Incalcarea principiului dreptului la aparare si a principiului contradictorialitatii

Elementul esential al cererii de chemare in judecata, prevazut de art. 112 pct. 4 Cod procedura civila, constituie cauza cererii de chemare in judecata, cauza care nu poate fi schimbata de catre instanta de judecata, decat dupa ce, cu respectarea principiilor contradictorialitatii si al respectarii dreptului la aparare, instanta a pus in discutia partilor noua cauza. Decizia civila nr.635/R din 05.10.2011
 Prin sentinta civila nr. 46/1.02.2011, pronuntata de Judecatoria Somcuta Mare in dosarul nr. 205/847/2010 a fost respinsa actiunea civila formulata de reclamanta S.I. Z. in contradictoriu cu paratii: N. I. si N.M. pentru despagubiri, dobanda legala si cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
Dispozitiile legale invocate, art. 1073 Cod civil, in fundamentarea actiunii vizeaza raporturi civile obligationale ori, intre parti nu exista vreun raport (probat cu inscrisuri sau cu un inceput de dovada scrisa - care sa faca admisibila proba testimoniala).
Cat priveste imbogatirea fara justa cauza invocata si ea ca temei al actiunii formulate, instanta apreciaza ca nu are aplicare in raportul dedus judecatii nefiind indeplinita conditia admiterii unei cauze legitime a maririi temporare a patrimoniului paratilor.
Potrivit sustinerilor reclamantei, aceasta impreuna cu fostul sot au mandatat pe parati sa cumpere pentru ei terenul in discutie, situatie in care incidente sunt dispozitiile raspunderii contractuale care are prioritate in raport cu raspunderea delictuala pentru care s-a optat.
In fapt, reclamanta nu are decat sa ceara socoteala paratilor, in baza mandatului dat proband eventual simulatia prin interpunere de persoane la care s-a procedat.
Pe cale de consecinta, raportat la cele enuntate anterior nici conditia absentei oricarui mijloc juridic pentru recuperarea de catre reclamanta a pierderii suferite ce ar face admisibila actiunea imbogatirii fara justa cauza, nu este indeplinita in cauza.
Mai mult decat atat in materie de actio de in rem verso, se aplica regula de drept comun in materie de probe. In situatia dedusa judecatii nu este vorba de fapte juridice in sens restrans ci de acte juridice (reclamanta sustinand ca a incredintat paratilor suma a carei restituire se cere in vederea cumpararii unui teren pentru ea si sotul sau), fapt ce determina inadmisibilitatea probei testimoniale, avand in vedere valoarea raportului contractual.
Prin urmare reclamanta trebuia sa se conformeze dispozitiilor art. 1191 Cod civil in materie de probatiune.
Cu aplicarea art. 274 Cod procedura civila fata de reclamanta aflata in culpa procesuala care urmeaza sa suporte pe langa propriile cheltuieli de judecata avansate in dosar si cheltuieli de judecata avansate de catre parati cu titlu de onorariu avocat.
Impotriva sentintei civile nr. 46/1.02.2011, pronuntata de Judecatoria Somcuta Mare in dosarul nr. 205/847/2010, in termenul prevazut de art. 301 Cod procedura civila a formulat recurs recurenta S.I. Z., solicitand, in baza art. 312 Cod procedura civila, art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila, admiterea recursului si rejudecand, admiterea actiunii astfel cum aceasta a fost formulata.
In motivarea recursului, recurenta a aratat urmatoarele: critica sentinta recurata, pe care o considera nelegala si netemeinica.
Expunerea din considerente conduce la concluzia fie ca instanta nu a inteles speta dedusa judecatii, fie, urmare a schimbarii completului de judecata, instanta a avut o reprezentare superficiala a aspectelor de fapt si de drept cu care a fost investita prin prezenta actiune.
Instanta apreciaza actiunea formulata ca fiind nefondata, raportandu-se la temeiul de drept invocat, in conditiile in care intreaga expunere de motive din actiune vizeaza ca temei de drept o action de in rem verso, care este o creatie a practicii judiciare si a doctrinei, neavand o reglementare distincta, de sine statatoare, in nici un text de lege. Daca ne raportam la indexul codului civil, imbogatirea fara justa cauza o regasim indicata la art. 992, iar daca instanta a avut indoieli in ceea ce priveste temeiul juridic al actiunii, era obligata, prin prisma art. 129 alin.4 si 5 si in baza principiului rolului activ, sa puna in discutia partilor acest aspect, cu atat mai mult cu cat petitul actiunii si motivarea in fapt erau clare, neechivoce. Respingerea actiunii pe motiv ca temeiul de drept nu este corect indicat constituie un motiv de admisibilitate a recursului.
In ceea ce priveste indicarea ca temei de drept a art. 1073 Cod civil s-a avut in vedere faptul ca in favoarea recurentei s-a nascut un drept de creanta impotriva intimatilor, iar imprejurarea ca nu s-a indicat si art. 992 Cod civil in completare, a fost mai degraba o eroare de redactare decat una de fond. Ca asa stau lucrurile o confirma motivarea in fapt data actiunii, unde se expun aspectele de temeinicie ale unei "action de in rem verso", iar fata de aceste afirmatii, instanta avea posibilitatea sa dea o incadrare in drept conforma cu expunerea de motive prezentate de recurenta. Chiar acceptand insa critica instantei de fond - ca nu s-a motivat corect in drept actiunea - este neintemeiata afirmatia instantei ca intre parti nu exista un raport probat cu inscrisuri sau un inceput de dovada scrisa care sa faca admisibila proba cu martori. Intre parti exista la acel moment un grad de rudenie atat de apropiat incat facea practic de neconceput incheierea unor acte - nivelul de incredere fiind maxim. Pe de alta parte, instanta se contrazice in afirmatii, deoarece dupa ce afirma ca intre parti nu a existat nici un raport contractual care sa poata fi dovedit cu acte, mai jos afirma ca recurenta, impreuna cu fostul sot, au mandatat pe intimati sa cumpere pentru ei terenul in discutie, situatie in care sunt incidente dispozitiile raspunderii contractuale, care au prioritate in raport cu raspunderea delictuala pentru care s-a optat.
In replica, invedereaza ca nu au optat pentru raspunderea delictuala, nici pentru cea contractuala, ci au investit instanta cu o "action de in rem verso", care prezinta caracteristici distincte si care este mai rar intalnita in practica, fapt ce se reflecta si in solutia instantei de fond.
In ceea ce priveste temeiul juridic al prezentei cauze, considera cu sunt in prezenta unei imbogatiri fara justa cauza, avand loc marirea patrimoniului intimatilor, prin micsorarea corelativa a patrimoniului recurentei, fara ca pentru acest efect sa existe o justa cauza sau un temei juridic. Considera ca sunt indeplinite toate conditiile promovarii unei action de in rem verso: exista o imbogatire a intimatilor; exista o insaracire a recurentei; intre imbogatirea intimatilor si insaracirea recurentei exista o stransa legatura sau o corelatie directa; imbogatirea si insaracirea sunt lipsite de o cauza justa, adica de un temei care sa le justifice (acest teren urma sa fie proprietatea recurentei si a fostului sau sot); imbogatitii au fost de buna-credinta, ei cumparand acest teren la momentul respectiv nu in nume de proprietari, ci in calitate de mandanti pentru recurenta si fiul lor, desi acest lucru nu s-a specificat in contract, neexistand o procura in acest sens (avand insa gradul de rudenie in care se aflau partile la momentul respectiv, exista o totala incredere a acesteia in ei, astfel ca lipsa unui act este justificata); recurenta nu are la dispozitie o alta actiune in instanta pentru realizarea dreptului sau de creanta impotriva intimatilor.
Cererea de recurs a fost legal timbrata, conform art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare.
Intimatii au depus intampinare la cererea de recurs, solicitand respingerea recursului ca neintemeiat si obligarea recurentei la cheltuieli de judecata.
In motivarea intampinarii, intimatii au aratat ca, in opinia acestora, sentinta recurata este temeinica si legala si se intemeiaza pe probele administrate care sunt concludente in speta.
Analizand sentinta civila nr. 46/1.02.2011 a Judecatoriei Somcuta Mare, pe baza motivelor de recurs invocate, prin prisma dispozitiilor legale incidente si in considerarea dispozitiilor art. 304 indice 1 Cod procedura civila, tribunalul constata ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Asa cum se arata in jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, motivele de drept, elemente esential al cererii de chemare in judecata, prevazut de art. 112 pct. 4 Cod procedura civila, constituie cauza cererii de chemare in judecata, cauza care nu poate fi schimbata de catre instanta de judecata, decat dupa ce, cu respectarea principiilor contradictorialitatii si al respectarii dreptului la aparare, instanta a pus in discutia partilor noua cauza.
In speta, din cuprinsul cererii de chemare in judecata, rezulta ca reclamanta a investit instanta fondului cu o actio de in rem verso. Astfel, la fila 5 din dosarul primei instante, in actiunea introductiva de instanta, reclamanta arata: in ceea ce priveste temeiul juridic al prezentei cauze, considera ca suntem in prezenta unei imbogatiri fara justa cauza, avand loc marirea patrimoniului paratilor, prin micsorarea corelativa a patrimoniului reclamantei, fara ca pentru acest efect sa existe o justa cauza sau un temei juridic. Considera ca sunt indeplinite toate conditiile promovarii unei actio de in rem verso: exista o imbogatire a paratilor; exista o insaracire a reclamantei; intre imbogatirea paratilor si insaracirea reclamantei exista o stransa legatura sau o corelatie directa; imbogatirea si insaracirea sunt lipsite de o cauza justa, adica de un temei care sa le justifice (acest teren urma sa fie proprietatea recurentei si a fostului sau sot); imbogatitii au fost de buna-credinta, ei cumparand acest teren la momentul respectiv nu in nume de proprietari, ci in calitate de mandanti pentru reclamanta si fiul lor, desi acest lucru nu s-a specificat in contract, neexistand o procura in acest sens (avand insa gradul de rudenie in care se afla reclamanta cu paratii, exista o totala incredere a acesteia in ei, astfel ca lipsa incheierii unui act este justificata); reclamanta nu are la dispozitie o alta actiune in instanta pentru realizarea dreptului sau de creanta impotriva paratilor.
Analizand actele si lucrarile dosarului, incheierile de sedinta, rezulta ca prima instanta nu a pus in discutie incadrarea juridica, respectiv o alta cauza a actiunii pe care o prefigura. Cu toate acestea, in considerentele sentintei recurate, prima instanta se refera, de o maniera lapidara, la incorectitudinea alegerii unor temeiuri de drept de catre reclamanta, respectiv art. 1073 Cod civil, din motivare intelegandu-se ca prima instanta a respins actiunea pe exceptia inadmisibilitatii dedusa din incorectitudinea alegerii temeiurilor de drept, fara insa a pune in discutie toate aceste aspecte.
Procedand de aceasta maniera, sunt incidente dispozitiile art. 304 pct. 5 Cod procedura civila, urmare a infrangerii principiului dreptului la aparare, precum si principiului contradictorialitatii, principiului disponibilitatii.
Raportat la considerentele mai sus expuse, in baza art. 312 pct. 3 si 5 Cod procedura civila cu raportare la art. 304 pct. 5 Cod procedura civila, a fost admis recursul declarat impotriva sentintei civile nr. 46/1.02.2011 a Judecatoriei Somcuta Mare, cu consecinta casarii acesteia si trimiterii cauzei spre rejudecare Judecatoriei Baia Mare.
In rejudecare, instanta fondului tinand seama de considerentele ce preced va proceda la o corecta aplicare a dispozitiilor art. 129 pct. 6 Cod procedura civila si va solutiona cauza pe fond, cu respectarea principiilor disponibilitatii, contradictorialitatii si al respectarii dreptului la aparare.