Prin sentinta nr.268 din 16 iulie 2009, pronuntata de Tribunalul Arges, inculpatul a fost condamnat pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art.215 alin.1,3,4,5 Cod penal, prin schimbarea incadrarii juridice din infractiunea prevazuta de ...

Prin sentinta nr.268 din 16 iulie 2009, pronuntata de
Tribunalul Arges, inculpatul a fost condamnat pentru
savarsirea infractiunii prevazuta de art.215
alin.1,3,4,5 Cod penal, prin schimbarea incadrarii
juridice din infractiunea prevazuta de art.215
alin.1,2,3,5 Cod penal.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, s-a retinut
urmatoarea situatie de fapt:
In anul 2004, S.C. "Montana MG" S.R.L. Campulung Muscel
a achizitionat de la fosta "ARO" S.A. - Fabrica de
matrite - continuand activitatea de profit, constand in
executarea de scule de ambutisare pentru industria
automobilelor, de regula pentru beneficiari externi
(Italia), iar activitatea de comert exterior s-a
desfasurat prin intermediul unui exportator, respectiv
S.C. "Saci International" Brasov, al  carei
administrator unic era inculpatul care identifica
beneficiarul, aviza calitatea marfii, facea expeditia si
achita pretul datorat producatorului.
In perioada 2004-2005, relatiile comerciale dintre S.C.
"Montana MG" S.R.L. Campulung si S.C. "Saci
International" Brasov s-au desfasurat, in baza
contractului de prestari servicii nr.32/2004 dar,
exportatorul a ramas dator producatorului cu importante
sume de bani din livrarile anterioare.
Astfel, la datele de 27 si 28 ianuarie 2005, intre
producator (S.C. Montana MG S.R.L. Campulung) si
exportator (S.C. Saci International Brasov) s-au
incheiat anexele nr.9 si 10 la contractul nr.32/2004,
pentru confectionarea de stanta si matrite, urmand ca
produsele sa fie confectionate pana la finele anului
2005, insa, producatorul a refuzat confectionarea
acestora, motivat de faptul ca exportatorul nu-si
achitase datoriile mai vechi.
Deoarece inculpatul, in calitatea sa de asociat unic al
S.C. "Saci International" Brasov era interesat in
confectionarea stantelor si matritelor de catre S.C.
"Montana MG" S.R.L., pentru a le exporta si pentru a
determina aceasta din urma societate sa le execute, a
realizat un plan de inducere in eroare a acestei
societati, in sensul ca datoriile mai vechi al S.C.
"Saci International" Brasov sa fie preluate de S.C. "Rom
Stamp" S.R.L. Brasov, sub pretextul ca prima societate
(S.C. "Saci International" Brasov) "are probleme cu
Finantele Publice". Fiind indusa in eroare, S.C.
"Montana MG" S.R.L. a acceptat propunerea inculpatului,
astfel ca la data de 17 ianuarie 2006, intre aceasta si
S.C. "Rom Stamp" S.R.L. Brasov s-a incheiat un proces
verbal de compensare, in care se consemna ca cea de-a
doua societate va achita producatorului suma de 500.000
lei (Ron), reprezentand datoria pe care o avea S.C.
"Saci International" Brasov; inculpatul a emis pentru
suma de 500.000 lei, fila CEC B.E.30301024545, cu termen
scadent la data de 25 ianuarie 2006, care purta stampila
S.C. "Rom Stamp" S.R.L., fila ce a fost inaintata catre
S.C. "Montana MG" S.R.L.
Pe baza filei CEC primita si avand incredintarea ca-si
va primi suma de 500.000 lei, S.C. "Montana MG" S.R.L. a
efectuat produsele pentru S.C. "Saci International"
S.R.L. Brasov, dar, in momentul in care a introdus fila
CEC, s-a constatat ca S.C. "Rom Stamp" S.R.L. nu avea
provizie bancara.
In perioada urmatoare incheierii protocolului din 17
ianuarie 2006, inculpatul a cerut reprezentantilor S.C.
"Montana" S.R.L. sa nu introduca fila CEC in banca, sub
pretextul ca va achita imediat suma cu ordin de plata; a
reusit un timp sa mentina in aceasta stare pe partea
vatamata, dar, in final, la 25 octombrie 2006, cand s-a
introdus in banca fila CEC, s-a constatat ca nu exista
proviziunea necesara, nici la data scrierii CEC-ului si
nici la termenul scadent.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel Parchetul de
pe langa Tribunalul Arges, care a criticat-o, printre
altele, si pentru incadrarea juridica gresita a faptei,
sustinand ca sunt aplicabile si dispozitiile art.215
alin.2 Cod penal, respectiv savarsirea infractiunii
printr-un mijloc fraudulos ce consta in emiterea fara
provizia necesara a filei CEC pentru valoarea de 500.000
lei.
Prin decizia penala nr.67/A din 17 noiembrie 2009,
pronuntata de Curtea de Apel Pitesti, a fost admis
apelul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul
Arges, desfiintata sentinta apelata si, printre altele,
inlaturata schimbarea incadrarii juridice, iar in baza
art.334 Cod procedura penala, a fost schimbata
incadrarea juridica din art.215 alin.1,2,3,5 Cod penal,
in art.215 alin.1,2,3,4,5 Cod penal iar inculpatul
condamnat pentru aceasta infractiune.
Pentru a pronunta aceasta decizie,  in legatura cu
incadrarea juridica data faptei inculpatului, curtea a
prezentat urmatoarea argumentatie:
Incadrarea juridica facuta prin rechizitor a fost
art.215 alin.1,2,3 si 5 Cod penal, iar prima instanta a
retinut ca aceasta nu este corecta, astfel ca, in primul
rand, a retinut si incadrarea juridica in modalitatea
prevazuta de alin.4 al textului de lege incriminator, in
sensul emiterii unui CEC fara provizie bancara. Dar,
instanta de fond a retinut in mod gresit ca incadrarea
juridica in alin.2 al art.215 Cod penal, nu este legala,
motivand ca emiterea filei CEC fara acoperire bancara nu
poate constitui un mijloc fraudulos, in sensul textului
de lege, atat timp cat o asemenea imprejurare conduce la
incadrarea prevazuta in alin.4 al art.215 Cod penal.
O atare interpretare excede dispozitiilor alin.2 al
art.215 Cod penal, care incrimineaza in aceasta
incadrare orice fapta de inselaciune savarsita prin
folosire de nume sau calitati mincinoase ori de alte
mijloace frauduloase.
Or, prin mijloc fraudulos, in sensul textului enuntat,
trebuie sa se considere orice mijloc de amagire care are
aparenta unui mijloc veridic, de felul aceluia care
fiind folosit in mod corect si nu ca instrument de
amagire, inspira, de regula, deplina incredere si
dispenseaza de efectuarea altor diligente (de exemplu:
acte scrise, darea unui obiect ca si garantie, o buna
recomandare etc.).
Revenind la speta, s-a constatat ca fara emiterea filei
CEC fara acoperire bancara, care constituie in sensul
legii mijloc fraudulos, partea vatamata S.C. "Montana
MG" S.R.L. Campulung, nu ar fi continuat relatiile
comerciale cu S.C. "Saci International" S.R.L.
In concluzie, prima instanta trebuia sa incadreze fapta
si in alin.2 al art.215 Cod penal.

DREPT PROCESUAL PENAL - PARTEA GENERALA

3. Audierea formala a martorilor. Neefectuarea
cercetarii judecatoresti. Sanctiune: nulitatea prevazuta
de art. 197 alin.1 Cod procedura penala.

Art.197 alin.1 Cod procedura penala

Luarea declaratiilor de martori sub formula
"mentin declaratia data in cursul cercetarii penale",
echivaleaza cu neefectuarea cercetarii judecatoresti,
sanctiunea fiind nulitatea absoluta a hotararilor
instantei de fond.
(Decizia penala nr.710/R din 26 noiembrie 2009)

Prin sentinta penala nr.23 din 11 februarie 2009,
pronuntata de Judecatoria Dragasani, inculpatul Z.L. a
fost condamnat la pedeapsa inchisorii pentru savarsirea
mai multor infractiuni. S-a hotarat ca pedeapsa
rezultanta sa fie executata in penitenciar.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel inculpatul,
care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie,
solicitand achitarea.
Prin decizia penala nr.101/A din 17 iunie 2009,
pronuntata de Tribunalul Valcea, a fost admis apelul
inculpatului, schimbandu-se incadrarea juridica a unei
fapte, pentru care inculpatul a fost condamnat.
Impotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs,
mentinandu-si opinia referitoare la nevinovatia sa.
Prin decizia nr.710/R din 26 noiembrie 2009, pronuntata
de Curtea de Apel Pitesti, a fost admis recursul
inculpatului Z.L., au fost casate ambele hotarari, cauza
fiind trimisa spre rejudecare la instanta de fond,
respectiv Judecatoria Dragasani.
Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea a relevat
urmatoarele:
Prima instanta, audiind martorii, s-a rezumat la toti,
numai la formula laconica "mentin declaratia data in
cursul cercetarilor penale", fara a fi intrebati la nici
un alt aspect cu privire la faptele pentru care a fost
trimis in judecata, ceea ce inseamna ca instanta nu a
facut efectiv o cercetare judecatoreasca, conform
art.322 si urm. Cod pr. penala, ascultarea numai formala
a martorilor, incalcand prevederile art.327 Cod pr.
penala, ce prezinta modul cum trebuie efectuata aceasta
ascultare.
Audiind martorii in aceasta modalitate, curtea apreciaza
ca prima instanta s-a limitat exclusiv numai la probele
administrate in cursul urmaririi penale, fara ca acestea
sa fie evaluate si examinate critic in cursul cercetarii
judecatoresti, fiind incalcate, astfel,  principiile ce
guverneaza judecata, si anume principiile nemijlocirii,
contradictorialitatii si publicitatii, o atare incalcare
echivaland, de altfel, cu neefectuarea cercetarii
judecatoresti pentru aflarea adevarului.
De mentionat in acest sens, a apreciat curtea, ca
incalcarea principiilor nemijlocirii,
contradictorialitatii si publicitatii prevazute expres
in art.289 Cod procedura penala, inseamna incalcarea
unor dispozitii legale ce reglementeaza desfasurarea
procesului penal.
Or, sanctiunea incalcarii acestor dispozitii este
prevazuta in art.197 alin.1 Cod procedura penala, in
care se arata ca incalcarea dispozitiilor legale care
reglementeaza desfasurarea procesului penal, atrage
nulitatea actului, numai atunci cand s-a adus o vatamare
care nu poate fi inlaturata decat prin anularea acelui
act.
De asemenea, potrivit art.197 alin.4 Cod procedura
penala, instanta poate lua in considerare din oficiu si
orice alte incalcari decat cele care atrag nulitatea
absoluta prevazute de art.197 alin.2 Cod procedura
penala, daca anularea actului este necesara pentru
aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei.
De aceea, raportat la aceste sustineri, curtea a
considerat ca luarea declaratiilor de martori sub
