Restituire monede confiscate de stat. Momentul curgerii termenului de prescriptie al dreptului la actiunea in valorificare

Drept civil
Pietre si metale pretioase.

1. Restituire monede confiscate de stat. Momentul curgerii termenului de prescriptie al dreptului la actiunea in valorificare.

      Este cert ca Decretul nr. 210/1960 reglementeaza atat regimul juridic al metalelor pretioase, cat si al mijloacelor de plata straine, insa art. 37, ce a constituit temei al confiscarii in cauza pendinte, a fost abrogat expres prin Decretul-lege nr. 9/1989 privind abrogarea unor acte normative (la punctul 21), ca atare intrarea in vigoare a acestui act normativ reprezinta momentul declansator al termenului de prescriptie stipulat de Decretul nr. 167/1958, termen in cadrul caruia reclamantul isi putea valorifica pretentia de restituire.

(Trib. Bistrita-Nasaud, sect. civ., dec. nr. 406/R/2008, nepublicata)
      
Prin sentinta civila nr. 2668 din 25 iunie 2008 pronuntata de Judecatoria Bistrita s-a admis exceptia prescriptiei extinctive formulata de parata B.N.R. S.M. in contradictoriu cu reclamantul D.O.P. si paratul Statul roman prin Ministerul Finantelor Publice prin D.G.F.P. Bistrita-Nasaud.
S-a respins ca fiind prescrisa actiunea civila formulata de reclamantul D. O. P. in contradictoriu cu paratii B.N.R. S.M. si Statul roman prin Ministerul Finantelor Publice prin D.G.F.P. Bistrita-Nasaud.
Impotriva acestei sentinte a promovat recurs reclamantul.
      Recursul declarat este nefondat.
      Reclamantul D.O.P. a solicitat instantei a-i fi restituite in echivalent monedele confiscate de Statul roman in temeiul art. 37 din Decretul nr. 210/1960 privind regimul mijloacelor de plata straine, metale pretioase si pietre pretioase. Demersul juridic, promovat la 8 august 2007, se fundamenteaza in drept pe dispozitiile art. 481 Cod civil si nu OUG nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase in Romania, in legatura cu care chiar reclamantul, corect, afirma ca exclude din sfera sa de aplicabilitate regimul mijloacelor de plata straine.
      In acest sens este si Decizia nr. 769/7 noiembrie 2006 a Curtii Constitutionale a Romaniei prin care s-a respins ca inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1 si 2 din Legea nr. 591/2004 pentru modificarea si completarea OUG nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase, aliajelor acestora si pietrelor pretioase in Romania, intrucat priveste o omisiune de reglementare, aceea a restituirii mijloacelor de plata straine preluate de stat in mod abuziv in temeiul Decretului nr. 210/1960.
      In mod judicios s-a afirmat de litiganti si conchis de prima instanta ca nu exista similaritate in legiferarea regimului mijloacelor de plata straine si cel al metalelor si pietrelor pretioase, acestea fiind distinct reglementate.
      Cu toate acestea, in afirmarea promovarii in termen legal a actiunii deduse judecatii, reclamantul invoca dispozitiile Legii nr. 591/2004 pentru modificarea si completarea OUG nr. 190/2000, fiind in confuzie in legatura cu momentul pana la care isi poate valorifica dreptul la restituire prin exercitarea dreptului la actiune. Termenul instituit de actul normativ in discutie vizeaza doar actiunile avand ca obiect restituirea metalelor ori pietrelor pretioase confiscate abuziv nu si pe cele vizand restituirea mijloacelor de plata straina. Enumerarea la lit. e a alin. 12 al art. 26 din OUG. 190/2000 a Decretului nr. 210/1960 ca act normativ de preluare abuziva nu are semnificatia afirmata de reclamant, ea impunandu-se a fi interpretata stricto sensu si nu ca temei al promovarii, in termen, a actiunii in revendicarea mijloacelor de plata confiscate.
      Este cert ca Decretul nr. 210/1960 reglementeaza atat regimul juridic al metalelor pretioase, cat si al mijloacelor de plata straine, insa art. 37, ce a constituit temei al confiscarii in cauza pendinte, a fost abrogat expres prin Decretul-lege nr. 9/1989 privind abrogarea unor acte normative (la punctul 21), ca atare intrarea in vigoare a acestui act normativ reprezinta momentul declansator al termenului de prescriptie stipulat de Decretul nr. 167/1958, termen in cadrul caruia reclamantul isi putea valorifica pretentia de restituire.
      Nu are relevanta, sub acest aspect, nici momentul intrarii in vigoare a Legii nr. 158/2004 privind declararea ca abrogate a unor acte normative, intre care se enumera la art. II pct. 11 Decretul nr. 210/1960, intrucat abrogarea vizeaza celelalte reglementari ale decretului si nu pe cea in discutie a art. 37, expres abrogata prin Decretul-lege nr. 9/1989.
      Circumscrierea dreptului la actiune in sfera celui instituit de prevederile Legii nr. 591/2004, ce vizeaza exclusiv restituirea metalelor si pietrelor pretioase, este, ca atare, exclusa, sens in care a conchis si prima instanta atunci cand a statuat ca reclamantul trebuia sa-si exercite dreptul la actiune in termen de 3 ani de la data abrogarii art. 37 din Decretul nr. 210/1960 prin Decretul-lege nr. 9/1989.
      Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 312 Cod procedura civila, recursul declarat se impune a fi respins ca nefondat (judecator Nascutiu Camelia).