DECIZIE nr. 782/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) și art. 51 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Lin Huaqing în Dosarul nr. 10.010/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă domnul Ioan Budura, în calitate de interpret autorizat de limba chineză, solicitat pentru a asigura traducerea în cauză. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că autorul acesteia învederează o problemă legată de aplicarea normelor criticate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 15 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 10.010/2/2009, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) și art. 51 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Lin Huaqing într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a unei decizii de returnare a acestuia de pe teritoriul României. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie și claritate cu privire la situații similare cu cea a reclamantului, "astfel încât acesta să poată avea o indicare precisă asupra normelor aplicabile în situația sa și nu protejează suficient străinii care se află în România împotriva arbitrariului și abuzurilor Oficiului Român pentru Imigrări". Susține că legea ar trebui "să fie mai specifică pe aspectul înțelesului de ședere ilegală ca motiv de sancționare prin emiterea unei decizii de returnare, în condițiile în care, din actele depuse la dosarul cauzei rezultă clar că în speță este vorba doar despre o întârziere, motivată, la prelungirea dreptului de ședere". Precizează că "lipsa de precizie și claritate a articolelor de lege criticate constituie un impediment pentru reclamant de a avea acces la o judecată dreaptă a cauzei sale și la obținerea unei hotărâri corecte, în condițiile în care legea nu face diferența între șederea ilegală

și o simplă întârziere, când străinul, din varii motive, nu a reușit să întocmească la timp dosarul de prelungire a dreptului de ședere". Autorul excepției mai arată că refuzul prelungirii dreptului de ședere îl pune în situație de faliment și de pierdere a investițiilor realizate în România. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale, precizând că acestea instituie reguli generale privind regimul șederii străinilor în România, nefiind de natură să împiedice părțile interesate de a apela la instanțele judecătorești, de a se prevala de toate garanțiile procesuale care condiționează într-o societate democratică dreptul la un proces echitabil, judecat în condiții de imparțialitate și egalitate. Totodată, față de criticile privind caracterul imprecis și confuz al textelor de lege, arată că interpretarea și aplicarea acestora sunt operații ce aparțin organelor și autorităților competente în materie. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 11 alin. (1) și art. 51 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul conținut: - Art. 11 alin. (1): "(1) Străinii aflați temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de ședere."; - Art. 51 alin. (1): "(1) Cererile de prelungire a dreptului de ședere temporară se depun personal de către solicitanți, cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului pentru care li s-a aprobat șederea, la formațiunile teritoriale ale Oficiului Român pentru Imigrări de la locul de reședință." În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse la art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și la art. 44 alin. (1) și (2) care garantează dreptul de proprietate privată. De asemenea, invocă și prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cele ale art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adițional la aceeași convenție. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat cu privire la textele de lege ce formează obiectul acesteia, din perspectiva unor critici similare și prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și convenționale, respingând excepția de neconstituționalitate ca inadmisibilă. Astfel, prin Decizia nr. 1.539 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 21 ianuarie 2011, precum și prin Decizia nr. 1.645 din 16 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, Curtea a reținut că argumentele formulate în motivarea pretinsei neconstituționalități, prezentate și de autorul excepției de față, reprezintă, în realitate, critici referitoare la modalitatea de aplicare în practică a prevederilor de lege ce formează obiect al excepției. Or, lămurirea aspectelor legate de aplicarea și interpretarea legii în spețe individual determinate revine exclusiv instanțelor de judecată învestite cu soluționarea litigiilor în cadrul cărora au fost ridicate excepțiile de neconstituționalitate, excedând competenței Curții Constituționale. Totodată, Curtea observă că și în această cauză, la fel ca și în cele soluționate de Curte prin deciziile menționate, autorul excepției își întemeiază criticile pe lipsa din cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002 a unor norme care consideră că ar fi necesare pentru clarificarea situației sale personale sau care să reglementeze aspecte similare celor care caracterizează situația sa. Instanța de contencios constituțional nu poate examina însă astfel de susțineri, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor normative cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Aceleași constatări justifică și în prezenta cauză respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) și art. 51 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Lin Huaqing în Dosarul nr. 10.010/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 16 iunie 2011. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu ___________