DECIZIE nr. 1016/2012

Petre Lăzăroiu - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ștefan Riza în Dosarul nr. 30.275.01/3/2009 al Tribunalului București - Secția a II-a penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 824D/2012. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza este în stare de judecată. Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 5 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 30.275.01/3/2009, Tribunalul București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Ștefan Riza cu ocazia soluționării unei cereri de recuzare. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, care reglementează procedura de soluționare a incidentului recuzării fără participarea obligatorie a persoanei care a formulat cererea de recuzare, aceasta fiind ascultată doar atunci când se găsește necesar, încalcă egalitatea în fața legii legii și a autorităților publice, dreptul la un proces echitabil, unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției. Tribunalul București - Secția a II-a penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere prevederilor din Legea fundamentală invocate de autorul excepției. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere reținut în deciziile Curții Constituționale nr. 241/2004, nr. 290/2005, nr. 565/2006, nr. 1.211/2007, nr. 145/2008 și nr. 1.044/2009, în sensul că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: "Examinarea declarației de abținere sau a cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instanță, iar dacă se găsește necesar, și părțile, precum și persoana care se abține sau a cărei recuzare se cere." În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în fața legii și a autorităților publice, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la prevederile art. 16 și 21 din Legea fundamentală, invocate și în prezenta cauză, și cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 290 din 9 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 7 iulie 2005, a respins excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, statuând că, potrivit prevederilor constituționale ale art. 126 alin. (2), art. 127 și 129, legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze procedura de judecată și cazurile în care ședințele de judecată nu sunt publice, precum și căile de atac și condițiile exercitării acestora. Astfel, procedura de soluționare a cererilor de recuzare făcând parte integrantă din procedura de judecată, reglementarea acesteia este în deplină concordanță cu prevederile constituționale. Tot cu acel prilej, Curtea a mai reținut că reglementarea procedurii de soluționare a cererilor de recuzare reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerității acestei proceduri. Astfel, potrivit art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, examinarea cererii de recuzare se face "de îndată", iar părțile sunt ascultate numai "dacă se găsește necesar", în vederea împiedicării tergiversării soluționării cererii de recuzare și, implicit, a cauzei în care aceasta a fost formulată. În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală în raport cu art. 16 și 21 din Constituție, Curtea a constatat că acestea nu pot fi reținute, deoarece dispozițiile de lege criticate, referitoare la procedura recuzării în materie penală, nu instituie privilegii sau discriminări pentru părțile cărora li se aplică, iar încheierea prin care se soluționează cererea de recuzare poate fi atacată cu recurs odată cu hotărârea prin care s-a soluționat fondul cauzei. În același sens sunt și Decizia nr. 565 din 11 iulie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din 9 august 2006, și Decizia nr. 145 din 21 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 14 martie 2008. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. Pentru aceleași motive, dispozițiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală nu aduc atingere nici prevederilor art. 124 alin. (2) din Constituție. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ștefan Riza în Dosarul nr. 30.275.01/3/2009 al Tribunalului București - Secția a II-a penală. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 29 noiembrie 2012. PREȘEDINTE,

PETRE LĂZĂROIU

Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică _______