DECIZIE nr. 809/2011

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Virgiliu Ștefan în Dosarul nr. 26.371/3/2010 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă, care face obiectul Dosarului nr. 4.226D/2010. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 4.236D/2010 și nr. 4.349D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010, excepție ridicată de Constantin Hrițcu în Dosarul nr. 26.738/3/2010 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și de Mimbler I. Albin în Dosarul nr. 3.784/89/2009 al Curții de Apel Iași - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, precum și în dosarele nr. 4.322D/2010 și nr. 4.323D/2010 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010, excepție ridicată de Sorin Călin Ceontea și de Alexandru Maier în dosarele nr. 1.543/102/2010 și nr. 1.667/102/2010 ale Tribunalului Mureș - Secția civilă. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 4.236D/2010, nr. 4.322D/2010, nr. 4.323D/2010 și nr. 4.349D/2010 la Dosarul nr. 4.226D/2010. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 4.236D/2010, nr. 4.322D/2010, nr. 4.323D/2010 și nr. 4.349D/2010 la Dosarul nr. 4.226D/2010, care este primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă, invocând în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 1.354 din 20 octombrie 2010. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin încheierile din 20 septembrie 2010 pronunțate în dosarele nr. 26.371/3/2010 și nr. 26.738/3/2010, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Virgiliu Ștefan și de Constantin Hrițcu în cauze având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009. Prin încheierile din 7 octombrie 2010, pronunțate în dosarele nr. 1.543/102/2010 și nr. 1.667/102/2010, Tribunalul Mureș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010, excepție ridicată de Sorin Călin Ceontea și Alexandru Maier în cauze având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009. Prin Încheierea din 24 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.784/89/2009, Curtea de Apel Iași - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010, excepție ridicată de Mimbler I. Albin într-o cauză având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009. În motivarea excepției de neconstituționalitate cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, autorii susțin că textele criticate contravin principiului neretroactivității și arată că acestea nu pot fi aplicate persoanelor care au introdus cereri de chemare în judecată având ca obiect acordarea de despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009 înainte de intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010, întrucât nașterea în patrimoniul acestora a dreptului la despăgubiri a avut loc încă de la data introducerii acestor acțiuni, când nu se putea vorbi despre o plafonare a valorii despăgubirilor. În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 1, art. 4 și art. 16 și a prevederilor art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, autorii excepției susțin că, deși au introdus cereri de chemare în judecată având ca obiect acordarea de despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 221/2009 sub imperiul formei nemodificate a acestei legi, le vor fi acordate despăgubiri a căror valoare este plafonată, potrivit aceleiași legi modificate prin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010, motiv pentru care sunt discriminați în raport cu persoanele care au introdus astfel de acțiuni tot sub imperiul primei forme a Legii nr. 221/2009 și ale căror cereri au fost definitiv soluționate înaintea modificărilor ce fac obiectul criticii de neconstituționalitate. Se arată, de asemenea, că prin modificările și completările aduse Legii nr. 221/2009 prin textele criticate nu se instituie un regim juridic echitabil de acordare a despăgubirilor privind condamnările cu caracter politic, ci unul vădit discriminatoriu, ce nu permite acordarea unor despăgubiri proporționale cu suferințele de natură fizică și morală la care persoanele în cauză au fost supuse. Referitor la încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 1 și art. 4, se susține că reglementarea unor limite maxime ale valorii despăgubirilor ce pot fi acordate potrivit dispozițiilor Legii nr. 221/2009 reprezintă o imixiune a puterii executive în sfera atribuțiilor instanțelor, care sunt singurele ce au dreptul să stabilească valoarea despăgubirilor pe care le acordă raportat la fiecare caz în parte. Autorii excepției susțin, totodată, că limitarea de către legiuitor a valorii despăgubirilor acordate reprezintă o limitare a răspunderii statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare în sensul prevederilor art. 52 alin. (3) din Constituție. Cu privire la încălcarea art. 1 alin. (4) coroborat cu art. 124 din Constituție, se arată că plafonarea sumelor ce pot fi acordate ca despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 221/2009 reprezintă o imixiune a puterii executive în atribuția instanțelor de a stabili, potrivit rolului lor activ, în mod liber cuantumul acestor despăgubiri pentru fiecare caz în parte. Referitor la încălcarea prevederilor art. 44 și art. 136 din Constituție, ale art. 5 paragraful 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol la Convenție, se susține că în patrimoniul persoanelor care au introdus cereri de acordare a despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 s-au născut creanțe certe chiar dacă cuantumul acestora nu a fost stabilit. Or, prin prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010, dreptul acestor persoane a fost limitat, fapt ce reprezintă o îngrădire a dreptului de proprietate. În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate extrinsecă vizând pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, autorii susțin că nu a existat o situație extraordinară a cărei urgență nu a putut fi amânată și care să determine adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010. Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, în dosarele nr. 4.226D/2010 și nr. 4.236D/2010, apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată și arată că legea civilă se aplică doar raporturilor juridice născute după intrarea sa în vigoare, potrivit principiului tempus regit actum, și că, deși cuantumul despăgubirilor se concretizează în momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, intervenția legiuitorului prin limitarea valorii acestor despăgubiri, ce fac obiectul unor drepturi de creanță născute în patrimoniul titularilor înaintea datei intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010, încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție. De asemenea, instanța arată că textele criticate încalcă prevederile art. 16 din Constituție, inclusiv prin raportare la dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 din Protocolul adițional nr. 12 la această convenție, deoarece instituie un tratament diferențiat între persoane îndreptățite la măsuri reparatorii potrivit Legii nr. 221/2009, creând discriminare între persoanele ce au obținut dreptul la despăgubiri prin hotărâri judecătorești rămase definitive înaintea datei intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010, în cazul cărora bugetul alocat în acest scop nu a fost plafonat, și cele care au solicitat astfel de despăgubiri dar ale căror cereri nu au fost definitiv soluționate, ale căror drepturi la despăgubiri sunt plafonate potrivit prevederilor art. I pct. 1 din actul normativ analizat. Referitor la încălcarea prevederilor art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instanța apreciază că reglementarea plafoanelor valorice prevăzute de normele legale criticate de autorul excepției este lipsită de o justificare obiectivă și rezonabilă, întrucât este lipsită de un scop legitim și nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit de legiuitor și face trimitere la Hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 13 iunie 1979 și, respectiv, 6 decembrie 2007, pronunțate în cauzele Marckx împotriva Belgiei și Beian împotriva României. Totodată, instanța arată că sunt încălcate și prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, făcând trimitere în acest sens la Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din data de 22 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Sejdic și Finci împotriva Bosniei și Herțegovinei. Tribunalul Mureș - Secția civilă, în dosarele nr. 4.322D/2010 și nr. 4.323D/2010, apreciază că excepțiile de neconstituționalitate sunt întemeiate și arată că textele criticate de autorii excepțiilor încalcă prevederile art. 16 și ale art. 1 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 21 alin. (3) din Constituție, întrucât dispozițiile art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 "generează discriminări între persoanele îndreptățite la despăgubiri morale", iar stabilirea unor limite maxime ale despăgubirilor morale de către puterea executivă apare ca o imixiune în atribuțiile puterii judecătorești. Curtea de Apel Iași - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 4.349D/2010, apreciază că textele criticate sunt neconstituționale, întrucât încalcă principiul neretroactivității legii, contravenind, astfel, prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, în dosarele nr. 4.226D/2010, nr. 4.236D/2010 și nr. 4.349D/2010, dispozițiile art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, iar în dosarele nr. 4.322D/2010 și nr. 4.323D/2010, dispozițiile art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010. Din motivarea excepției de neconstituționalitate Curtea reține însă că, în realitate, autorii critică dispozițiile art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010, asupra cărora instanța constituțională urmează să se pronunțe prin prezenta decizie. Textele criticate au următorul cuprins: - Art. I pct. 1: "Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modifică și se completează după cum urmează: 1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică și va avea următorul cuprins: «a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la: 1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic; 2. 5.000 de euro pentru soțul/soția și descendenții de gradul I; 3. 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea;»."; - Art. II: "Dispozițiile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate și completate prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică proceselor și cererilor pentru a căror soluționare nu a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență." În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 referitoare la statul român, ale art. 4 privind unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, ale art. 15 alin. (2) și (4) cu privire la neretroactivitatea legii, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) cu privire la accesul la justiție, ale art. 44 privind Dreptul de proprietate privată, ale art. 52 alin. (3) referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 115 alin. (4) privind delegarea legislativă, ale art. 124 referitoare la Înfăptuirea justiției, ale art. 136 privind Proprietatea, precum și dispozițiile art. 5 paragraful 5 și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la reparații al persoanei și interzicerea discriminării și cele ale art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol la Convenție privind protecția proprietății. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele: 1. Ulterior sesizării sale prin încheierile din 20 septembrie 2010, 24 septembrie 2010 și 7 octombrie 2010, prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, constatând că acestea sunt neconstituționale. 2. Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Prin urmare, reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit între momentul sesizării Curții Constituționale și momentul pronunțării instanței de contencios constituțional asupra excepției de neconstituționalitate, aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Virgiliu Ștefan și de Constantin Hrițcu în dosarele nr. 26.371/3/2010 și nr. 26.738/3/2010 ale Tribunalului București - Secția a IV-a civilă, de Sorin Călin Ceontea și de Alexandru Maier în dosarele nr. 1.543/102/2010 și nr. 1.667/102/2010 ale Tribunalului Mureș - Secția civilă și de Mimbler I. Albin în Dosarul nr. 3.784/89/2009 al Curții de Apel Iași - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 21 iunie 2011. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop