DECIZIE nr. 643/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor pct. 3 și 12 ale art. I din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, precum și ale art. 8 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Ma.De. Trust" - S.R.L. în Dosarul nr. 18645.1/325/2008 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 25 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 18645.1/325/2008, Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor pct. 3 și 12 din art. I al Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, precum și ale art. 8 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Ma.De. Trust" - S.R.L. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 195/2004, textul art. 8 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 îndeplinea exigențele constituționale, întrucât justițiabilul avea garantat dublul grad de jurisdicție. Prin această modificare, fiind eliminată posibilitatea debitorului de a ataca cu recurs hotărârea prin care a fost respinsă acțiunea în anulare, textul criticat contravine flagrant principiului constituțional al garantării dreptului la apărare, principiului egalității cetățeanului în fața legii, precum și principiului dublului grad de jurisdicție. Astfel, justițiabilul este lipsit de posibilitatea de a obține examinarea hotărârii atacate de către o instanță superioară în grad celei care a pronunțat-o, ceea ce încalcă dreptul acestuia la un proces echitabil. Aceasta întrucât activitatea judecătorului nu poate fi considerată infailibilă și poate determina soluții greșite, ca urmare a aprecierii eronate a faptelor, interpretării necorespunzătoare a legii, nesincerității martorilor sau altor împrejurări. Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ a respins cererea formulată de autoarea excepției, prin Încheierea din 2 martie 2010, în considerarea faptului că asupra constituționalității art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, reținând în acest sens considerentele care au fundamentat jurisprudența Curții Constituționale în materie. Împotriva acestei încheieri autoarea excepției a formulat recurs, admis prin Decizia nr. 579/R/COM din 29 aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara. Ca urmare a acestei decizii, Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că acesta îl constituie, în realitate, art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, dispoziții referitoare la modificarea art. 8 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, precum și ale art. 8 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată. Dispozițiile art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, dispoziții referitoare la modificarea art. 8 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, au următorul conținut: - Art. I pct. 12: "Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată și modificată prin Legea nr. 295/2002, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează: [

] 3. Alineatul (5) al articolului 8 va avea următorul cuprins: «(5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă."» Prevederile art. 8 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 au redactarea dată ca urmare a modificării acestei ordonanțe a Guvernului prin art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004, neintervenind alte modificări legislative. Dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, coroborate cu art. 6 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil și, respectiv, interzicerea generală a discriminării. Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității acelorași prevederi legale, sub aspectul unor critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 505 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 13 ianuarie 2005, respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, dispoziții referitoare la modificarea art. 8 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, Curtea a statuat că modul de reglementare a competenței instanțelor în materia soluționării cererilor de emitere a ordonanțelor care conțin somația de plată către creditor și în materia soluționării cererilor în anulare a unor asemenea ordonanțe face posibil ca aceeași instanță, judecătoria, în materie civilă, sau tribunalul, în materie comercială, să fie competentă să judece atât cererea, cât și calea de atac formulată împotriva acesteia. O asemenea împrejurare nu este însă de natură să confere caracter neconstituțional textului de lege dedus controlului, legiuitorul putând institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești. De altfel, textul de lege criticat instituie o soluție legislativă simetrică cu cea prevăzută de art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001, potrivit căreia ordonanța de respingere a cererii creditorului este irevocabilă, creditorul putând introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun. Astfel, în ceea ce îl privește pe debitor, potrivit celor prevăzute de art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001, coroborate cu dispozițiile art. 399 alin. 1 din Codul de procedură civilă, acestuia îi este asigurată posibilitatea de a formula contestație la executare, în cadrul căreia poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, în condițiile legii. Așa fiind, se poate conchide că reglementarea dedusă controlului nu afectează echilibrul procesual și nici egalitatea de arme între părți. Departe de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea legală dedusă controlului instanței de contencios constituțional constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces. Tot astfel, cu privire la dispozițiile art. 8 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001, Curtea s-a mai pronunțat, de exemplu prin Decizia nr. 447 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 5 ianuarie 2005, prilej cu care a constatat conformitatea textului în cauză cu Legea fundamentală, stabilind că specificul domeniului supus reglementării a impus adoptarea unor soluții diferite față de cele din dreptul comun. Chiar dacă cererea în anulare este o cale de atac cu fizionomie juridică proprie, iar hotărârea de respingere a acesteia este irevocabilă, dispozițiile legale criticate sunt în deplină concordanță cu prevederile art. 129 din Constituție, potrivit cărora căile de atac se exercită "în condițiile legii". Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, argumentarea și soluția reținute în deciziile de mai sus își mențin valabilitatea și în prezenta cauză. Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, dispoziții referitoare la modificarea art. 8 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, precum și ale art. 8 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Ma.De. Trust" - S.R.L. în Dosarul nr. 18645.1/325/2008 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 17 mai 2011. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta