DECIZIE nr. 880/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum și ale art. 119 și art. 129 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Eugen Vintilă în Dosarul nr. 11.919/325/2008 al Judecătoriei Timișoara. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, în ceea ce privește art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, și ca inadmisibilă, în ceea ce privește art. 119 și art. 129 alin. 4 din Codul de procedură civilă. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 16 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 11.919/325/2008, Judecătoria Timișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum și ale art. 119 și art. 129 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Eugen Vintilă cu ocazia soluționării unei cauze civile având ca obiect o rezoluțiune de contract. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției arată că art. 20 din Legea nr. 146/1997, referitor la anularea cererilor de judecată care nu au fost timbrate, este neconstituțional, deoarece accesul la justiție este condiționat de plată unei taxe judiciare de timbru, ceea ce împiedică liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil. Mai mult, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă prevede condiții extrem de restrictive cu privire la venitul minim și imposibilitatea de a solicita o nouă scutire a taxei de timbru, dacă o asemenea cerere fusese formulată anterior, ceea ce creează o discriminare între persoanele care posedă mijloace materiale și persoanele "sărace".

Articolul 119 din Codul de procedură civilă, în opinia autorului, este neconstituțional, în măsura în care se interpretează în sensul că prin cererea reconvențională nu se pot introduce în proces și alte părți.

Articolul 129 alin. 4 din același cod este neconstituțional în condițiile în care permite instanței să invoce din oficiu anumite excepții procesuale, pe care le soluționează aceeași instanță, împrejurare ce aduce atingere dreptului părții la un proces echitabil, deoarece persoana care invocă o excepție și-a format o opinie cu privire la modul de soluționare a acesteia. Judecătoria Timișoara opinează în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctul de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare, precum și dispozițiile art. 119 și art. 129 alin. 4 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: - Art. 20 din Legea nr. 146/1997: "(1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

(2) Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioară.

(3) Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.

(4) Dacă în momentul înregistrării sale acțiunea sau cererea a fost taxată corespunzător obiectului său inițial, dar a fost modificată ulterior, ea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui soluționată, în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

(5) În situația în care instanța judecătorească învestită cu soluționarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părții la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu. Executarea silită a hotărârii se va efectua prin organele de executare ale unităților teritoriale subordonate Ministerului Finanțelor Publice în a căror rază teritorială își are domiciliul sau sediul debitorul, potrivit legislației privind executarea silită a creanțelor bugetare.";

- Art. 119 din Codul de procedură civilă: "Dacă pârâtul are pretenții în legătură cu cererea reclamantului, el poate să facă cerere reconvențională. Cererea trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată. Cererea reconvențională se depune odată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la prima zi de înfățișare. Când reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată, cererea reconvențională se va depune cel mai târziu până la termenul ce se va încuviința pârâtului, spre acest sfârșit."; - Art. 129 alin. 4 din Codul de procedură civilă: "Cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare." În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 4 alin. (2) care prevăd criteriile de nediscriminare, art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, precum și ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele: 1. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997, prin numeroase decizii, în jurisprudența sa, de exemplu prin Decizia nr. 925 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 20 noiembrie 2007, Curtea a stabilit că accesul liber la justiție nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit Constituției, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii. 2. În ce privește critica de neconstituționalitate care vizează art. 119 și art. 129 din Codul de procedură civilă, analizând motivele invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul acesteia nu aduce veritabile argumente de neconstituționalitate dispozițiilor criticate, ci critică modul de interpretare și aplicare a acestora de către instanța de judecată. Or, potrivit art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, competența de interpretare și aplicare a legilor revenind instanțelor judecătorești, astfel încât excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

I. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Eugen Vintilă în Dosarul nr. 11.919/325/2008 al Judecătoriei Timișoara. II. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 119 și art. 129 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 30 iunie 2011. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Ionița Cochințu ________