DECIZIE nr. 674/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de statul român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Vâlcea, în Dosarul nr. 1.511/90/2010 al Tribunalului Vâlcea - Secția civilă, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.873D/2010. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 2.393D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, ridicată de același autor, în Dosarul nr. 1.157/90/2010 al Tribunalului Vâlcea - Secția civilă. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 2.393D/2010 la Dosarul nr. 1.873D/2010. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.393D/2010 la Dosarul nr. 1.873D/2010, care este primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 51 alin. (1) din Constituție nu sunt incidente în speță, iar critica referitoare la pretinsa încălcare a prevederilor art. 52 alin. (3) din Legea fundamentală nu este motivată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin încheierile din 25 iunie 2010 și 28 mai 2010, Tribunalul Vâlcea - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Excepția a fost ridicată de statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Vâlcea, în cadrul soluționării unor acțiuni prin care se solicită plata de despăgubiri pentru daunele morale suferite ca urmare a condamnărilor cu caracter politic și măsurilor administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, cu privire la prevederile art. 4 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 221/2009, că, prin textul de lege criticat, "legiuitorul a extins în mod abuziv și nelegal exercitarea dreptului de a introduce acțiune privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, dând mandat oricărei persoane fizice sau juridice interesate", precum și parchetului de pe lângă tribunalul în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată, ceea ce aduce atingere art. 51 alin. (1) referitor la dreptul cetățenilor de a se adresa autorităților publice prin petiții formulate numai în numele semnatarilor. Autorul excepției nu arată în ce constă încălcarea adusă art. 52 alin. (3) din Legea fundamentală. Tribunalul Vâlcea - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece posibilitatea de a extinde exercitarea dreptului de a introduce acțiune privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora intră în atribuțiile legiuitorului. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Avocatului Poporului consideră că prevederile art. 4 din Legea nr. 221/2009 sunt constituționale. În esență, s-a reținut că dreptul de petiționare garantat prin dispozițiile art. 51 alin. (1) din Legea fundamentală este diferit de dreptul de a introduce acțiuni în justiție și că textul de lege criticat reprezintă o garanție a faptului că "hotărârile judecătorești pronunțate vor putea fi supuse controlului judiciar în vederea dovedirii caracterului politic al acestora, chiar și după decesul persoanelor condamnate". Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare, îl constituie prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009. Din motivarea excepției, Curtea constată că, în realitate, sunt criticate din punct de vedere al constituționalității numai dispozițiile art. 4 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 221/2009, text asupra căruia Curtea, potrivit jurisprudenței sale, urmează să se pronunțe prin prezenta decizie. Acesta are următorul cuprins: "[

] Cererea poate fi introdusă și după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată." Autorul excepției consideră că prevederile art. 4 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 221/2009 încalcă dispozițiile constituționale ale art. 51 alin. (1) referitor la dreptul cetățenilor de a se adresa autorităților publice prin petiții formulate numai în numele semnatarilor și art. 52 alin. (3) privind obligația statului de a răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că nu poate fi reținută critica referitoare la încălcarea prin dispozițiile art. 4 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 221/2009 a prevederilor art. 51 alin. (1) din Constituție privind dreptul de petiționare. Astfel, sesizarea instanțelor judecătorești potrivit art. 4 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 221/2009 de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată, după decesul persoanei, în scopul obținerii unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare nu reprezintă un aspect al dreptului de petiționare. Aceasta, deoarece dreptul de petiționare se concretizează în cereri, reclamații, sesizări și propuneri în legătură cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup ce nu presupun calea justiției, la care autoritățile publice au obligația de a răspunde în termenele și condițiile stabilite potrivit legii, pe când cererile de chemare în judecată, ce declanșează procesul civil, se rezolvă după reguli specifice, proprii activității de judecată. Prin urmare prevederile art. 51 alin. (1) din Legea fundamentală nu au incidență în cauză. În acest sens, Curtea a statuat, spre exemplu, prin Decizia nr. 175 din 15 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 17 mai 2004, Decizia nr. 453 din 20 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 943 din 21 octombrie 2005, și Decizia nr. 389 din 24 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 5 iulie 2011. În ceea ce privește critica privind încălcarea prin dispozițiile art. 4 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 221/2009 a dispozițiilor constituționale ale art. 52 alin. (3) referitor la răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, Curtea observă că aceasta nu este motivată, așa încât nu sunt respectate exigențele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate". Curtea reține că simpla indicare a textului constituțional pretins încălcat, fără a arăta motivele pe care se întemeiază excepția, nu echivalează cu o veritabilă critică de neconstituționalitate. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Vâlcea, în dosarele nr. 1.511/90/2010 și nr. 1.157/90/2010 ale Tribunalului Vâlcea - Secția civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 31 mai 2011. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu