Recunoasterea vechimii in specialitate

Perioada lucrata  intr-o functie de conducere  care necesita studii juridice poate fi recunoscuta ca vechime in munca juridica, dar nu ca vechime in specialitatea de consilier juridic.

                    Decizia civila nr. 796/R din 17.11.2008 a Curtii de Apel Galati

Prin sentinta civila nr. 461/30.06.2008 a Tribunalului Braila, s-a admis actiunea formulata de P. B.-I. in contradictoriu cu parata O.N.R.C. Bucuresti.
S-a constatat ca perioada cuprinsa intre 11 octombrie 2002 si pana la data pronuntarii, constituie vechime in specialitatea de consilier juridic.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin cererea inregistrata la Tribunalul Braila sub nr. 901/113/2008, reclamantul P. B.-I. a chemat in judecata pe paratul O.N.R.C. Bucuresti pentru a se constata ca activitatea prestata in cadrul institutiei parate in perioada 11 octombrie 2002 pana in prezent constituie vechime - in specialitatea de consilier juridic, cu consecinta  inregistrarii in cartea de munca a mentiunilor respective.
Tribunalul, pe baza actelor si lucrarilor de la dosar, a retinut urmatoarele:
Prin cererea inregistrata sub nr. 901/113/2008, reclamantul P. B.-I. a chemat in judecata pe paratul O.N.R.C. Bucuresti pentru a se constata ca activitatea prestata in cadrul institutiei parate in perioada 11 octombrie 2002 pana in prezent constituie vechime - in specialitatea de consilier juridic, cu consecinta  inregistrarii in cartea de munca a mentiunilor respective .
Reclamantul a sustinut in actiune ca in perioada mentionata a ocupat si ocupa si in prezent functia de sef  birou I.M.  din cadrul O.R.C. de pe langa C.C.I.A. Braila.
Atributiile de serviciu si activitatea desfasurata presupune cunoasterea legislatiei in domeniul comercial, civil si procedurii civile, indeplinirea de acte si actiuni juridice, inclusiv reprezentarea in instanta, in diferite litigii.
Parata, prin intampinare, a cerut respingerea actiunii, considerand ca absolvirea  facultatii de drept de catre reclamant a fost o conditie pentru ocuparea postului detinut.
Indeplinirea atributiilor specifice postului nu-l indreptatesc pe reclamant sa ceara recunoasterea vechimii in specialitatea  de consilier juridic.
La dosar s-au depus acte.
Tribunalul, analizand actele  si lucrarile dosarului  a retinut cele ce vor fi expuse in continuare.
Reclamantul  este angajat cu contract individual de munca la O.N.R.C. din data de 11 octombrie 2002, pe perioada nedeterminata, ca sef birou, iar ulterior ca sef serviciu, functie pe care o exercita si in prezent.
Fisa postului din anul 2002, dar si cea din anul 2004 prevede cerinta studiilor superioare juridice.
Reclamantul a facut dovada ca este  titularul  diplomei de absolvire a Facultatii  de drept din cadrul Universitatii "P.A." din Iasi, promotia 2000.
Potrivit aceleiasi fise a postului, reclamantul a avut si are in continuare printre alte atributii si pe acelea privind insusirea legislatiei specifice societatilor comerciale; asigurarea efectuarii corecte a operatiunilor de inmatriculare sau inregistrare a societatilor comerciale, acorda consultanta de specialitate agentilor economici.
Potrivit Decretului nr. 546/1972 privind recunoasterea vechimii  in munca juridica a absolventilor cu diploma ai facultatilor de drept (neabrogat prin Legea nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea  profesiei de consilier juridic) se considera vechime in munca juridica, daca prin lege nu se dispune altfel, perioada de activitate  desfasurata  de absolventii cu diploma ai facultatilor de drept, in institutii pentru care cerintele de studii prevad conditia studiilor juridice superioare.
           Noua lege a  consilierilor juridici ( Lega nr. 514/2003) stipuleaza in art. 1:
"Consilierul juridic asigura apararea drepturilor si intereselor legitime ale statului, ale autoritatilor publice centrale si locale, ale institutiilor publice si de interes public, ale celorlalte persoane juridice de drept public, precum si ale persoanelor juridice de drept privat, in slujba carora se afla si in conformitate  cu Constitutia  si legile tarii".
Reclamantul a facut dovada indeplinirii conditiilor cerute de textele citate, motiv pentru care  instanta a admis actiunea constatand-o fondata, si, a constatat ca perioada cuprinsa intre 11 octombrie 2002 si pana la data de 30 iunie 2008 constituie vechime  in specialitatea de consilier juridic.
Prin sentinta civila nr. 552/27.08.2008 a aceleiasi instante, s-a admis cererea reclamantului si a fost obligata parata sa inregistreze in carnetul de munca al acestuia mentiunile din dispozitivul sentintei civile nr. 461/30.06.2008 a Tribunalului Braila.
Impotriva sentintei civile nr. 461/30.06.2008 a Tribunalului Braila, a formulat recurs parata O.N.R.C., criticand-o prin prisma prevederilor art. 304 pct. 3 si 304 indice 1 Cod procedura civila.
Astfel, prin prisma prevederilor art. 304 pct. 3 Cod procedura civila, a apreciat ca sentinta recurata a fost data cu incalcarea normelor de competenta materiala.
Cererea reclamantului nu poate fi considerata ca fiind un conflict de munca, asa cum prevad dispozitiile Legii nr. 168/1999.
In consecinta, a solicitat casarea sentintei cu trimiterea dosarului la instanta competenta material.
Prin prisma prev. art. 304 indice 1 C.pr. civila, a invederat ca cererea este inadmisibila intrucat functia de sef birou presupunea absolvirea de studii superioare de lunga durata in domeniul economic sau juridic, ceea ce constituie un impediment redutabil in a nu asimila aceasta vechime cu vechime in functii de natura juridica.
Absolventii facultatilor de drept sunt licentiati in studii juridice iar postul de executie destinat acestora este cel de consilier juridic, astfel ca solicitarea reclamantului este inadmisibila.
De asemenea, in carnetul de munca sunt evidentiate raporturile juridice de munca stabilite prin contractele individuale de munca iar functia de sef serviciu nu este in cadrul Directiei Juridice a ONRC.
In consecinta, a solicitat casarea in tot a sentintei civile si trimiterea cauzei spre rejudecare.
In drept, a intemeiat recursul pe disp. art. 299 si urm. C.pr. civila.
Intimatul reclamant a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru urmatoarele considerente:
          Referitor  la competenta instantei de fond, a aratat ca  Legea nr. 53/2003 prevede ca ,,Jurisdictia muncii are ca obiect solutionarea conflictelor de munca cu  privire la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale".
         ,,Judecarea conflictelor de munca este de competenta instantelor stabilite conform Codului de procedura civila".
          Codul de procedura civila prevede in Titlul I cu privire la competenta materiala ca tribunal judeca in  prima instanta  conflictele de munca.
          Legea nr. 168/1999 cu modificari defineste  conflictul de drepturi ca fiind acele conflicte in legatura cu executarea contractelor individuale de munca - art. 67, lit. a. Totodata instituie si regula solutionarii conflictelor de drepturi ca fiind pe cale de instanta, competenta materiala fiind stabilita prin lege (art. 70 si art. 71).
          Desi recurenta incearca  sa demonstreze  ca nu ar fi vorba de nici un conflict in acest caz, prin faptul ca a recunoscut activitatea desfasurata de contestator  in perioada  11.10.2008 pana in prezent ca fiind una de natura juridica in conformitate cu prevederile Legii nr. 314/2003, prin refuzul  modificarii inregistrarilor din carnetul de  munca practic, anuleaza orice recunoastere  oficiala si posibilitatea valorificarii acestei recunoasteri, atat timp  cat ,,Carnetul de munca este actul oficial prin care se dovedeste vechimea in munca _ meserie sau  specialitate" (art. 1 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de munca). Relatia cu recurenta este una de munca, ce are la baza prevederile contractului individual de munca incheiat si depus in copie la dosar. Prin urmare, fiind vorba de un aspect ce priveste desfasurarea contractului individual de munca intre angajat si salariat, in mod corect cererea a fost solutionata de catre Tribunalul Braila (domiciliul reclamantului - art. 284 alin. (2) Legea nr. 53/2002) fara incalcarea normelor cu privire la incalcarea competentei materiale a instantei.
         Referitor la lipsa obiectului cererii sau a inadmisibilitatii acestuia, a sustinut ca, asa cum reiese  si din actele depuse la dosar, incepand cu data de 11.10.2002, pana in prezent, activitatea desfasurata in cadrul institutiei, in diferite functii dar pastrand  practic aceleasi atributii si responsabilitati a fost una eminamente juridica in conformitate cu prevederile Legii nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic.
          Functiile indeplinite in cadrul O.R.C. de pe langa Tribunalul Braila, reprezinta  incadrarea intr-o ierarhie functionala de conducere  sau de executie, fata de prevederile regulamentului de organizare si functionare aprobat prin ordin al ministrului de justitie. Incadrarea pe aceste functii respecta anumite criterii atat de competenta cat si de pregatire, in raport cu atributiile stabilite prin fisa postului, conferind astfel natura activitatii exercitate efectiv. In cazul de fata, concret, considera ca profesia este si o ocupatie fiind vorba de o conditie necesara  accesului in functie  si indeplinirii  atributiilor specifice.
Prin decizia civila nr. 796/R din 17.11.2008 a Curtii de Apel Galati a fost admis recursul declarat de paratul O.N.R.C. Bucuresti impotriva sentintei civile nr. 461/30.06.2008 pronuntata de Tribunalul Braila  in dosarul nr. 901/113/2008.
         A fost modificata in parte sentinta  civila nr. 461/30.06.2008 a Tribunalului  Braila in sensul ca:
A fost admisa in parte actiunea formulata de reclamantul P. B.-I. in contradictoriu cu parata O.N.R.C. Bucuresti.
         S-a constatat ca perioada cuprinsa intre 11.10.2002 si pana la data pronuntarii constituie vechime in munca juridica.
         Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei  civile recurate.
Au fost avute in vedere urmatoarele considerente:
        Primul motiv de recurs intemeiat pe disp. art. 304 pct. 3 C.pr.civila referitor la necompetenta materiala a Tribunalului Braila de a solutiona cauza, a fost apreciat ca neintemeiat.
        Astfel, disp. art. 281 din Codul muncii prevad ca scopul jurisdictiei muncii este de a se solutiona conflictele de munca cu privire la incheierea, executarea, modificarea suspendarea si incetarea contractelor individuale.
        In speta, reclamantul intimat a formulat o actiune pentru a se constata ca o activitate prestata constituie vechime intr-o anumita specialitate.
        Or, in general, a se constata existenta unei vechimi in munca reprezinta in sine un conflict de drepturi asa cum este reglementat prin disp. art. 67 lit. a din Legea nr. 168/1999 iar referirea in special la o anumita specialitate este o problema care antameaza fondul cauzei.
         In consecinta, prima instanta era competenta material de a solutiona cauza in baza disp. art. 284 din Codul muncii si art. 2 pct. 1 lit. c  C.pr. civila.
         Actiunile in constatare nu sunt excluse de la jurisdictia muncii, asa cum gresit sustine recurenta, vechimea in munca fiind o consecinta a desfasurarii unei activitati in calitate de salariat.
         Actiunea asa cum a fost formulata nu este lipsita de obiect intrucat obiectul acesteia il reprezinta chiar constatarea existentei unui drept si nici nu este inadmisibila, intrucat reclamantul nu avea o actiune in realizarea dreptului. Motivatiile recurentei fata de cele doua exceptii au legatura, de fapt, cu fondul cauzei.
          In ceea ce priveste fondul dreptului, insa, instanta de recurs apreciaza ca actiunea este fondata in parte iar hotararea primei instante este in parte nelegala.
         Astfel, instanta de recurs considera ca temeiul de drept ce trebuie avut in vedere la solutionarea cauzei este Decretul nr. 546/30.12.1972 care, prin expunerea de motive arata ca, in aparatul organelor puterii si administratiei de stat (cum este si cazul recurentei), functioneaza unii salariati incadrati in alte compartimente decat cele juridice care, insa, prin natura muncii lor, desfasoara o activitate pentru care se cere o temeinica pregatire juridica .
          In art. 1 se prevede ca se considera vechime in munca juridica (si nu in specialitatea de consilier juridic, asa cum a solicitat intimatul reclamant si a acordat prima instanta) perioada de activitate desfasurata de absolventii cu diploma i facultatilor de drept, in aparatul organelor puterii de stat si in sistemul organelor administratiei de stat, in functii pentru care indicatoarele de studii si vechime prevad conditia studiilor superioare juridice.
         Ori, este de necontestat faptul ca intimatul reclamant se incadreaza in aceste dispozitii legale, intrucat este absolvent a Facultatii de drept din cadrul Universitatii "Petre Andrei" Iasi, asa cum a retinut si instanta de fond si  a desfasurat activitate ca sef birou, ulterior ca sef serviciu in cadrul unitatii recurente.
          Din fisa postului rezulta, intr-adevar, ca i se cerea intimatului reclamant cunoasterea legislatia specifica, coordonarea si controlarea activitatii serviciului in sensul insusirii si respectarii de catre referenti a legislatiei specifice, prezentarea catre judecatorul delegat a actelor depuse de comercianti, asigurarea consultantei de specialitatea catre agentii economici.
         De asemenea, din adeverinta nr. 169241/26.09.2007 eliberata de O.N.R.C., rezulta ca, avand in vedere specificul activitatii cat si natura muncii prestate de reclamant, activitatea desfasurata in indeplinirea sarcinilor de serviciu este de natura juridica.
          Insa, este nelegala  constatarea de catre instanta de fond a faptului ca activitatea prestata de catre reclamant constituie vechime in specialitatea de consilier juridic, intrucat se adauga la lege, respectiv la Decretul nr. 546/30.12.1972 care nu prevede nicidecum vechime in functia de consilier juridic ci strict vechime in munca juridica, asa cum s-a aratat si mai sus.
          Instanta de fond reda doar dispozitiile art. 1 din Legea nr. 514/2003 insa ignora dispozitiile aceleiasi legi prin care se arata modul de dobandire a calitatii de consilier juridic.
          Astfel,  disp. art. 12 prevad ca  la debutul exercitarii profesiei, consilierul juridic efectueaza obligatoriu un stagiu de pregatire profesionala cu durata de 2 ani, perioada in care are calitatea de consilier juridic stagiar.
          Conditiile efectuarii stagiului, asigurarea consilierului juridic indrumator, definitivarea si celelalte conditii din perioada stagiului sunt cele prevazute in legea pentru exercitarea profesiei de avocat si statutul profesional al acesteia, care se aplica in mod corespunzator.
          De asemenea, in ceea ce priveste definitivarea in functia de consilier juridic, pe baza vechimii in celelalte profesii juridice, se aplica in mod corespunzator prevederile Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat.
          Fata de aceste dispozitii legale, actiunea trebuia admisa in parte intrucat nu se pot face confuzii intre o activitate care este recunoscuta de lege ca fiind munca cu caracter juridic si functia de consilier juridic care este reglementata printr-o alta lege speciala.
         Pentru aceste considerente sunt apreciate ca intemeiate sustinerile recurentei in sensul ca activitatea desfasurata de reclamant nu poate fi asimilata cu cea a consilierilor juridici.
          Motivul referitor la inscrierile din carnetul de munca nu poate fi luat in considerare intrucat recurenta a formulat recurs numai impotriva sentintei nr. 461/2008, nu si impotriva sentintei civile nr. 552/27.08.2008 a Tribunalului Braila prin care s-a completat sentinta de mai sus si care trebuia atacata cu recurs in mod separat.