DECIZIE nr. 79/2011

Ion Predescu - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 189 din Codul penal, excepție ridicată de Marius Romulus Bucin în Dosarul nr. 2.178/289/2010 (în format vechi 2.223/2010) al Judecătoriei Reghin. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 24 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.178/289/2010 (în format vechi 2.223/2010), Judecătoria Reghin a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 189 din Codul penal, excepție ridicată de Marius Romulus Bucin în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cauze penale. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalității pedepsei și art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la adoptarea prin lege organică a domeniilor referitoare la infracțiuni, pedepse și regimul executării lor, precum și ale art. 7 cu denumirea Nicio pedeapsă fără lege din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece textul criticat nu respectă condiția previzibilității, încălcând imperativul de securitate juridică pe care principiul legalității este chemat să-l garanteze. Formularea lipsire de libertate a unei persoane în mod ilegal este vagă și generică prin aceea că nu se poate stabili sub nicio formă care sunt activitățile sau inactivitățile care intră sub incidența incriminării. Judecătoria Reghin opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 189 din Codul penal - Lipsirea de libertate în mod ilegal, care au următorul conținut: "Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani. În cazul în care fapta este săvârșită prin simularea de calități oficiale, prin răpire, de o persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună sau dacă în schimbul eliberării se cere un folos material sau orice alt avantaj, precum și în cazul în care victima este minoră sau este supusă unor suferințe ori sănătatea sau viața îi este pusă în pericol, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani. Cu pedeapsa închisorii de la 7 la 15 ani se sancționează și lipsirea de libertate a unei persoane săvârșită în scopul de a o obliga la practicarea prostituției. Dacă pentru eliberarea persoanei se cere, în orice mod, ca statul, o persoană juridică, o organizație internațională interguvernamentală sau un grup de persoane să îndeplinească sau să nu îndeplinească un anumit act, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani. Dacă faptele prevăzute la alin. 1-4 se săvârșesc de către o persoană care face parte dintr-un grup organizat, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, în cazul alin. 1, închisoarea de la 7 la 18 ani, în cazul alin. 2 și 3, închisoarea de la 10 la 20 de ani, în cazul alin. 4. Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani. Tentativa faptelor prevăzute la alin. 1-4 se pedepsește. Constituie tentativă și producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de măsuri în vederea comiterii faptei prevăzute la alin. 4." Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalității pedepsei și art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la adoptarea prin lege organică a domeniilor referitoare la infracțiuni, pedepse și regimul executării lor, precum și ale art. 7 cu denumirea Nicio pedeapsă fără lege din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 189 din Codul penal dispun, în acord cu art. 73 alin. (3) lit. h) și art. 23 alin. (12) din Constituție, cu privire la incriminarea faptei de lipsire de libertate în mod ilegal, infracțiunea fiind astfel instituită, în conformitate cu art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, de către Parlament ca unica autoritate legiuitoare a țării. În ceea ce privește aspectele referitoare la presupusa lipsă de claritate și previzibilitate a normei contestate, Curtea constată că, din această perspectivă, principiul legalității implică o obligație pozitivă a legiuitorului, de a reglementa prin texte clare și precise, claritatea legii fiind apreciată în lumina experienței juridice normale, iar norma trebuie să fie previzibilă și accesibilă. Or, admițându-se, în principiu, că, datorită caracterului de generalitate al legilor, redactarea acestora nu poate avea o precizie absolută, cerința de previzibilitate a normei se poate complini printr-o interpretare judiciară coerentă și previzibilă. Așa fiind, în materia analizată interdicția lipsirii de libertate în mod ilegal nu are nevoie de alte explicații, fiind intrinsecă naturii reglementării. De altfel, Curtea Constituțională a amintit în numeroase rânduri, spre exemplu prin Decizia nr. 1.437 din 4 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 18 ianuarie 2011, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia între cerințele calitative ale legii trebuie să se numere și previzibilitatea, în sensul că norma juridică trebuie să fie enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își controleze conduita, să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezultă dintr-o anumită faptă, chiar dacă trebuie să apeleze la consiliere de specialitate în materie. În concluzie, Curtea constată că nici această critică nu poate fi primită, deoarece din redactarea analizată se desprinde în mod univoc concluzia interdicției de a lipsi de libertate vreo persoană în afara situației când aceasta este permisă de lege. Faptul că infracțiunea se poate comite în diferite modalități nu este de natură a afecta prezumția de constituționalitate a art. 189 din Codul penal, fiind unanim acceptată cu caracter axiomatic teza interdicției lipsirii de libertate în mod ilegal indiferent de varietatea de modus operandi, pentru că, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea fundamentală, libertatea individuală este inviolabilă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 189 din Codul penal, excepție ridicată de Marius Romulus Bucin în Dosarul nr. 2.178/289/2010 (în format vechi 2.223/2010) al Judecătoriei Reghin. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 27 ianuarie 2011. PREȘEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru