DECIZIE nr. 1076/2011

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 90 alin. (1), art. 91 alin. (1), (3) și (4) și art. 92 alin. (1) și (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției și ale art. 9 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, excepție ridicată de Dan Felician Gavrea în Dosarul nr. 1.429/33/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal răspunde, pentru Agenția Națională de Integritate, consilierul juridic Dumitru Adrian Eduard, cu delegație depusă în ședință publică, lipsind autorul excepției de neconstituționalitate, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Agenției Naționale de Integritate, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece dispozițiile de lege criticate reprezintă o aplicarea a prevederilor din Constituție. În acest sens, depune concluzii scrise. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 1 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.429/33/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 90 alin. (1), art. 91 alin. (1), (3) și (4) și art. 92 alin. (1) și (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției și ale art. 9 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de recurentul Dan Felician Gavrea într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea Actului de constatare nr. 72/1/1/2009, emis de Agenția Națională de Integritate. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece prin acestea se aduce atingere unor drepturi prevăzute în Constituție, cu referire la dreptul de a fi ales într-o funcție de demnitate publică și dreptul de a îndeplini, pe perioada unui mandat, funcția de administrator într-o societate comercială. Astfel, prin calificarea funcției de "administrator" al unei societăți comerciale cu care consiliul județean sau local încheie contracte ca fiind incompatibilă cu funcția de consilier județean sau local și prin sancționarea acestei stări se încalcă dreptul la muncă. Potrivit Clasificării Ocupațiilor din România, ocupația de "administrator societate comercială" este o ocupație legală, aceasta având codul 241939. În același timp, calitatea de asociat la o societate comercială nu este o ocupație reglementată de Clasificarea Ocupațiilor din România, iar asociații sunt cei care primesc dividende în urma activității desfășurate la societate. Prin urmare, în cazul asociațiilor - consilieri locali/județeni, incompatibilitatea este justificată, pe când în cazul administratorilor, nu. Textele de lege criticate sunt neconstituționale mai ales în măsura în care instituie starea de incompatibilitate și prevăd sancționarea acestei stări și în ipoteza încheierii unor contracte de achiziție publică, a căror procedură are o reglementare strictă, și anume Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii și Hotărârea Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii. Astfel, potrivit art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, "Scopul prezentei ordonanțe de urgență îl constituie:

a) promovarea concurenței între operatorii economici;

b) garantarea tratamentului egal și nediscriminarea operatorilor economici;

c) asigurarea transparenței și integrității procesului de achiziție publică;

d) asigurarea utilizării eficiente a fondurilor publice, prin aplicarea procedurilor de atribuire de către autoritățile contractante.

(2) Principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziție publică sunt:

a) nediscriminarea;

b) tratamentul egal [

]".

În aplicarea acestor principii, cap. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 prevede regulile comune aplicabile pentru atribuirea contractului de achiziție publică, cap. V se referă la atribuirea contractului de achiziție publică, cap. VI stabilește dosarul achiziției publice, cap. IX reglementează soluționarea contestațiilor, inclusiv atacarea prin plângere a deciziilor Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, iar cap. X stabilește contravențiile și sancțiunile aplicabile în cazul încălcării prevederilor ordonanței. Mai arată că prin instituirea stării de incompatibilitate se restrâng nu numai dreptul la muncă și dreptul de a fi ales într-o funcție, ci și dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție referitoare la principiul egalității. În final, susține că astfel cum sunt înțelese și aplicate dispozițiile criticate, unui cetățean aflat în situația sa, de a alege între statutul de administrator și funcția de demnitate publică, i se aduce atingere fie dreptului la muncă, în cazul în care cetățeanul dorește să păstreze funcția de consilier local, fie dreptului de a fi ales și de a rămâne în funcția de demnitate publică, în cazul în care persoana în cauză nu demisionează din funcția de administrator. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că demersul prefectului de a constata, prin ordin, încetarea de drept a mandatului de ales local nu este de natură a încălca prevederile constituționale care exclud eventualele raporturi de subordonare între acesta și aleșii locali ori pe acelea care privesc separarea puterilor în stat sau supremația legii, ci se exercită în virtutea competențelor pe care le are un prefect de a verifica și contesta legalitatea actelor emise de aleșii locali. Mai arată că Legea nr. 161/2003 are caracter organic, ceea ce este în conformitate cu prevederile art. 123 alin. (3) din Constituție. Totodată, prevederile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 393/2004, potrivit cărora încetarea de drept a mandatului de consilier se constată și prin hotărâre a consiliului local sau județean, nu sunt de natură a afecta atribuția prefectului prevăzută la art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că nu este încălcat art. 16 alin. (1) și (3) din Constituție, deoarece dispozițiile de lege criticate reglementează incompatibilitățile aleșilor locali, modalitățile încetării stării de incompatibilitate prin renunțarea din partea alesului local la funcția deținută sau, în caz contrar, prin emiterea de către prefect a ordinului prin care constată încetarea mandatului de ales local ca urmare a incompatibilității. Dispozițiile de lege criticate nu încalcă egalitatea în drepturi a cetățenilor, ci se aplică în mod egal tuturor celor vizați de ipoteza normei legale și se circumscriu înseși Legii nr. 161/2003, constituind o măsură pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, precum și pentru prevenirea și sancționarea corupției. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că ordinul emis de prefect constată doar ceea ce legea prevede, obligația legală de a renunța la funcția avută anterior numirii sau alegerii în funcția care atrage incompatibilitatea ( deciziile nr. 9/2006 și nr. 326/2006). Cât privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 41 alin. (1) din Constituție, arată că aceasta nu poate fi reținută, deoarece interdicția impusă de dispozițiile de lege criticate nu constituie în realitate o restrângere a exercitării dreptului la muncă, ci o modalitate prin care legiuitorul a urmărit să asigure o autoritate morală de necontestat aleșilor locali, prin garantarea imparțialității, protejarea interesului social și evitarea conflictului de interese. Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 37 din Constituție, arată că nici aceasta nu poate fi primită, deoarece prevederile de lege criticate nu îngrădesc dreptul de a fi ales, ci reglementează condițiile în care un ales local urmează să își exercite funcția publică. Mai mult, incompatibilitățile nu sunt condiții de eligibilitate și înlăturarea lor depinde de voința celui ales, care poate opta, chiar și după alegeri, pentru una dintre cele două calități incompatibile între ele. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 90 alin. (1), art. 91 alin. (1), (3) și (4) și art. 92 alin. (1) și (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, și ale art. 9 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004. Textele criticate din Legea nr. 161/2003 au următorul conținut: - Art. 90 alin. (1): "Consilierii locali și consilierii județeni care au funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective."; - Art. 91: "(1) Starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului, iar în cazul prevăzut la art. 88 alin. (2), după validarea celui de-al doilea mandat, respectiv după numirea sau angajarea alesului local, ulterior validării mandatului, într-o funcție incompatibilă cu cea de ales local. [

]

(3) Alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei secțiuni este obligat să demisioneze din una dintre funcțiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

(4) În situația în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunță la una dintre cele două funcții incompatibile în termenul prevăzut la alin. (3), prefectul va emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local la data împlinirii termenului de 15 zile sau, după caz, 60 de zile, la propunerea secretarului unității administrativ-teritoriale. Orice persoană poate sesiza secretarul unității administrativ-teritoriale.";

- Art. 92: "(1) Încălcarea dispozițiilor art. 90 atrage încetarea de drept a mandatului de ales local la data încheierii contractelor. [

]

(4) Constatarea încetării mandatului de consilier local sau consilier județean se face prin ordin al prefectului, la propunerea secretarului unității administrativ-teritoriale.";

- Art. 9 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 are următorul conținut: "Calitatea de consilier local sau de consilier județean încetează de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, în următoarele cazuri: [

] b) incompatibilitate;". Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (3) privind egalitatea în fața legii și condițiile de ocupare a funcțiilor și demnităților publice, ale art. 37 privind dreptul de a fi ales și ale art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele: Cu privire la dispozițiile de lege criticate din perspectiva încălcării dreptului la muncă, Curtea constată că aceste susțineri sunt neîntemeiate, deoarece, potrivit art. 41 din Constituție, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, iar alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă. Prin instituirea incompatibilității prevăzute de textele de lege criticate nu se îngrădește alegerea profesiei deținute anterior alegerii într-o funcție publică de autoritate, deoarece activitatea aleșilor locali trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcționare a acestora. Curtea constată că incompatibilitatea consilierilor locali și județeni care au funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale de a încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective a fost instituită de legiuitor ținând cont de necesitatea prevenirii conflictelor de interese ale aleșilor locali. Astfel, dispozițiile de lege criticate dau expresie principiilor care stau la baza acestei preveniri, și anume: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public, astfel cum rezultă din prevederile art. 71 din Legea nr. 161/2003. Referitor la pretinsa încălcare a art. 37 din Legea fundamentală, privind dreptul de a fi ales, Curtea reține că și această susținere este neîntemeiată, deoarece incompatibilitatea prevăzută de textele de lege criticate nu are ca efect îngrădirea dreptului de a fi ales. Astfel, potrivit art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în aceasta funcție, iar numai în situația în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunță la una dintre cele două funcții incompatibile în termenul prevăzut la alin. (3), prefectul va emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local la data împlinirii termenului de 15 zile sau, după caz, 60 de zile, la propunerea secretarului unității administrativ-teritoriale. De altfel, asupra prevederilor art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 398 din 24 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 21 mai 2007, respingând excepția de neconstituționalitate a acestora. Cu acel prilej, Curtea a reținut că prevederile criticate "nu vizează crearea unui raport de subordonare între prefect și autoritățile administrației publice locale, dimpotrivă, încetarea mandatului intervine în temeiul legii, fără a i se atribui prefectului competența de a aprecia asupra valabilității mandatului de ales local. De altfel, ordinul prefectului are doar rolul de a constata o stare de fapt în ceea ce îl privește, în mod exclusiv, pe alesul local". Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc, în esență, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (3) privind egalitatea în fața legii și condițiile de ocupare a funcțiilor și demnităților publice, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece, pe de-o parte, dispozițiile de lege criticate nu conțin norme discriminatorii, deoarece se aplică în mod egal tuturor celor vizați de ipoteza lor, iar, pe de altă parte, potrivit art. 16 alin. (3) din Constituție, funcțiile și demnitățile publice pot fi ocupate doar "în condițiile legii". Or, Legea nr. 161/2003, având ca scop asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, a instituit anumite incompatibilități pe care legiuitorul, în mod justificat, le-a considerat ca putând conduce la un conflict de interese. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 90 alin. (1), art. 91 alin. (1), (3) și (4) și art. 92 alin. (1) și (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției și ale art. 9 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, excepție ridicată de Dan Felician Gavrea în Dosarul nr. 1.429/33/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2011. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean