Rol activ - Respectarea principiului contradictorialitatii dezbaterilor.

       Una dintre garantiile procesului echitabil, recunoscute prin prevederile art. 6 din CEDO, este contradictorialitatea dezbaterilor, care stabileste in sarcina instantei de judecata obligatia de a  acorda fiecarei parti posibilitatea de a se pronunta asupra aspectelor si elementelor de fapt sau de drept pe care le implica litigiul, inclusiv in situatia  in care acestea sunt invocate din oficiu.
Rolul activ consacrat de art. 129 Cod procedura civila permite instantei de judecata sa puna in discutie orice imprejurari de fapt ori de drept, chiar nementionate in cerere sau in intampinare, precum si sa ordone administrarea probelor pe care  le  considera necesare, chiar daca partile  se impotrivesc, dar toate aceste drepturi-obligatii sunt subsumate discutarii lor in conditii de  contradictorialitate.                            Decizia civila nr.720 /R din 02.11.2011
          Prin Sentinta civila nr. 1741/7.07.2011, Judecatoria Sighetu Marmatiei a respins in integralitate actiunea civila formulata de  reclamanta  M.A., in contradictoriu cu paratul M. I., prin care s-a solicitat in principal a se constata rezolutiunea amiabila a contractului (prin actul intitulat "chitanta") si in subsidiar constatarea nulitatii absolute, cauza de nulitate fiind eroarea obstacol. Instanta a retinut ca in ipoteza instrainarii terenurilor cu sau fara constructii, legea prevede, asadar, ad validitatem, forma autentica. Din ratiuni de simetrie a formelor, instanta apreciaza ca revocarea unui contract de vanzare cumparare pentru a carei valabilitate legea reclama forma autentica nu poate avea loc decat in forma autentica.
Cat priveste  afirmatia reclamantei referitor la lipsa de informare din partea notarului public asupra continutului contractului de vanzare cumparare, instanta apreciaza ca prezenta partilor in fata notarului, continutul declaratiilor lor, precum si faptul ca li s-a citit contractul anterior semnarii reprezinta constatari personale ale functionarului public care fac dovada pana la inscrierea in fals, potrivit art. 1173, proba contrara prin alte mijloace de proba nefiind admisibila.
In opinia instantei, doar urmarindu-se procedura inscrierii in fals s-ar fi putut face dovada necunoasterii continutului contractului si faptul lipsei  pretului (in privinta caruia este in mod expres inserata in contract mentiunea achitarii sale), cu atat mai mult cu cat contractul de vanzare cumparare se bucura de prezumtia de legalitate.
Daca s-ar admite nulitatea absoluta a unui act de autoritate publica pe baza unei simple afirmatii a unei parti semnatare, ca s-ar fi aflat in eroare asupra continutului contractului, eroare pe care a constientizat-o dupa perfectarea actului s-ar ajunge la o abrogare implicita a textului de lege ce prevede scopul si utilitatea autentificarii anumitor acte juridice.
Reclamanta pretinde ca a fost in eroare asupra identitatii obiectului cat si asupra naturii juridice a contractului.
Este real ca dovada erorii obstacol se poate face prin orice mijloace de proba (inclusiv testimoniale) chiar si in cazul actelor autentice.
Trebuie insa sa se tina cont de toate principiile generale ale dreptului civil, cum sunt cele ale protejarii si ocrotirii drepturilor civile, doar in masura in care acestea sunt exercitate cu buna credinta si al stabilirii raporturilor juridice civile.
A da putere unei simple afirmatii a partii contractante, potrivit careia aceasta nu a citit continutul unui act pe care l-a semnat in fata notarului si la autentificarea caruia si-a dat consimtamantul, ar insemna sa se deschida o usa mult prea larga abuzului de drept, raporturile juridice civile nascute in baza unor astfel de acte putand fi stinse  prin simpla manifestare de vointa a partii interesate.
Impotriva sentintei a declarat recurs reclamanta solicitand in principal casarea cu trimitere spre rejudecare pentru necercetarea fondului de catre prima instanta si, in subsidiar, modificarea in totalitate in sensul admiterii actiunii.
Recurenta a aratat ca hotararea instantei de fond este contradictorie in motivare, instanta schimband natura si intelesul actului juridic dedus judecatii, facandu-se si o aplicare gresita a legii.
Astfel hotararea se intemeiaza pe o insuficienta cercetare a fondului, prin neluarea in considerare a lipsei la interogator a paratului si a necesitatii probationale pentru efectuarea expertizei grafologice, vizand scrisul si semnatura paratului, din actul sub semnatura privata intitulat “chitanta".
Totodata hotararea se intemeiaza si pe interpretarea gresita a probelor de martor administrate.
Nepronuntarea asupra unei probe administrate precum si respingerea probei scrisului si semnaturii paratului, privitor la actul dedus judecatii, exprima necercetarea fondului.
Intimatul nu a depus intampinare.
Analizand sentinta atacata prin prisma motivelor invocate si in considerarea dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila, instanta de recurs retine urmatoarele:
Solicitarea principala din actiune, se intemeiaza pe actul intitulat “chitanta" prin care se atesta faptul ca paratul M.I.(fiul reclamantei) a fost de acord cu desfiintarea contractului autentic nr. 599/3 septembrie 2004, in schimbul sumei de 2500 lei, suma pe care ar fi cheltuit-o cu incheierea contractului.
S-a retinut in mod corect ca actului intitulat “chitanta" nu i se poate in sine atribui semnificatia unui acord in vederea lipsirii de efecte juridice a contractului de vanzare-cumparare si ca acest act nu denota din maniera de redactare ca achitarea sumei de 2.500 lei ar fi singura pretentie ce ar conditiona revocarea contractului.
Acest act poate avea insa semnificatie juridica daca este corect coroborat cu alte elemente probante si daca exista certitudinea ca el provine de la parat care si l-a insusit prin semnatura. Era esential astfel a se stabili daca semnatura apartine sau nu paratului, in acest sens prima instanta in mod gresit a respins proba cu expertiza grafoscopica.
Este gresita retinerea primei instante cu privire la dispozitiile art. 1173 Cod civil referitor la intregul act autentic.
Articolul 1173 alin.1 Cod civil dispune ca “actul autentic are deplina credinta in privirea oricarei persoane despre dispozitiile si conventiile ce constata". Opinia jurisprudentiala majoritara este insa ca, privitor la valabilitatea consimtamantului se poate face dovada contrara, deoarece notarul ia act de vointa partilor, fara sa aiba posibilitatea sa controleze in ce masura acea vointa a fost sau nu afectata de vreo cauza de nulitate.
Actul autentic face dovada pana la inscrierea in fals numai despre existenta materiala a faptelor constatate de functionar ca indeplinite de el sau petrecute inaintea sa, iar nu si in ceea ce priveste realitatea si sinceritatea faptelor juridice constatate.
Asadar, sinceritatea declaratiilor facute in fata functionarului este sustinuta de actul autentic pana la proba contrara. Spre exemplu, consemnarea in actul autentic a faptului ca plata (numararea) pretului s-a facut in fata notarului, face dovada pana la inscrierea in fals in privinta numararii pretului (transmiterii banilor), dar mentiunea privind declaratia partilor ca pretul s-a platit inainte de autentificare, face dovada pana la proba contrara.
Prima instanta trebuia sa dea eficienta dispozitiilor art. 129 alin.5 Cod procedura civila si sa incuviinteze administrarea probatiunii necesare lamuririi fondului cauzei.
Neprocedand in acest fel, prima instanta a pronuntat o hotarare fara cercetarea fondului.  Fiind incidente dispozitiile art. 312 alin.3 si alin.5 Cod pocedura civila sentinta atacata a fost casata si cauza a fost trimisa spre rejudecare aceleiasi instante.