Legitima aparare - conditii

      Prin rechizitoriul nr.90/P/2003 din 14.07.2003 al Parchetului de pe langa Tribunalul Suceava, inculpatul T.I.C. a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de tentativa de omor calificat prev. de art.20 rap. la art.174, 175 lit."i" Cod penal cu aplic. art.73 lit."b" Cod penal.
      In redarea situatiei de fapt s-a aratat ca  in noaptea de 9/10 februarie 2003 inculpatul implicat intr-un conflict a fost lovit si doborat la sol de catre partea vatamata G.G., caruia i s-a alaturat si martorul I.A..
      Ridicandu-se de la pamant, inculpatul a cerut partii vatamate explicatii cu privire la motivatia conduitei sale, dar imediat printr-o lovitura de secerare aplicata de martor a fost iarasi trantit la pamant si apoi lovit de catre partea vatamata.
Inculpatul a reusit din nou sa  se  ridice si fiind  puternic tulburat emotional si-a  scos  cutitul din bocancul drept,  s-a retras  cativa pasi in spatele partii  vatamate si cand a vazut ca  acesta se  apropie  cu intentia de a-l  agresa, i-a  aplicat o lovitura in partea  stanga a pieptului,  dupa care s-a indepartat in fuga.
In urma  loviturii cu cutitul, partea  vatamata  G. G.  a  suferit o  plaga  taiata intepata in treimea  medie stanga  a hemitoracelui cu  hemopneumotorax stang si emfizen subcutanat masiv bilateral, leziuni ce i-au pus viata in primejdie si au necesitat 50-55 zile  ingrijiri  medicale.
Tribunalul Suceava,  retinand din materialul  probator existent la dosar,  ca inculpatul, fiind  trantit de doua ori la  pamant si lovit, a  recurs la  savarsirea faptei pentru inlaturarea  atacului la care fusese  supus,  astfel ca sunt indeplinite cerintele  art. 44 al. 2  si  4 Cod penal privitor la  depasirea  legitimei  aparari,  prin sentinta penala  nr. 313 din 21  septembrie 2005 a dispus achitarea  pentru infractiunea prev. de art.20, 174,  175 lit. i Cod penal, in temeiul art.  11  pct.  2  lit.  a rap. la art. 10 lit. a Cod pr.penala.
      Sentinta a fost apelata de catre procuror care a motivat ca anterior savarsirii faptei, intre partea vatamata si inculpat a avut loc un conflict minor care nu putea induce o stare de temere ci doar o tulburare emotionala specifica circumstantei legale a provocarii. A sustinut ca in speta nu sunt incidente dispozitiile art.44 alin.2 si 4 Cod penal privitoare la legitima aparare ci doar cele privitoare la scuza provocarii, astfel incat solutia de achitare este nelegala si netemeinica.
      Critica s-a dovedit a fi intemeiata si prin decizia penala nr.11 din 16.01.2006 a Curtii de Apel Suceava a fost admis apelul, desfiintata in parte sentinta si in rejudecare a fost condamnat inculpatul pentru tentativa la omor calificat prev. de art.20 rap. la art.174, 175 lit."i" Cod penal cu aplic. art.73 lit."b" Cod penal si art.76 alin.2, 3 Cod penal.
      Pentru a se retine depasirea limitelor unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului, trebuie sa se constate ca s-a exercitat un atac in conditiile art.42 alin.2 Cod penal, care ar fi justificat necesitatea inlaturarii atacului, iar excesul de aparare al faptuitorului s-ar datora tulburarii sau temerii acestuia, provocata de agresiunea injusta.
      Din probatoriul administrat in cauza (declaratiile olografe de recunoastere ale inculpatului, depozitiile a 4 martori oculari) rezulta ca intre cele doua grupuri de tineri s-a iscat un conflict spontan in cadrul caruia inculpatul a fost trantit de doua ori la pamant si apoi lovit cu pumnii si picioarele de catre partea vatamata. Apoi conflictul s-a aplanat, dar la un moment dat partea vatamata s-a indreptat din nou catre inculpat, imprejurare in care acesta din urma a scos un cutit si a lovit victima in partea stanga a pieptului.
      Ori in aceste imprejurari, atacul partii vatamate care fara a fi inarmata in vreun fel se indrepta spre inculpat, nu l-a expus pe acesta din urma unui pericol grav si nu era de natura sa-i induca o puternica stare de tulburare sau temere sub impulsul careia sa fi comis fapta supusa judecatii, astfel ca nu sunt indeplinite cerintele art.44 alin.2 si 4 Cod penal.
      Ca este asa, o dovedesc si numarul relativ mic de 7-8 zile ingrijiri medicale, necesare pentru  vindecarea leziunilor cauzate inculpatului in timpul conflictului.
      Desigur, atitudinea provocatoare a partii vatamate a generat o stare emotionala sub imperiul careia a actionat inculpatul, fiind justificata retinerea scuzei provocarii.