DECIZIE nr. 498/2014

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4, art. 34 alin. (1) și ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Szabo Lenke în Dosarul nr. 9.215/2/2011* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 25D/2014 al Curții Constituționale. 2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției a transmis la dosar concluzii scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate și judecata în lipsă a cauzei. De asemenea, partea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a transmis punctul său de vedere prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. 4. Președintele dispune a se face apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 62D/2014, nr. 193D/2014 și nr. 388D/2014, având ca obiect o excepție de neconstituționalitate identică, ridicată de Marcel Dragoș Stoica, Andrei Stanescot și, respectiv, Călin Gheorghe în dosarele nr. 8.329/2/2011 (dosar conexat 431/2/2012), nr. 4.276/2/2011* și, respectiv, nr. 4.330/2/2012* ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. 5. La apelul nominal răspunde, în Dosarul nr. 388D/2014, autorul excepției, domnul Călin Gheorghe, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. 6. Magistratul-asistent învederează că, în aceste dosare, părțile Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților au transmis puncte de vedere conținând argumente în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. 7. Președintele Curții, având în vedere identitatea dintre obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție problema conexării lor. Partea prezentă și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare a dosarelor menționate. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 388D/2014, nr. 193D/2014 și nr. 62D/2014 la Dosarul nr. 25D/2014, care a fost primul înregistrat. 8. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul domnului Călin Gheorghe, autorul excepției ce formează obiectul Dosarului nr. 388D/2014. Acesta solicită admiterea excepției, invocând, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 269 din 7 mai 2014. 9. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pentru a pune concluzii asupra excepției de neconstituționalitate, precizează, în prealabil, că obiectul litigiului în fond este identic în toate cauzele conexate. În ce privește dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, arată că acestea nu sunt incidente în litigiile deduse judecății, astfel că solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 34 alin. (1) din același act normativ, menționează că aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, având în vedere Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele: 10. Prin Încheierea din 19 decembrie 2013, Decizia nr. 5.654 din 9 decembrie 2013, Decizia civilă nr. 737 din 3 februarie 2014 și, respectiv, Decizia civilă nr. 2.601 din 31 martie 2014, pronunțate în dosarele nr. 9.215/2/2011*, nr. 8.329/2/2011 (dosar conexat 431/2/2012), nr. 4.276/2/2011* și, respectiv, nr. 4.330/2/2012*, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4, art. 34 alin. (1) și ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Szabo Lenke, Marcel Dragoș Stoica, Andrei Stanescot și, respectiv, Călin Gheorghe în cauze privind soluționarea recursurilor formulate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (devenită Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor) împotriva unor sentințe prin care aceasta din urmă a fost obligată să transmită dosarele de despăgubire către un evaluator și să emită, în consecință, deciziile reprezentând titlurile de despăgubire în favoarea reclamanților. 11. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că prin aplicarea dispozițiilor art. 4, art. 34 alin. (1) și ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 în cauzele înregistrate pe rolul instanțelor judecătorești anterior intrării în vigoare a acestei legi se încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2), art. 16, art. 21 alin. (3), art. 44 alin. (1) și (2) și ale art. 78 din Constituție, precum și cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție. 12. Astfel, se arată că aplicarea noii legi în materia restituirii imobilelor preluate în mod abuziv nu doar pentru viitor, ci și litigiilor pendinte aflate în recurs la momentul intrării sale în vigoare are ca efect ruperea echilibrului procesual configurat de legislația incidentă la momentul introducerii cererilor de chemare în judecată. În loc să sancționeze refuzul autorității administrației publice de a soluționa cererile de restituire într-un termen rezonabil, conform imperativelor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Legea nr. 165/2013 reglementează noi termene în favoarea autorității statale implicate în procesul de restituire, fiind astfel și mai mult tergiversată soluționarea cauzelor având ca obiect obținerea despăgubirilor cuvenite în temeiul legilor de reparație. Aplicarea acestor termene și condiții procedurale noi și raporturilor juridice născute sub imperiul unei alte legislații, respectiv Legea nr. 247/2005, aduce atingere principiilor neretroactivității legii, egalității, accesului liber la justiție, dreptului la un proces echitabil și dreptului de proprietate. 13. În concret, se arată că, prin respingerea ca premature a acțiunilor de chemare în judecată ca urmare a aplicării de către instanță a dispozițiilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013, reclamanții vor fi obligați să se supună noilor termene prevăzute de art. 34 alin. (1), deci să reia procedura administrativă în pofida faptului că, în această etapă, au așteptat ani de zile soluționarea cererilor de despăgubire. În plus, art. 35 alin. (2) din aceeași lege permite atacarea în justiție a refuzului entității învestite de lege numai după epuizarea termenelor cuprinse la art. 33 și art. 34, aceasta echivalând cu o tergiversare suplimentară a soluționării procesului. Fără ca aceste ingerințe să aibă vreo justificare rezonabilă și obiectivă, efectul mecanismului de despăgubire reglementat de Legea nr. 165/2013 constă, în opinia autorilor excepției, în depășirea cu mult a termenului rezonabil în soluționarea unei cauze, în accepțiunea conferită noțiunii de Constituție, Convenție și jurisprudența Curții de la Strasbourg, precum și în lipsirea de protecție eficientă a dreptului de proprietate, având în vedere sensul noțiunii de "bun" stabilit de normele convenționale și practica instanței europene de contencios al drepturilor omului. 14. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile art. 4, art. 34 alin. (1) și ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale. 15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 16. Avocatul Poporului consideră că motivele invocate în susținerea excepției pot fi reținute, în parte. Astfel, consideră că dispozițiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 sunt retroactive, iar încălcarea principiului regit tempus actum conduce la nesocotirea principiului egalității în drepturi prin crearea unei discriminări fără un criteriu obiectiv și rezonabil de diferențiere între persoane aflate în aceeași situație juridică. 17. Totodată, se arată că dispozițiile art. 34 alin. (1) și ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 îngrădesc accesul liber la justiție prin raportare la art. 4, deoarece, prin adoptarea unor astfel de norme, legiuitorul a intervenit în procesul de realizare a justiției, întrucât excepția de prematuritate a cererii, invocată din oficiu de instanțele judecătorești, este o excepție de fond, peremptorie și absolută care, odată admisă, face ca acțiunea să fie respinsă, având ca efect incidența și obligativitatea în respectiva cauză a noilor termene și condiții procedurale cu caracter administrativ cuprinse în Legea nr. 165/2013. Prin urmare, este rupt echilibrul constituțional dintre aceste autorități (legiuitoare și judecătorească), fiind încălcat atât principiul previzibilității normei juridice, cât și dreptul părților la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil. 18. În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate referitoare la încălcarea dreptului de proprietate, Avocatul Poporului arată că, deși stabilirea și conținutul acestui drept constituie atributul exclusiv al legiuitorului, totuși dreptul de proprietate privată apare ca fiind supus unor ingerințe care nu răspund întocmai exigențelor de legalitate și proporționalitate între interesele generale și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale indivizilor. 19. Consideră că celelalte critici de neconstituționalitate nu pot fi reținute. În concluzie, Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere exigențelor impuse de art. 15 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție, iar art. 4 prin raportare la art. 34 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din același act normativ încalcă art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală. 20. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele depuse la dosare, susținerile părții prezente, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 21. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. 22. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost Curtea Constituțională sesizată, îl constituie prevederile art. 4, art. 34 alin. (1) și ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Analizând încheierile de sesizare și motivarea autorilor excepției, Curtea constată că obiectul acesteia îl constituie, în realitate, prevederile art. 4 teza a doua raportat la cele ale art. 34 alin. (1) și la art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare. Dispozițiile legale criticate au următorul conținut: - Art. 4 teza a doua: "Dispozițiile prezentei legi se aplică (..) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor

la data intrării în vigoare a prezentei legi."; - Art. 34 alin. (1): "Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni." - Art. 35 alin. (2): "În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor." 23. În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate normele constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 44 alin. (1) și (2) referitoare la protecția proprietății private, ale art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 78 - Intrarea în vigoare a legii. De asemenea, autorii excepției apreciază ca fiind încălcate prevederile cuprinse în art. 6 și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, respectiv la interzicerea discriminării, ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, privind protecția proprietății, și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție referitoare la interzicerea generală a discriminării. 24. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. Prin urmare, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale", excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă, având în vedere faptul că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit după momentul sesizării Curții Constituționale. 25. Potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție, în procesul de aplicare și interpretare a legislației incidente în speța dedusă soluționării, instanța de judecată urmează să respecte deciziile Curții Constituționale atât sub aspectul dispozitivului, cât și sub cel al considerentelor pe care acestea se sprijină. Altfel spus, dispozițiile legale criticate vor fi interpretate și aplicate direct de către instanța judecătorească în conformitate cu cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, având în vedere că prin această decizie a fost stabilită în mod definitiv și general obligatoriu modalitatea de interpretare constituțională a textului ce constituie obiectul excepției. Așadar, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale (de exemplu, Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20), deciziile anterioare de constatare a neconstituționalității reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz. 26. În ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportat la art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că, în prealabil, se impune a fi analizată incidența dispozițiilor de lege criticate asupra soluționării litigiilor în care aceasta a fost invocată, ca una dintre condițiile de admisibilitate ale excepției de neconstituționalitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Prin urmare, Curtea observă că litigiile în cadrul cărora a fost invocată excepția de neconstituționalitate au ca obiect, în fond, soluționarea unor acțiuni de chemare în judecată întemeiate pe Legea nr. 10/2001, prin care autorii excepției de neconstituționalitate au solicitat instanței judecătorești să oblige Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (devenită Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor) și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, după caz, să soluționeze dosarele de despăgubire aflate pe rolul acestor entități, în sensul de a dispune întocmirea raportului de evaluare și de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire. 27. În acest context, Curtea reține că dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 reglementează căile de atac ce pot fi formulate împotriva deciziilor emise sau refuzului nejustificat al autorităților competente de a o emite - fie entitatea deținătoare, fie Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (fostă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor), cu respectarea prevederilor art. 33 și ale art. 34. Raportat la circumstanțele specifice litigiilor în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorii excepției nu se află în ipoteza aici reglementată, aceștia depunând dosarul de notificare la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor anterior adoptării Legii nr. 165/2013, adică sub imperiul Legii nr. 247/2005, care nu prevedea în sarcina autorității competente niciun termen de soluționare a cererilor de despăgubire. Totodată, până la introducerea acțiunii în justiție, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a emis nicio decizie, autorii excepției adresându-se instanței pentru refuz nejustificat de soluționare, în termenii Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare. 28. Curtea mai observă și că alin. (1) și (2) ale art. 35 vizează calea de atac ce poate fi introdusă împotriva deciziilor emise potrivit art. 33 și 34 din lege, acestea fiind, așadar, texte de lege care, eventual, vor fi aplicabile în cazul în care persoana îndreptățită va dori să atace în justiție decizia Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor sau refuzul acesteia de a o emite în termenul stabilit de instanță prin hotărâre irevocabilă. Aceasta deoarece, ca efect al Deciziei nr. 269 din 7 mai 2014, mai sus indicate, autorilor excepției nu li se vor mai aplica termenele prevăzute de art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, ci cel stabilit de instanța judecătorească. Din această perspectivă, rezultă că art. 35 nu este, în acest moment procesual, incident în cauză, neavând legătură cu soluționarea acesteia, în sensul dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. În consecință, având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 35 din Legea nr. 165/2013. 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Szabo Lenke, Marcel Dragoș Stoica, Andrei Stanescot și, respectiv, Călin Gheorghe în dosarele nr. 9.215/2/2011*, nr. 8.329/2/2011 (dosar conexat 431/2/2012), nr. 4.276/2/2011* și, respectiv, nr. 4.330/2/2012* ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de aceiași autori în aceleași dosare ale aceleiași instanțe judecătorești. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința publică din data de 7 octombrie 2014. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi