Neagravarea situatiei in propriul apel.

(Sentinta penala nr. 14A din data de 17.01.2008 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti)

Domeniu Contrarietate (Contradictorialitate) de hotarari | Dosare Curtea de Apel Bucuresti | Jurisprudenta Curtea de Apel Bucuresti

Neagravarea situatiei in propriul apel.
Instanta de apel, solutionand cauza nu poate crea o situatie mai grea pentru cel care a declarat apel.
Neaplicarea acestui principiu in cazul conexarii a doua dosare, din care unul se afla in primul ciclu procesual.

-art. 372 Cod procedura penala
-art.34 lit. "d" Cod procedura penala
-art. 37 alin. 1 Cod procedura penala

X
X   X

Imprejurarea ca, dupa desfiintarea, in apelul inculpatului, a primei sentinte penale (care s-a referit numai la infractiunea comisa asupra victimei L.M.) si trimiterea spre rejudecare a cauzei respective, aceasta a fost conexata (conform art. 37 alin. 1 rap. la art. 34 lit. "d" Cod procedura penala) cu noua cauza avand ca obiect infractiunea savarsita asupra victimei C.I., nu transfera asupra celei din urma cauze aplicarea dispozitiilor art. 372 alin. 1 Cod procedura penala, cata vreme aceasta nu a fost suspusa niciodata, pana in prezent, unei judecati, intro cale de atac, singurul apel care o vizeaza fiind cel de fata.

      Prin Rechizitoriul nr.4693/P/2005 din data de 24 mai 2005, Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti a dispus trimiterea in judecata, in stare de arest preventiv, a inculpatului V.I. pentru savarsirea infractiunilor de omor calificat si deosebit de grav si respectiv profanare de morminte prev. de art.174 - 175 lit.i - 176 lit.c si art.319 din Codul penal, cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal si a inculpatei F. O. pentru savarsirea infractiunilor de favorizarea infractorului si respectiv profanare de morminte prev. de art.264 si art.319 din Codul penal, cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal.
In fapt, s-a retinut ca, la inceputul lunii noiembrie 2005, intr-o constructie parasita din Bucuresti, situata pe B-dul Nerva Traian, sectorul 3, inculpatul V. I. a ucis-o pe victima L.M., aplicandu-i mai multe lovituri cu o bucata de lemn in zona capului, iar apoi cu un cutit. Dupa aceea, inculpata F. O., concubina sa, care asistase la savarsirea omorului, a incendiat cadavrul victimei, acordandu-i astfel ajutor pentru a zadarnici urmarirea penala.
Prin Sentinta penala nr.1315/F din data de 16 noiembrie 2006, pronuntata in Dosarul nr.18624/3/2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a Penala a hotarat urmatoarele:
      I. In baza art.174 - 175 lit.i - 176 lit.c din Codul penal, a condamnat pe inculpatul V. I. la pedeapsa de 25 de ani inchisoare.
In baza art.319 din Codul penal, a condamnat pe acelasi inculpat la pedeapsa de 3 ani inchisoare.
In baza art.33 alin.1 lit.a rap. la art.34 alin.1 lit.b din Codul penal, a contopit pedepsele aplicate inculpatului, dispunand ca acesta sa execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 25 de ani inchisoare.
In baza art.71 din Codul penal, a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a si b din Codul penal, pe durata executarii pedepsei inchisorii.
In baza art.65 alin.2 din Codul penal, a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a si b din Codul penal, pe o durata de 5 ani dupa executarea pedepsei inchisorii.
In baza art.350 din Codul de procedura penala, a mentinut starea de arest preventiv a inculpatului.
In baza art.88 din Codul penal, a dedus din pedeapsa aplicata acestuia durata retinerii si arestarii preventive, de la data de 09 ianuarie 2006 pana la zi.
II. In baza art.264 din Codul penal, a condamnat pe inculpata F. O. la pedeapsa de 5 ani inchisoare.
In baza art.319 din Codul penal, a condamnat pe aceeasi inculpata la pedeapsa de 3 ani inchisoare.
In baza art.33 alin.1 lit.a rap. la art.34 alin.1 lit.b din Codul penal, a contopit pedepsele aplicate inculpatei, dispunand ca aceasta sa execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 ani inchisoare.
In baza art.71 din Codul penal, a interzis inculpatei exercitiul drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a si b din Codul penal, pe durata executarii pedepsei inchisorii.
      In baza art.350 din Codul de procedura penala, a mentinut starea de arest preventiv a inculpatei.
In baza art.88 din Codul penal, a dedus din pedeapsa aplicata acesteia durata retinerii si arestarii preventive, de la data de 09 ianuarie 2006 pana la zi.
      In baza art.116 din Codul penal, a luat fata de inculpata masura de siguranta a interzicerii de a se afla raza municipiului Bucuresti pe o durata de 2 ani dupa executarea pedepsei inchisorii.
A luat act ca, in cauza, nu a existat constituire de parte civila.
In baza art.191 alin.2 din Codul de procedura penala, a obligat pe inculpatul V. I. la plata sumei de 4.000.000 ROL iar pe inculpata F. O. la plata sumei de 2.000.000 ROL, cheltuieli judiciare catre stat.
In calea de atac, prin Decizia penala nr.12/A din data de 12 ianuarie 2007, pronuntata in Dosarul nr.18624/3/2006, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a II-a Penala a decis astfel:
A luat act de retragerea apelului declarat de inculpata F.O., pe care a obligat-o la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare catre stat, din care suma de 100 lei, onorariul avocatului din oficiu, a fost avansata din fondul Ministerului Justitiei.
A admis apelul declarat de inculpatul V.I. a desfiintat sentinta penala atacata si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta, respectiv Tribunalul Bucuresti, in temeiul art.379 pct.2 lit.b din Codul de procedura penala.
A mentinut starea de arest preventiv a inculpatului, conform art.350 din Codul de procedura penala.
Pentru a decide astfel, instanta de apel a retinut ca ambii inculpati au fost asistati la judecata in fond a cauzei de un singur avocat din oficiu, incalcandu-se astfel dreptul la aparare al inculpatului V. I., dat fiind faptul ca acesta are interese procesuale contrare cu cele ale inculpatei F.O..
In aceste conditii, instanta de control judiciar a constatat ca sentinta apelata este nula, urmare a incalcarii dispozitiilor art.197 alin.2 din Codul de procedura penala.
In rejudecare, cauza a fost inregistrata la data de 22 februarie 2007 pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia I-a Penala, formandu-se Dosarul nr.6367/3/2007.
Tribunalul a apreciat, in interpretarea dispozitiilor art.373 din Codul de procedura penala, ca rejudecarea cauzei ii priveste pe ambii inculpati, cu motivarea ca, desi prin decizia din calea de atac, s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpata F. O., motivul care a atras - in apelul inculpatului V. I. - desfiintarea sentintei atacate pentru nulitate absoluta (desemnarea aceluiasi avocat din oficiu pentru asistarea juridica a doi inculpati cu interese contrare) o priveste si pe aceasta. Astfel, Tribunalul a considerat ca sentinta respectiva nu poate fi nula absolut pentru inculpatul V.I. si, in acelasi timp, legala si temeinica in privinta inculpatei F. O..
Fata de aceasta imprejurare si luand act ca instanta de apel nu s-a pronuntat asupra masurii arestarii preventive in ceea ce o priveste pe inculpata F. O., Tribunalul a constat, prin incheierea de la termenul din 14 martie 2007, ca fiind incetata de drept masura respectiva.
De altfel, prin Sentinta penala nr.760/F din data de 24 mai 2007 (ramasa definitiva prin nerecurare la data de 12 iunie 2007), Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a Penala a admis contestatia la executare formulata din oficiu de Biroul Executari Penale al instantei respective si a dispus anularea tuturor formelor de executare intocmite in baza Sentintei penale nr.1315/F din data de 16 noiembrie 2006, inclusiv a MEPI nr.1522 din data de 19 ianuarie 2007, emis pe numele inculpatei F. O., care a si fost pusa in libertate la data de 21 iunie 2007, conform adresei nr.G.2. 14610 din aceeasi data a Penitenciarului de Femei Targsor.
Intre timp, prin Rechizitoriul nr.809/P/2000 din data de 22 ianuarie 2007, Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti a dispus trimiterea in judecata, in stare de arest in alta cauza, a inculpatului V. I. pentru savarsirea infractiunii de omor calificat si deosebit de grav prev. de art.174 - 175 lit.i - 176 lit.c din Codul penal.
In fapt, s-a retinut ca, in data de 21 februarie 2000, in incaperea unde se adaposteau, in subsolul unui bloc in constructie din Bucuresti, Str. Nerva Traian nr.7, sectorul 3 (in prezent blocul apartinand Loteriei Nationale) inculpatul V. I. a ucis-o pe victima C. I., aplicandu-i numeroase lovituri cu o bata din lemn, atat in cap, cat si in alte zone vitale ale corpului, dupa care a fugit de la locul faptei.
Aceasta cauza a fost inregistrata la data de 26 ianuarie 2007 pe rolul Tribunalului Bucuresti-Sectia I-a Penala, formandu-se Dosarul nr.2937/3/2007.
La termenul din data de 27 aprilie 2007, Tribunalul a constatat din oficiu ca intre cele doua infractiuni care fac obiectul cauzelor cu care a fost sesizat exista un caz de conexitate, sens in care a dispus, conform art.34 lit.d din Codul de procedura penala, reunirea acestora, apreciind ca aceasta se impune pentru o mai buna infaptuire a actului de justitie.
Astfel, Dosarul nr.6367/3/2007 a fost conexat la Dosarul nr.2937/3/2007.
Prin Sentinta penala nr.892/F din data de 22 iunie 2007, pronuntata in Dosarul nr.2937/3/2007, Tribunalul Bucuresti - Sectia I-a Penala a hotarat urmatoarele:
I. In baza art.174 - 175 lit.i - 176 lit.c din Codul penal, a condamnat pe inculpatul V.I. la pedeapsa detentiunii pe viata.
In baza art.65 din Codul penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art.64 lit.a si b din Codul penal, pe o durata de 5 ani.
In baza art.174 - 175 lit.i - 176 lit.c din Codul penal, a condamnat pe acelasi inculpat la pedeapsa de 25 de ani inchisoare.
In baza art.65 din Codul penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art.64 lit.a si b din Codul penal, pe o durata de 5 ani.
In baza art.319 din Codul penal, a condamnat pe acelasi inculpat la pedeapsa de 3 ani inchisoare.
In baza art.33 lit.a - 34 lit.a din Codul penal, a contopit pedepsele aplicate inculpatului, dispunand ca acesta sa execute pedeapsa cea mai grea, respectiv detentiunea pe viata.
A facut aplicarea art.71 - 64 lit.a si b din Codul penal.
In baza art.35 alin.3 din Codul penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art.64 lit.a si b din Codul penal, pe o durata de 5 ani.
In baza art.88 din Codul penal, a dedus retinerea si arestarea preventiva a inculpatului, de la data de 09 ianuarie 2006 pana la zi.
A mentinut starea de arest preventiv a inculpatului.
II. In baza art.264 din Codul penal, a condamnat pe inculpata F. O. la pedeapsa de 3 ani inchisoare.
In baza art.319 din Codul penal, a condamnat pe aceeasi inculpata la pedeapsa de 3 ani inchisoare.
In baza art.33 lit.a - 34 lit.b din Codul penal, a contopit pedepsele aplicate inculpatei, dispunand ca aceasta sa execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani inchisoare.
A facut aplicarea art.71 - 64 lit.a si b din Codul penal.
In baza art.88 din Codul penal, a dedus retinerea si arestarea preventiva a inculpatei, de la data de 09 ianuarie 2006 pana la data de 21 iunie 2007.
      In baza art.116 din Codul penal, a interzis inculpatei prezenta pe raza municipiului Bucuresti, pe o durata de 2 ani.
A luat act ca nu s-au formulat pretentii civile.
In baza art.191 alin.1 si 2 din Codul de procedura penala, a obligat pe inculpatul V. I. la plata sumei de 900 RON iar pe inculpata F. O. la plata sumei de 300 RON, cheltuieli judiciare catre stat, onorariile avocatilor din oficiu fiind suportate din fondurile speciale ale Ministerului Justitiei.
Pentru a hotari astfel, Tribunalul, in urma examinarii actelor si lucrarilor dosarului potrivit dispozitiilor art.62 din Codul de procedura penala, a retinut urmatoarea situatie de fapt:
Cu privire la victima C. I.
Inculpatul V. I. si victima erau oameni ai strazi, persoane fara adapost.
Victima a locuit un timp intr-o incapere de la subsolul blocului, impreuna cu o alta persoana fara adapost (neidentificata), care a parasit imobilul inainte de momentul savarsirii faptei.
Cu putin timp inainte de acest moment (circa una-doua saptamani), si-a facut aparitia in zona si inculpatul V. I., impreuna cu concubina sa, martora F. O., acestia adapostindu-se in aceeasi incapere cu victima.
Intre inculpat si victima au aparut conflicte legate de faptul ca aceasta din urma incerca sa intretina relatii sexuale cu concubina celui dintai.
Din probele administrate, a rezultat ca atat inculpatul, cat si martora cunosc foarte bine zona si locul propriu-zis al adapostului, chiar si in conditiile in care aspectul zonei s-a schimbat foarte mult de la momentul savarsirii faptei si pana la momentul efectuarii audierilor.
In ziua faptei, inculpatul si martora au fost sa stranga fier vechi, pe care urmau sa il vanda, dupa care, seara, s-au intors la adapost.
Traseul de intoarcere indicat de inculpat corespunde cu cel aratat de martora.
Ajunsi la adapost, au gasit-o acolo pe victima. Ulterior, inculpatul a plecat sa cumpere o sticla de votca.
Cat timp acesta a lipsit, martora si victima au intretinut relatii sexuale, iar la un moment dat inculpatul s-a intors si i-a surprins, fapt care l-a infuriat.
In aceste conditii, a izbucnit conflictul intre inculpat si victima. Inculpatul a inceput sa loveasca victima, care in momentul initial era asezata pe salteaua sa, in coltul din dreapta spate al incaperii. Langa victima, sprijinita de perete, se afla o bata din lemn. Mai intai, inculpatul a lovit victima cu pumnii, in partea dreapta a fetei, in barbie, in zona capului si in spate, iar apoi a lovit-o cu picioarele in zona spatelui si a genunchilor, dupa care a tras-o de umeri de pe saltea, trantind-o pe jos, mai inspre centrul camerei, victima cazand pe partea stanga, cu picioarele spre intrarea in incapere si capul spre peretele din spate. Apoi, inculpatul a luat bata si a inceput a aplice victimei numeroase lovituri, in special pe partea dreapta a corpului. Astfel a lovit-o cu putere, de sus in jos, in cap, in zona spatelui si a bratului drept iar, apoi, dupa ce victima s-a intors pe spate, a lovit-o cu bata in abdomen si peste picioare, pana cand aceasta nu s-a mai miscat.
Inculpatul a aruncat bata in incapere, dupa care a lovit-o si pe martora cu pumnii, in timp ce aceasta se afla pe salteaua ei. In aceste conditii, plapuma de pe salteaua respectiva a fost murdarita de sange.
Ulterior, inculpatul si martora au fugit de la locul faptei, abandonand cadavrul.
Cu privire la victima L. M.
Victima, persoana fara adapost, locuia intr-o constructie neterminata (alcatuita din parter si etaj, fara ferestre, fara usi si fara acoperis, aflata pe o platforma asfaltata, situata intre blocurile din spatele Scolii nr.81), in incaperea de la parter, din partea stanga, impreuna cu martorul M. M.
Constructia apartinuse firmei unde lucrasera cei doi, firma care s-a desfiintat. Acestia se cunosteau de mai multa vreme, deoarece au fost colegi de serviciu, dupa pierderea locului de munca ramanand sa locuiasca impreuna in locul mentionat. Obisnuiau sa munceasca la diferite magazine si restaurante din zona, unde adunau si aruncau gunoiul, primind in schimb resturi alimentare sau sume de bani.
In cursul lunii octombrie 2005, in zona si-au facut aparitia inculpatii V. I. si F. O. (concubini), de asemenea persoane fara adapost, care s-au instalat in aceeasi incepere unde locuiau victima si martorul. Inculpatii se ocupau cu strangerea fierului vechi si a altor materiale refolosibile, pe care le vindeau la centre de colectare.
Intre victima si martor, pe de o parte, si inculpati, pe de alta parte, au aparut relatii conflictuale, in special pe fondul consumului de alcool si al divergentelor legate de impartirea banilor. In cadrul acestor conflicte, inculpatii au amenintat victima ca o vor omori si ii vor da foc.
In ziua savarsirii faptei, inculpatii, victima si martorul s-au dus la un centru de colectare a materialelor refolosibile, situat la intersectia dintre Splaiul Independentei si Strada Calugareni, unde au vandut fier vechi. Au plecat de acolo si, pe drumul spre adapostul lor, inculpatul V. I. a avut un prim conflict cu victima, pe care a lovit-o cu capul in gura.
Martorul s-a despartit de inculpati si de victima cu putin inainte de a ajunge la adapost. Acestia s-au dus impreuna la adapostul respectiv, unde au baut coniac si votca. In aceste conditii, intre inculpatul V.I. si victima a izbucnit un conflict. Initial, inculpatul a lovit victima cu un cutit, iar apoi a luat din interiorul adapostului o bata din lemn si a lovit-o cu aceasta in mod repetat, cu putere, de sus in jos (cu bata adusa de deasupra capului), in zona capului. De asemenea, inculpatul a lovit victima si in zona corpului si in cea a membrelor, pana cand aceasta nu a mai miscat. Victima, decedata, a ramas cazuta pe salteaua situata langa peretele din spate al incaperii.
Dupa ce si-au dat seama ca victima a murit, cei doi inculpati au hotarat sa-i dea foc, in scopul de a distruge urmele omorului savarsit. Inculpata F. O. a dat foc cadavrului (saltelei si paturii unde se afla acesta), folosind o bricheta si o hartie. Nu a folosit substante inflamabile.
Cand si-au dat seama ca flacara este mare si cadavrul arde, cei doi inculpati au fugit de la locul faptei, fiind depistati si prinsi in luna ianuarie 2006.
Sub aspect probatoriu, Tribunalul a constatat ca, initial, in faza de urmarire penala, inculpatul V. . a recunoscut savarsirea ambelor fapte, pentru ca, ulterior, sa revina asupra acestei pozitii, negand comiterea lor.
      Tribunalul a apreciat ca ultimele declaratii ale inculpatului nu satisfac insa exigentele art.69 din Codul de procedura penala, necoroborandu-se cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.
      Astfel, cat priveste fapta savarsita asupra victimei C. I., Tribunalul a concluzionat ca materialului probator contureaza in mod elocvent vinovatia inculpatului.
      In acest sens, martorul Poiana Mihai, care locuia in spatele blocului unde se adaposteau, i-a indicat fara ezitare din plansele fotografice pe inculpatul V. I. pe victima C. I. si pe martora F.O., aratand ca acestia s-au adapostit impreuna in acelasi bloc neterminat, la inceputul anului 2000.
      Acest martor a declarat: ��Ziua plecau si se intorceau de regula seara. In timpul zilei, adunau fier vechi sau alte materiale refolosibile pe care probabil la vindeau ... Le-am vazut bine fetele si le-am retinut trasaturile ... I-am vazut de mai multe ori pe barbati certandu-se de la femeie ... Se certau pe femeie, iar unul dintre ei (indicat de martor in plansa ca fiind inculpatul V. I.), din aceasta cauza, era mai agresiv fata de un altul (indicat de martor in plansa ca fiind victima C. I.), adica am vazut cum il brusca, cum il imbrancea. In contextul acestor certuri, femeia nu riposta, nu protesta in niciun fel, era blanda si supusa si se ducea cu oricare dintre ei ... Nu am vazut ca femeia sa fi ripostat vreodata verbal sau fizic, nu am vazut ca ea sa dea in vreunul dintre barbati‘‘.
      Martorul a mai aratat ca a aflat despre savarsirea omorului si respectiv ca inculpatul si martora au disparut din zona imediat dupa aceea, adaugand: ��M-am gandit imediat ca omorul a plecat de la un scandal intre boschetari legat de acea femeie si pe fondul consumarii de bauturi alcoolice ... Obisnuiau sa bea votca ieftina‘‘.
      Martora T. M. D. a aratat ca, la inceputul anului 2000, in subsolul blocului respectiv, locuia un grup de boschetari, format din doi barbati si o femeie, care s-au adapostit acolo aproximativ o saptamana sau doua, dupa care au disparut brusc, aceasta fiind si perioada cand s-a comis omorul. Martora a precizat ca, dupa momentul omorului, nu a mai vazut sa locuiasca acolo oameni ai strazii.
      Martora F. O. a precizat ca ea si inculpatul s-au adapostit impreuna cu victima in locul mentionat, la inceputul anului 2000. A indicat-o fara ezitare pe victima, in plansa fotografica. Totodata, a descris imbracamintea victimei si lucrurile personale ale acesteia (trusa de scule, cutitul, ochelarii, etc.), aspectele sustinute de martora fiind confirmate de procesul verbal de cercetare la fata locului si plansa foto aferenta.
      Aspectul ca inculpatul o cunostea pe victima C. I., precum si relatiile dintre acestia sunt confirmate de aceeasi martora, care, in declaratiile din faza de urmarire penala, a aratat: ��Dupa ce V. I. a plecat dupa votca, eu am ramas in incapere singura cu C. I. ... Eu stateam pe salteaua noastra, a mea si a lui V. I., iar C. I. s-a ridicat de pe salteaua lui si s-a asezat langa mine, m-a luat de umeri si m-a mangaiat si apoi mi-a spus sa facem treaba aia rusinoasa, adica sa facem sex. Dupa aceea, am vrut sa ma imbrac, dar nu am mai apucat, cand imi trageam pantalonii pe mine si C. I. se ducea inapoi la saltea, s-a intors V. I. a vazut ca ma imbracam si ca eram ciufulita‘‘. Martora a mai precizat ca inculpatul si-a dat seama ca ea si victima au intretinut relatii sexuale si s-a infuriat, incepand scandalul.
      De asemenea, martora a declarat: ��V. I. s-a infuriat foarte tare si s-a dus langa C. I. care era asezat pe salteaua lui, in coltul dintre peretele din dreapta si cel din spate al camerei. In acelasi colt, in spatele victimei, era asezata o bata sprijinita de perete. V. I. a inceput sa loveasca victima, i-a dat pumni in cap si in fata si in spate, in timp ce C. I. statea ghemuit si i-a dat cu picioarele in spate; dupa aceea, V. I. l-a tras pe C. I .inspre centrul camerei si l-a trantit pe jos ... Dupa ce l-a trantit pe C.I. in mijlocul camerei, V.I. a luat bata din coltul camerei si a inceput sa dea in el. A lovit de multe ori cu bata, de sus in jos, cu putere. L-a lovit pe C. I. in cap, in spate, peste maini, in stomac si peste picioare. Victima s-a mai miscat putin, dar dupa aceea a ramas nemiscata. A ramas pe spate putin spre dreapta cu picioarele spre iesire si capul spre peretele opus. Atunci V. I. a aruncat bata pe jos langa victima si a venit spre mine. Eu am stat in tot in acest timp asezata pe salteaua noastra si nu am intervenit in conflict. V. I. a venit la mine si m-a batut cu pumnii, mi-a curs sange din nas pe saltea si pe plapuma. Am plecat imediat de acolo, lasand victima cum am aratat. In momentul in care am plecat, victima nu mai misca‘‘.
      Cu ocazia reconstituirii, martora a indicat concret modul in care inculpatul a lovit victima, pozitiile succesive inculpat-victima si pozitia in care a ramas cadavrul dupa savarsirea faptei.
      Declaratiile martorei, dublate de reconstituire, se coroboreaza cu cercetarea la fata locului. Astfel, cadavrul victimei a fost descoperit aproximativ in centrul incaperii, in pozitia decubit dorsal, usor spre lateral dreapta, cu picioarele orientate spre locul de acces in incapere si cu capul orientat spre peretele opus. Pe plapuma de pe prima saltea de langa intrare si pe peretele alaturat (locul unde inculpatul a agresat-o pe martora), s-au descoperit urme de sange. In plansa fotografica efectuata cu ocazia cercetarii la fata locului, se observa bata din lemn aruncata la circa 1-2 metri de cadavru.
      De asemenea, aceleasi declaratii se coroboreaza si cu raportul medico-legal de necropsie. Astfel, autopsia a stabilit ca victima prezenta numeroase leziuni de violenta in zonele indicate de martora ca fiind cele vizate de loviturile inculpatului (majoritatea leziunilor sunt localizate in partea dreapta a corpului): hematom epicranian, hematom subdural drept, factura cominutiva de maxilar si proces orbital stang, fractura de proces alveolar maxilar cu avulsie 11, 12, 21, 22, fracturi costale hemitorace drept infiltrare sanguin, reuptura pleura parietala dreapta, hemotorax atelectazie pulmonara dreapta, hematim sub si pericapsular renal drept, ruptura rinichi drept la hil.
      Aspectul ca, in faza de cercetare judecatoreasca, martora si-a reconsiderat pozitia, aratand ca nu o cunoaste pe victima, nu poate fi justificat, in opinia Tribunalului, decat prin aceea ca, o data reunite cauzele, aceasta a dobandit si calitate de inculpata si, prin noua declaratie, a incercat sa-si diminueze raspunderea penala.
      Dimpotriva, declaratiile martorei din faza de urmarire penala, cu privire la modul de desfasurare a faptei, se coroboreaza cu constatarile facute la cercetarea la fata locului, dar si cu rezultatul autopsiei medico-legale, sub toate aspectele esentiale, respectiv: instrumentul folosit la savarsirea omorului, zonele corporale unde au fost aplicate loviturile, pozitia victimei in momentul receptionarii loviturilor, pozitia in care a ramas cadavrul dupa incetarea agresiunii.
      In vederea evidentierii acestor concordante, s-a intocmit de altfel si o plansa foto comparativa intre fotografiile de la fata locului si de la autopsie, pe de o parte, si cele de la reconstituire, pe de alta parte.
      La randul sau, inculpatul V. I. a indicat fara ezitare din plansa foto victima si a descris aspecte legate de statura, imbracamintea, ochelarii si alte obiecte ale acesteia.
      Tot inculpatul V. I. a recunoscut initial ca, in cadrul conflictului, a lovit partea vatamata in mod repetat cu pumnii si cu picioarele in cap si in corp.
      In sfarsit, in declaratiile lor privind desfasurarea conflictului, inculpatul V. I. si martora F.O.au aratat ca, la un moment dat, victima a scos un cutit cu care insa nu l-a lovit pe inculpat. Descrierea cutitului oferita de catre cei doi corespunde cu cutitul descoperit intre uneltele victimei, cu ocazia cercetarii la fata locului.
      Cat priveste fapta savarsita asupra victimei L. M. Tribunalul a retinut ca fiind dovedita vinovatia ambilor inculpati trimisi in judecata.
      Astfel, inculpata F. O. a prezentat in mod detaliat, in faza de urmarire penala, modul de comitere a faptelor, aceeasi pozitie avand-o si in fata instantei de judecata, in declaratia din data de 14 martie 2007.
Inculpata a declarat in cursul judecatii: ��Consimt sa dau declaratie si precizez ca cele consemnate in actul de inculpare, conform caruia, intr-o cladire din Bulevardul Nerva Traian, inculpatul V. I. i-a aplicat victimei L.M. mai multe lovituri cu o bucata de lemn in zona capului, iar eu am incendiat cadavrul victimei, corespund adevarului. Precizez ca acolo mai dormeam, in subsolul din Nerva Traian, iar incidentul a pornit de la faptul ca victima mi-a facut mie cu ochiul, trezind sentimentele de gelozie ale lui V. I. De asemenea, acesta, cand a vrut sa mearga sa-si mai cumpere bautura, nu a mai gasit banii in buzunar si credea ca i-a luat victima L. M A. Initial, a inceput sa loveasca victima cu o coada de lopata, apoi cu cutitul, apoi eu, instigata de catre inculpat, i-am dat foc victimei. Eu eram in aceeasi camera, cat timp inculpatul a lovit-o pe victima pana a ucis-o. O cunosteam pe victima de pe strada si ea locuia in acelasi subsol al imobilului in constructie, ca si noi. Cu aproximativ 2 luni inainte de incident, locuiam cu victima si cu inculpatul in subsolul imobilului‘‘.
La randul lor, audiatii fiind de catre instanta in data de 27 aprilie 2007, martorii T. M. D., D. N. si P. M.i si-au mentinut declaratiile date in fata procurorului, prin care au oferit lamuriri cu privire la aspecte ale cauzei.
Tribunalul a apreciat ca deosebit de relevante declaratiile martorilor M.M. si M. C., care au afirmat astfel:
      ��Precizez ca eu, inculpatul V. I.si cu un escavatorist din Adincata - respectiv victima L. M. - am fost sa vindem fier vechi. Dupa ce am adunat fier vechi, victima L. M.A i-a cerut un pachet de tigari inculpatului V. aspect cu care l-a enervat, acesta dandu-i un cap in gura si provocandu-i hemoragie victimei. Ulterior, ne-am despartit de inculpat, eu si cu victima L.M. luandu-ne ceva de mancare. Am mancat si m-am despartit si de acesta in jurul orelor 10 seara. Nu l-am mai vazut pana a doua zi dimineata cand, venind fratele meu de la Galati, am mers sa il cautam pe M.. L-am gasit intr-o cladire parasita din incinta firmei apartinand numitului A. N., carbonizat aproximativ 95 la suta. Am recunoscut victima L. M. in cadavrul carbonizat, dupa suruburile de la unul din picioare, datorate unui accident rutier pe care il suferise in timpul vietii. Intrucat mi s-a facut parul maciuca de frica, nu am mai anuntat politia si am plecat, ulterior descoperindu-se cadavrul. Dupa scandalul intre inculpat si victima, consider ca nu avea cine altcineva sa aduca victima in acea stare. Mentionez ca tot ce am declarat procurorului in faza de urmarire penala este adevarat‘‘ (declaratie martor M. M.).
      ��Precizez ca o cunosc pe victima, numitul M., acesta fiind coleg de serviciu cu fratele meu M.. Precizez ca am plecat din Galati in jurul orei 12 noaptea, am ajuns in Bucuresti dimineata si m-am deplasat la firma unde lucra fratele meu M., intrebandu-l unde este colegul sau de serviciu M.. Acesta nu stia motivul pentru care ne-am deplasat impreuna sa il cautam. L-am gasit intr-o cladire parasita a Energo Montaj carbonizat complet, ramasesera numai bocancii. Mi-am dat seama ca era M. dupa bocanci. Apoi am plecat de la firma‘‘ (declaratie martor M. C.).
      In drept, Tribunalul a constatat ca faptele inculpatului V.I. intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de omor calificat si deosebit de grav si profanare de morminte, prevazute de art.174 - 175 lit.i - art.176 lit.c din Codul penal (doua fapte) si respectiv de art.319 din Codul penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal.
      Tribunalul a apreciat ca, desi cladirile in care s-au savarsit faptele erau in constructie, nu se poate pune la indoiala specificul lor de loc public, raportat la exigentele art.175 lit.i din Codul penal.
      De asemenea, dat fiind faptul ca in antecedentele penale ale inculpatului se mentioneaza ca acesta a fost condamnat definitiv in anul 1978 la o pedeapsa de 9 ani inchisoare si 4 ani interzicerea unor drepturi pentru savarsirea infractiunii de omor, Tribunalul a retinut si incidenta agravantei prevazute de art. l761it.c din Codul penal.
      In privinta inculpatei F. O., Tribunalul a constatat ca faptele acesteia intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de favorizarea infractorului si profanare de morminte, prevazute de art.264 din Codul penal si respectiv de art.319 din Codul penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal, avand in vedere ajutorul direct si nemijlocit dat inculpatului V.I. pentru a sterge urmele infractiunii, prin arderea cadavrului victimei L. M..
      Tribunalul nu a retinut apararea inculpatei ca a savarsit fapta sub imperiul constrangerii exercitate de catre inculpatul V. I., cu motivarea ca, din materialul probator administrat in cauza, rezulta ca prezenta acesteia alaturi de inculpat a fost una liber consimtita, inculpata avand posibilitatea sa il paraseasca (in momentele in care el nu se afla in preajma), dar nu a facut-o, acceptand implicit convietuirea benevola cu acesta.
      In procesul de individualizare a pedepselor aplicate inculpatilor, Tribunalul a avut in vedere criteriile generale prevazute in art.72 din Codul penal, respectiv gradul de pericol social, generic si concret, al faptelor savarsite, relevat de limitele de pedeapsa prevazute de lege, imprejurarile concrete de savarsire, natura infractiunilor (de violenta), urmarea produsa, precum si persoana inculpatilor.
      Impartasind conceptiile doctrinei ��apararii sociale‘‘, Tribunalul a retinut ca infractiunea reprezinta, in ultima instanta, o manifestare a persoanei faptuitorului. Ca atare, a apreciat ca, pentru a se putea stabili un tratament de ��resocializare‘‘ cat mai adecvat, este necesar sa se cerceteze cu atentie personalitatea infractorului, toate datele biologice, psihologice si sociale privind persoana sa.
      Totodata, a apreciat ca nu poate fi eludata nici imprejurarea ca pedeapsa trebuie sa aiba un caracter retributiv si sa se bazeze pe responsabilitatea penala a infractorului.
      Astfel, la individualizarea judiciara a pedepselor aplicabile inculpatului V. I., Tribunalul a dat eficienta tuturor aceste imprejurari, inclusiv celor ce rezulta din concluziile raportului de expertiza medico-legala psihiatrica nr.A1/823/2006, conform carora inculpatul prezinta ��tulburare organica de personalitate cu manifestari antisociale, pe fond mixt toxietilic si post TCC‘‘.
Tribunalul a apreciat in acest context ca numai pedeapsa detentiunii pe viata, pentru fapta comisa asupra victimei C. I., este in masura sa-si atinga scopul sanctionator enuntat in art.52 din Codul penal, avand, de asemenea, si acel caracter de exemplaritate care sa preintampine savarsirea de fapte similare.
In aprecierea acestei concluzii, Tribunalul a retinut ca avand o semnificatie deosebita, pe langa circumstantele reale ale faptei ce denota, fara indoiala, o gravitate deosebita, si circumstantele personale ale inculpatului, respectiv antecedentele penale, atrase de savarsirea anterioara a unei infractiuni similare, predispozitia sa infractionala si, in general, antisociala, lipsa de ocupatie si de repere morale si, nu in ultimul rand, posibilitatile mai mult decat reduse, aproape nule, de resocializare si de reintegrare in societate, raportate si la varsta acestuia.
Intr-un asemenea context, Tribunalul a tinut seama si de caracterul de eliminare din cadrul colectivitatii pe care trebuie sa il aiba orice pedeapsa, tocmai pentru a proteja societatea impotriva conduitelor antisociale.
Totodata, Tribunalul a gasit necesar ca, prin aplicarea unei asemenea pedepse, sa dea eficienta si unei imprejurari care, in opinia sa, trebuie sa se regaseasca in tratamentul sanctionator, respectiv atitudinea violenta a inculpatului cu ocazia dezbaterilor pe fond, cand a incercat sa evadeze din boxa si a fost gasit avand asupra sa un instrument taietor.
In concluzie, Tribunalul a apreciat ca se impune cu necesitate aplicarea pedepsei detentiunii pe viata, cu atat mai mult cu cat, in fisa de cazier judiciar, se consemneaza ca inculpatul a mai fost condamnat atat pentru savarsirea unei infractiuni de omor, cat si pentru comiterea unor infractiuni contra patrimoniului.
Cat priveste fapta comisa fata de victima L. M. Tribunalul, desi a apreciat ca sunt valabile aceleasi ratiuni, a aplicat inculpatului pedeapsa de 25 de ani inchisoare, in considerarea dispozitiilor art.372 din Codul de procedura penala, care impun ca inculpatului sa nu i se agraveze situatia in propria cale de atac.
Pentru infractiunea de profanare de morminte, Tribunalul a aplicat inculpatului o pedeapsa in cuantumul maximului special prevazut de lege.
Tribunalul a facut aplicarea art.33 lit.a - art.34 lit.a din Codul penal, dispunand ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, respectiv detentiunea pe viata.
Avand in vedere dispozitiile legale in materie, Tribunalul a aplicat inculpatului, pe langa pedepsele stabilite pentru fiecare infractiune de omor calificat si deosebit de grav, si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art.64 lit.a si b din Codul penal, facand apoi aplicarea art.35 din Codul penal.
Totodata, a facut aplicarea art.71 - 64 lit.a si b din Codul penal.
A dedus retinerea si arestarea preventiva a inculpatului, de la 09 ianuarie 2006 pana la zi, conform art.88 din Codul penal, si a mentinut starea de arest a acestuia.
      In ceea ce o priveste pe inculpata F. O., Tribunalul a tinut seama, la stabilirea pedepselor aplicate, de participatia penala a acesteia, dar si de circumstantele sale personale (prezenta antecedentelor penale, chiar daca in raport de faptele pentru care a fost condamnata anterior s-a implinit termenul de reabilitare), astfel ca a stabilit, pentru infractiunea de profanare de morminte, o pedeapsa in cuantumul maximului special, iar pentru infractiunea de favorizarea infractorului, o pedeapsa orientata spre acest maxim.
      A facut aplicarea art.33 lit.a - art.34 lit.b din Codul penal, dispunand ca, dintre cele 2 pedepse aplicate, inculpata sa execute pedeapsa cea mai grea.
      A dedus retinerea si arestarea preventiva a inculpatei, de la data de 09 ianuarie 2006 si pana la data de 21 iunie 2007, cand aceasta a fost pusa in libertate, ca urmare a admiterii unei contestatii la executare prin Sentinta penala nr.760 din data de 24 mai 2007 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a II-a Penala, definitiva prin nerecurare.
      Tribunalul a aplicat inculpatei si masura de siguranta prevazuta de art.116 din Codul penal, pe o durata de 2 ani, considerand ca prezenta acesteia in municipiul Bucuresti constituie un pericol grav pentru societate.
      Tinand seama de exigentele solutionarii actiunii civile, guvernate de principiul disponibilitatii, Tribunalul a luat act ca in cauza nu s-au formulat pretentii civile.
      Potrivit art.191 alin.1 si 2 din Codul de procedura penala, inculpatii au fost obligati la plata cheltuielilor judiciare catre stat, in masura in care fiecare le-a ocazionat.
      Impotriva acestei sentinte, au declarat apel in termenul legal inculpatii V. I., personal (la data de 02 iulie 2007) si F. O., prin avocatul din oficiu (la data 26 iunie 2007).
      Inculpatul V. I. a solicitat, in principal, achitarea sa, in temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c din Codul de procedura penala, cu motivarea ca nu s-a dovedit in afara oricarui dubiu ca el este autorul faptelor ce fac obiectul judecatii iar, in subsidiar, reducerea pedepselor aplicate de catre instanta de fond, apreciind ca acestea sunt excesiv de severe.
      Fiind audiat la termenul din data de 22 octombrie 2007 de catre instanta de apel, inculpatul nu a recunoscut savarsirea niciuneia dintre infractiunile retinute in sarcina sa prin actul de trimitere in judecata. Cu privire la declaratiile initiale (in care a recunoscut comiterea faptelor), inculpatul a precizat ca a dat declaratiile respective in conditiile in care asupra sa au fost exercitate presiuni (fila 62).
      Curtea a procedat la ascultarea inculpatului si dupa reluarea judecarii apelurilor in complet de divergenta, la termenul din data de 14 ianuarie 2008, ocazie cu care acesta a sustinut in continuare ca infractiunile ce fac obiectul judecatii nu au fost savarsite de catre el, exprimandu-si totodata parerea ca este posibil ca faptele respective sa fi fost comise de catre concubina sa, F. O. (fila 96).
      Prin incheierea de la termenul din 22 octombrie 2007, la cererea inculpatului, Curtea a incuviintat acestuia testarea cu tehnica poligraf (filele 63-64).
      Prin adresa nr.67119 din data de 21 noiembrie 2007, Institutul de Criminalistica a comunicat insa Curtii ca inculpatul ��este inapt pentru a fi examinat cu tehnica poligraf‘‘, cu motivarea ca acesta a afirmat ca a urmat cursurile unor scoli speciale, din clasa I si pana la terminarea scolii profesionale. Totodata, institutul respectiv a informat Curtea ca inculpatul va putea fi examinat cu tehnica poligraf numai daca se prezinta acte din care sa rezulte ca a urmat cursurile unor scoli normale si ca nu are antecedente psihiatrice (fila 80).
      Solicitandu-i-se informatii sub acest aspect de catre Curte, inculpatul, personal, a aratat la termenul din data de 26 noiembrie 2007 ca nu poseda acte din care sa rezulte ca a urmat cursurile unor scoli normale, precizand totodata ca nu a urmat decat cursurile scolii speciale, timp de 8 ani (fila 85).
      Fata de comunicarea Institutului de Criminalistica si raspunsul inculpatului, Curtea a revenit asupra probei incuviintate, constatand ca acesta este inapt examinarii cu tehnica poligraf.
      La termenul din data de 26 noiembrie 2007, reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea incadrarii juridice cu privire la ambele fapte de omor retinute in sarcina inculpatului, prin inlaturarea variantei calificate a savarsirii acestora in public (art.175 lit.i din Codul penal). Dupa ce i-au fost aduse la cunostinta dispozitiile art.334 din Codul de procedura penala, avocatul din oficiu al inculpatului a solicitat amanarea judecatii, pentru pregatirea apararii in raport cu schimbarea de incadrare juridica astfel invocata, cerere care a fost incuviintata de catre Curte. Ulterior, cu ocazia dezbaterilor, avocatul din oficiu al inculpatului a sustinut schimbarea de incadrare juridica, solicitand inlaturarea dispozitiilor art.175 lit.i din Codul penal.
      Inculpata F. O. a solicitat reducerea pedepsei, invocand, prin avocatul din oficiu, circumstantele reale de comitere a faptelor, pretins savarsite sub imperiul sentimentului de teama insuflat de inculpatul V. I., precum si circumstantele sale personale, cu referire la lipsa antecedentelor penale.
Inculpata nu s-a prezentat, personal, in fata instantei de apel, desi a fost legal citata, conform dispozitiilor art.177 alin.4 din Codul de procedura penala, prin afisare la sediul consiliului local in a carui raza teritoriala s-au savarsit infractiunile de care este acuzata (Consiliul Local al Sectorului 3 Bucuresti), in conditiile in care citatia expediata la adresa de domiciliu a acesteia, din comuna Dragoesti, judetul Ialomita, a fost restituita la dosar cu mentiunea ��necunoscuta in localitate‘‘ (fila 11). Din verificarile efectuate la Administratia Nationala a Penitenciarelor si Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti, a rezultat ca inculpata nu figureaza ca fiind arestata, aceasta fiind pusa in libertate la data de 21 iunie 2007, astfel cum, de altfel, s-a retinut si prin sentinta penala apelata (fila 87).
      La termenul din data de 26 noiembrie 2007, reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea incadrarii juridice in privinta inculpatei din doua infractiuni prevazute de art.264 si respectiv de art.319 din Codul penal intr-o singura infractiune prevazuta de art.264 din Codul penal. Dupa ce i-au fost aduse la cunostinta dispozitiile art.334 din Codul de procedura penala, avocatul din oficiu al inculpatei a solicitat amanarea judecatii, pentru pregatirea apararii in raport cu schimbarea de incadrare juridica astfel invocata, cerere care a fost incuviintata de catre Curte. Ulterior, cu ocazia dezbaterilor, avocatul din oficiu al inculpatei a sustinut schimbarea de incadrare juridica, solicitand retinerea in sarcina acesteia numai a infractiunii de favorizarea infractorului, prevazuta de art.264 din Codul penal.
      Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport cu motivele invocate, astfel cum au fost evidentiate anterior, precum si din oficiu, conform dispozitiilor art.371 alin.2 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei, Curtea - in complet de divergenta, cu majoritate - constata ca apelurile inculpatilor sunt fondate, in limitele si pentru considerentele ce se vor arata in cele ce urmeaza:
      Instanta de fond a administrat, nemijlocit, in conditii de publicitate si contradictorialitate, toate probele necesare aflarii adevarului si a stabilit, in mod corect, pe baza unei analize judicioase a acestor probe, situatia de fapt si vinovatia celor doi inculpati, aspecte care nu au fost rasturnate prin probe noi in fata instantei de apel.
      Astfel, cat priveste acuzatia formulata in legatura cu uciderea, la data de 21 februarie 2000, a victimei C. I., Curtea constata, contrar apararii formulate de inculpatul V. I.ca fiind dovedita, in afara oricarui dubiu, actiunea directa a acestuia de suprimare a vietii persoanei respective prin lovituri repetate, aplicate cu pumnii, picioarele si o bata in zone vitale ale corpului.
      Desi, in cursul judecatii, inculpatul si martora oculara F. O. (concubina acestuia) au negat chiar ca ar fi cunoscut-o pe victima, contrazicandu-si astfel propriile declaratii din faza de urmarire penala, noile lor sustineri nu se coroboreaza cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probatoriului administrat in cauza, astfel ca, in mod corect, acestea au fost inlaturate de catre instanta de fond.
      In acest sens, Curtea retine ca martorul P. M. - care, audiat fiind in cursul cercetarii judecatoresti, a precizat in mod expres ca isi mentine declaratiile formulate in faza de urmarire penala, intrucat acestea corespund adevarului (fila 56, dosar de fond) - i-a recunoscut in fotografii pe victima, inculpat si martora, precizand ca acestia se adaposteau impreuna in subsolul blocului (aflat in constructie la acel moment) apartinand Loteriei Nationale (filele 144-146, 150-152, 157-159, vol.III, d.u.p.) si confirmand, ca locuitor al zonei, ca, dupa descoperirea cadavrului victimei, nu i-a mai vazut niciodata pe acolo pe inculpat si martora, care au disparut deodata chiar atunci (filele 138-139, vol.III, d.u.p.).
      Imprejurarea ca, in cursul judecatii, martorul anterior mentionat a precizat ca nu il cunoaste pe inculpat apare ca fireasca atat in contextul in care audierea acestuia de catre instanta de fond s-a realizat dupa mai mult de 7 ani de la data comiterii faptei de omor, dar si in raport cu varsta relativ inaintata a martorului (aproape 58 de ani la momentul declaratiei respective), fiind indeobste cunoscut ca trecerea timpului este de natura a afecta memoria vizuala a oricarei persoane.
      In plus, afirmatiile martorului respectiv sunt sustinute - cat priveste aspectele relevate de acesta, colaterale faptei propriu-zise de omor - si de declaratiile din faza de urmarire penala ale altor doi martori, respectiv Toader M. D. si D. N. - mentinute si in cursul judecatii (filele 54-55, dosar de fond) - acestia confirmand ca in imobilul respectiv se adaposteau ��boschetari‘‘, martora T.M. D. indicand chiar ca, la inceputul anului 2000, era vorba despre ��un grup format din 2 barbati si o femeie‘‘ si ca, dupa descoperirea cadavrului, nu a mai vazut sa locuiasca acolo astfel de persoane (filele 163-164, vol.III, d.u.p.).
      Relevante cat priveste vinovatia inculpatului V. I. in comiterea faptei de omor asupra victimei C. I. raman insa declaratiile singurei martore oculare, F. O. care, in faza de urmarire penala, in prezenta unui avocat, a descris in amanunt, imprejurarile in care s-a produs fapta respectiva (filele 86-92, vol.II, d.u.p.), toate afirmatiile acestei martore coroborandu-se cu constatarile facute cu ocazia cercetarii la fata locului si respectiv a reconstituirii, dar si cu concluziile autopsiei medico-legale a cadavrului victimei.
      Astfel, martora a declarat ca, furios fiind ca a surprins-o intretinand relatii sexuale cu victima, inculpatul V. I. a agresat-o pe aceasta din urma, lovind-o initial cu pumnii si picioarele, in cap, in fata si in spate, in timp ce era asezata pe salteaua sa, in coltul dintre peretele din dreapta - raportat la intrarea in incapere - si cel din spate, dupa care a tarat-o spre centrul camerei, unde a continuat sa o loveasca violent cu o bata, pana cand victima nu a mai miscat, in cap, in stomac, in spate, peste maini si peste picioare, timp in care aceasta se afla cazuta pe partea stanga, avand corpul putin aplecat spre dreapta, cu picioarele spre iesire si capul spre peretele opus.
      Martora, in prezenta avocatului sau, a descris acelasi mod de savarsire a faptei de catre inculpat si cu ocazia reconstituirii, plansa fotografica realizata la acel moment prezentand in mod sugestiv dinamica loviturilor si pozitia corespunzatoare a victimei pe parcursul aplicarii succesive a acestora (filele 113-129, vol.II, d.u.p.).
      Confirmand aceste declaratii ale martorei, procesul-verbal de cercetare la fata locului si plansa fotografica aferenta (filele 5-23, vol.I, d.u.p.) releva ca, intr-adevar, cadavrul victimei a fost gasit in centrul incaperii, in pozitia decubit dorsal, usor spre lateral dreapta, cu picioarele spre locul de acces in incapere si cu capul orientat spre peretele opus.
      De asemenea, raportul medico-legal de necropsie (filele 39-41, vol.I, d.u.p.) releva existenta pe cadavrul victimei a numeroase leziuni produse prin loviri repetate cu corp dur, semnificative fiind faptul ca aceste leziuni au fost localizate chiar la nivelul regiunilor corpului indicate de martora ca fiind vizate de actiunile violente ale inculpatului si, in acelasi timp, imprejurarea ca majoritatea leziunilor letale sunt pozitionate pe partea dreapta a corpului victimei, astfel cum a precizat si martora ca aceasta ar fi fost lovita, dupa ce a fost tarata spre centrul camerei (hematom epicranian, hematom subdural drept cu hemoragie, fractura cominutiva de maxilar drept cu avulsii dentare, fracturi costale hemitorace drept cu hemotorax, ruptura renala dreapta).
      Concordanta absolut evidenta intre declaratiile martorei oculare F. O., fotografiile realizate cu ocazia cercetarii la fata locului si respectiv a reconstituirii si constatarile medico-legale a fost pusa in evidenta si prin realizarea unei planse foto comparative (filele 132-136, vol.II, d.u.p.), care confirma intru-totul veridicitatea sustinerilor acesteia din faza de urmarire penala, sustineri in raport cu care nu exista niciun element probatoriu pertinent care sa le puna la indoiala credibilitatea.
      Totodata, realitatea declaratiilor initiale ale martorei este dovedita si de alte doua aspecte relatate de aceasta in cuprinsul acelor declaratii, aspecte care, chiar daca nu au o legatura directa cu fapta propriu-zisa de omor, confirma ca martora a asistat la comiterea faptei respective si cunoaste date importante in legatura cu savarsirea ei.
      Astfel, martora a relatat ca, in aceleasi imprejurari in care concubinul sau a omorat-o pe victima, acesta a lovit-o si pe ea cu pumnii, in urma loviturilor primite curgandu-i sange din nas, care a murdarit plapuma pe care martora o folosea in adapost. Or, cu ocazia cercetarii la fata locului, ce a fost realizata la 2 zile dupa comiterea faptei, a fost identificata intr-adevar acolo o plapuma patata de sange (fotografia nr.21 - fila 19, vol.I, d.u.p.).
      De asemenea, martora a relatat ca, la cateva zile dupa comiterea omorului, s-a intors impreuna cu concubinul sau la locul faptei, ocazie cu care au constatat lipsa cadavrului victimei, iar inculpatul V. I. a dat foc la bunurile din camera, spunandu-i ca face acest lucru pentru a distruge tot ce se afla acolo, astfel incat sa nu-i fie descoperite amprentele si sa nu fie prins. Aceste sustineri ale martorei F. O. se coroboreaza cu declaratia martorului D. N., care a aratat ca, la cateva zile dupa omor, in subsolul imobilului unde a fost descoperit cadavrul a avut loc un incendiu (fila 161, vol.III, d.u.p.)
      La momentul ascultarii martorei F. O. de catre prima instanta (fila 32, dosar de fond), aceasta nu a oferit nicio justificare pentru retractarea declaratiilor initiale, astfel ca, in lipsa oricaror dovezi de influentare a acestora de catre organele de urmarire penala, Curtea, asemenea instantei de fond, le va da eficienta probatorie cuvenita, conform art.78 din Codul de procedura penala, constatand ca declaratiile respective, date in prezenta unui avocat si coroborandu-se cu restul probatoriului anterior analizat, servesc la aflarea adevarului.
      De altfel, noile declaratii ale martorei sunt cele lipsite de credibilitate, in conditiile in care aceasta, contrazicandu-se in mod vadit, neaga chiar ca ar fi cunoscut-o pe victima C.I., desi anterior a recunoscut-o personal in fotografie (filele 96-98, vol.II, d.u.p.). In plus, martorul P. M. a confirmat ca martora F. O., inculpatul si victima se cunosteau si chiar locuiau impreuna in perioada cand s-a comis fapta de omor. Sub acest aspect, Curtea constata si faptul ca martora si inculpatul, in declaratiile date in cursul cercetarii judecatoresti, se contrazic reciproc cat priveste locuinta comuna pe care au avut-o in perioada respectiva, inculpatul sustinand ca, in 1999-2000, pana la inceputul anului 2001, a locuit impreuna cu concubina (F. O.) in locuinta mamei sale (fila 30, dosar de fond), in timp ce martora a afirmat ca a locuit, impreuna cu inculpatul, la mama acestuia abia incepand cu anul 2005 (fila 32, dosar de fond).
      In privinta acuzatiilor formulate in legatura cu uciderea, la inceputul lunii noiembrie a anului 2005, a victimei L. M., Curtea, asemenea instantei de fond, constata ca fiind pe deplin dovedite atat actiunea directa a inculpatului V.I. de suprimare a vietii persoanei respective, cat si fapta ulterioara a aceluiasi inculpat si a concubinei sale, coinculpata F. O., de incendiere a cadavrului victimei, in scopul ascunderii omorului tocmai savarsit.
      In acest sens, Curtea constata ca, desi inculpatul V. I. neaga si aceste acuzatii, probatoriul administrat nemijlocit in cursul judecatii in prima instanta - care il confirma intru-totul pe cel din faza de urmarire penala - releva ca acesta a ucis-o intr-adevar pe victima si apoi, impreuna cu concubina sa, a dat foc cadavrului, pentru a sterge urmele faptei.
      Astfel, martorul M. M. a declarat in fata instantei de fond ca, intr-o seara, a asistat personal la agresarea victimei de catre inculpat, care, fiind enervat ca aceasta i-a cerut un pachet de tigari, a lovit-o cu capul in gura, provocandu-i hemoragie. Ulterior, inculpatul plecand, martorul a ramas impreuna cu victima, pana in jurul orei 2200, cand s-a despartit de aceasta. A doua zi dimineata, cautand-o pe victima, martorul, aflat impreuna cu fratele sau, a gasit cadavrul acesteia, in adapostul pe care il avea intr-o cladire parasita, carbonizat in proportie de 95%. Martorul a confirmat identitatea victimei, recunoscand suruburile pe care aceasta le avea la unul dintre picioare urmare a unui accident rutier mai vechi. Acelasi martor a precizat ca, avand in vedere altercatia anterioara, numai inculpatul o putea ucide pe victima (fila 86, dosar de fond).
      Sustinerile martorului M. M. sunt confirmate de fratele sau - martorul M. C., audiat si el de prima instanta (fila 85, dosar de fond) - in aspectele cunoscute de catre acesta din urma, respectiv descoperirea intr-o cladire parasita a cadavrului victimei, carbonizat aproape complet, din care nu mai ramasesera decat bocancii.
      Si la comiterea acestei fapte de omor a asistat personal concubina inculpatului V. I., respectiv inculpata F. O., care a confirmat ca ei doi si victima se adaposteau impreuna intr-o cladire parasita si a descris imprejurarile uciderii celei din urma. In acest sens, a precizat ca inculpatul V.I., gelos ca victima i-a facut ei cu ochiul si enervat fiind banuind-o pe aceasta ca i-ar fi luat banii de bautura, a lovit-o mai intai cu o bucata de lemn in cap si ulterior cu cutitul, pana cand a omorat-o. Totodata, inculpata F. O. a recunoscut ca ea, instigata fiind de concubinul sau, a dat foc cadavrului victimei (fila 49, dosar nr.6367/3/2007).
      Insusi inculpatul V. I., audiat de judecatorul care a dispus arestarea sa preventiva la data de 10 ianuarie 2006 (fila 48, vol.I, d.u.p.), a recunoscut, in prezenta avocatului, ca a lovit-o intr-adevar pe victima, cu un cutit, cu genunchiul si cu un picior de scaun pe care il pregatise pentru foc, sustinand insa ca a procedat astfel pentru a se apara de atacul acesteia si respectiv ca inculpata F. O., care a fost de fata la eveniment, a aprins o patura pentru a o determina pe victima sa plece de acolo, in conditiile in care, la iesirea lor din incaperea respectiva, aceasta traia.
      Aceste sustineri ale inculpatului V. I. nu corespund insa realitatii, fiind contrazise de concubina acestuia, care, in cursul cercetarii judecatoresti, a declarat ca initiatorul actelor de agresiune a fost insusi inculpatul, afirmatie care este intarita si de comportamentul agresiv al acestuia fata de victima, cu doar putine ore inainte de comiterea omorului, astfel cum a fost relatat de catre martorul M. M.
      Totodata, raportul medico-legal de necropsie releva ca moartea violenta a victimei - datorata hemoragiei meningeale, consecinta a unui traumatism cranio-cerebral cu fractura de bolta si baza craniana, fractura oase proprii nazale si fractura cominutiva de os zigomatic stang, leziuni produse prin lovire repetata cu corp dur cu muchie, fara posibilitatea decelarii, din cauza carbonizarii, a altor leziuni traumatice avand ca mecanism de producere actiunea unui obiect taietor-intepator - a survenit anterior incendierii cadavrului, dovada fiind faptul ca arsurile si carbonizarile constatate nu au avut legatura de cauzalitate in tanatogeneza iar sangele recoltat de la victima nu continea carboxihemoglobina (filele 29-32, vol.I, d.u.p.).
      Cu privire la ambele fapte de omor retinute in sarcina inculpatului V. I., Curtea constata ca acestea prezinta evidente similitudini, care conduc la concluzia unui autor comun.
      Astfel, in ambele cazuri, victimele au fost persoane care locuiau impreuna cu inculpatul V. I. si concubina sa, locul savarsirii fiecarei fapte l-a constituit adapostul comun al acestora, situat in cladiri nelocuite din perimetrul aceleiasi zone (Nerva Traian), de fiecare data inculpatul a avut manifestari de violenta extrema, total disproportionate in raport cu motivele concrete care le-au determinat (in special, sentimentul de gelozie), in cazul fiecarei fapte inculpatul a actionat intr-un mod brutal, chiar primitiv, folosind obiecte din lemn luate chiar din adapost, cu care a lovit puternic si in mod repetat victimele, in zone vitale, pana cand acestea nu s-au mai miscat si, de fiecare data, inculpatul a incercat sa-si stearga urmele, prin incendierea locului faptei.
      In sfarsit, referindu-se la ultima declaratie data de inculpat in fata instantei de apel, constituita in complet de divergenta, Curtea remarca ca inculpatul V. I. a incercat sa acrediteze ideea ca, in realitate, crimele ar fi fost savarsite de catre inculpata F. O., recunoscand astfel, fie si indirect, cel putin prezenta sa la locul comiterii faptelor. Oricum, o astfel de varianta nu poate fi primita ca exprimand adevarul, ea nefiind sustinuta sub aspect probatoriu si, mai mult, venind in contradictie vadita cu imaginea - descrisa de martori - a concubinei inculpatului, de femeie ��blanda‘‘ si ��supusa‘‘, relevanta in acest sens fiind declaratia de la urmarire penala a martorului Poiana Mihai (fila 138 verso, vol.III, d.u.p.).
      In privinta faptei inculpatei F. O., de incendiere a cadavrului victimei L. M., Curtea, asemenea instantei de fond, nu poate primi apararea acesteia in sensul ca ar fi savarsit fapta respectiva in conditiile unei ��constrangeri morale‘‘ (in acceptiunea art.46 alin.2 din Codul penal), aflandu-se sub imperiul sentimentului de teama insuflat de inculpatul V. I.
      In acest sens, Curtea constata ca inculpata, care mai asistase anterior la savarsirea de catre concubinul sau a unei fapte de omor (asupra numitului C. I.), nu a facut, potrivit propriilor declaratii, niciun gest pentru a stavili sau domoli actele de violenta ale acestuia impotriva noii victime si nici nu a parasit locul unde actele respective se consumau, desi putea sa o faca, in conditiile in care inculpatul V. I. era, in mod evident, concentrat asupra lovirii repetate a victimei.
      Mai mult, daca in cazul primei victime, inculpata F. O. a sustinut ca a fost si ea lovita de catre inculpatul V. I. (dovada fiind si sangele descoperit pe plapuma pe care ea o folosea in adapost), aceasta nu a mai facut o astfel de precizare si in cauza in care este acuzata de incendierea cadavrului ultimei victime, astfel ca pretinsul ��sentiment de teama‘‘ nu are nici macar o baza faptica.
      Astfel, lipsind orice amenintare pentru persoana inculpatei, care nu ar fi putut fi inlaturata in alt mod decat prin comiterea faptei ce i se retine in sarcina, Curtea constata ca, in speta, nu este incidenta cauza de inlaturare a caracterului penal al faptei respective, prevazuta de art.46 alin.2 din Codul penal, invocata de aceasta.
      Daca hotararea instantei de fond este temeinica cat priveste stabilirea situatiei de fapt si a vinovatiei inculpatilor, aceste elemente intemeindu-se intr-adevar pe probatoriul administrat in tot cursul procesului penal, astfel cum a fost analizat mai sus, Curtea constata ca, in schimb, aceeasi hotarare este nelegala, prin retinerea, in cazul fiecarui inculpat, a unor incadrari juridice eronate, sub acest aspect apelurile declarate in cauza fiind intemeiate si urmand a fi admise.
      Astfel, in cazul inculpatului V. I., cu referire la ambele infractiuni de omor, este gresita retinerea variantei calificate prevazute in art.175 lit.i din Codul penal, intrucat niciuna dintre cele doua fapte nu a fost savarsita ��in public‘‘, in intelesul pe care dispozitiile art.152 lit.a-e din Codul penal il dau acestui termen.
      In acest sens, Curtea constata ca infractiunea asupra victimei C.I. a fost savarsita intr-o incapere de la subsolul unui imobil aflat in constructie (intr-un moment cand acolo nu se desfasurau lucrari), iar infractiunea asupra victimei L. M. a fost comisa intr-o camera a unei constructii abandonate, de fiecare data fiind de fata numai martora (in cazul primei fapte) si respectiv inculpata (in cazul celei de-a doua fapte) F. O.
      In aceste conditii, locurile respective nu erau in mod evident accesibile publicului iar, prin modul de actiune folosit si prin conduita ulterioara consumarii fiecarui act infractional, inculpatul nici nu a intentionat ca faptele comise inauntrul lor sa ajunga vreodata la cunostinta publicului, astfel ca retinerea in sarcina sa, in ambele cazuri, a variantei calificate a infractiunii de omor, prevazuta in art.175 lit.i din Codul penal, este in mod vadit nelegala.
      In schimb, instanta de fond a retinut in mod corect, in incadrarea juridica data celor doua infractiuni de omor retinute in sarcina inculpatului V. I., varianta deosebit de grava la care face referire art.176 lit.c din Codul penal, respectiv comiterea faptelor ��de catre o persoana care a mai savarsit un omor‘‘.
      In acest sens, din fisa de cazier judiciar a inculpatului (filele 210 si 223, vol.III, d.u.p.), rezulta ca acesta a fost condamn

Sursa: Portal.just.ro