formula "mentin declaratia data in cursul cercetarilor
penale" echivaleaza cu o neaudiere a martorilor apararii
in cursul cercetarii judecatoresti, cercetare care, de
altfel, poate sa fie considerata ca nefiind efectuata,
intrucat nu au fost respectate principiile mentionate
mai sus, astfel ca, in aceste situatii sau imprejurari,
s-a creat o evidenta vatamare a dreptului inculpatului
la aparare, in cursul judecatii in prima instanta, in
conditiile in care acesta nici nu recunoaste fapta, ceea
ce conduce la concluzia anularii hotararii date, ce
poate fi dispusa in orice moment procesual, asa cum s-a
aratat, intrucat aceasta este, efectiv, necesara pentru
aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei.
Ca urmare, curtea constatand incalcarile de lege
mentionate, a dispus casarea cu trimiterea cauzei spre
rejudecare la prima instanta.
Casarea dispusa  a vizat nu numai hotararea primei
instante, dar si hotararea tribunalului, ca instanta de
apel, care, urmare efectului devolutiv al acestei cai de
atac, avea posibilitatea sa audieze nemijlocit martorii,
pentru a se aprecia asupra temeiurilor acuzatiilor
procurorului pentru care s-a si dispus condamnarea in
prima instanta, mai exact, asupra vinovatiei
inculpatului, cu atat mai mult cu cat a dispus
schimbarea calificarii juridice a faptei de inselaciune,
in complicitate, la o infractiune pentru care autorul
D.A.I. nu este inca tras la raspundere penala, cauza
fiind disjunsa, asa cum se arata in rechizitoriu.
Astfel, apreciind ca tribunalul a mentinut prin solutia
data incalcarile de lege aratate, curtea a casat, in
consecinta, si decizia tribunalului.
De altfel, astfel de incalcari nu pot fi inlaturate nici
de catre instanta de recurs, pentru ca recursul este o
cale exclusiv de reformare numai in drept si nu in fapt.

DREPT PROCESUAL PENAL - PARTEA SPECIALA

4. Recurs inadmisibil. Neindeplinirea conditiilor
privind formularea apelului peste termen.

Art. 365 Cod procedura penala

Inculpatul a luat cunostinta, prin faptul
arestarii sale,de existenta hotararii de condamnare, pe
care nu a atacat-o pe calea apelului peste termen, desi
putea, conform legii, sa o faca, printr-o declaratie ce
ar fi putut fi expediata de la locul de detinere din
strainatate sau inaintata acelor autoritati judiciare.
 (Decizia penala nr.677/R din 10 noiembrie 2009)
                                      
Data la care a fost preluat de la autoritatile judiciare
straine si depunerea inculpatului in Penitenciarul
Colibasi este data la care trebuie raportate
dispozitiile art. 365 Cod procedura penala.
 (Opinie separata)

Prin sentinta nr.67 din 19 iunie 2008, pronuntata de
Judecatoria Topoloveni, inculpatul C.M.C. a fost
condamnat pentru savarsirea mai multor infractiuni, s-a
hotarat ca pedeapsa rezultanta sa fie executata in
penitenciar.
Impotriva sentintei a declarat apel peste termen
inculpatul C.M.C, prin care a aratat ca instanta de fond
a pronuntat o hotarare nelegala din moment ce nu a fost
citat legal la judecarea cauzei. A mai aratat inculpatul
ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art.365 Cod
procedura penala, intrucat a lipsit atat de la judecata
cat si de la pronuntarea hotararii, iar prezenta cale de
atac a fost depusa in mai putin de 10 zile de cand a
fost predat autoritatilor romane.
Prin decizia penala nr.113 din 24 iulie 2009, Tribunalul
Arges a respins apelul peste termen al apelantului
inculpat C.M.C (actualmente W.M.C.), obligand apelantul
la 120 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut
ca inculpatul a fost arestat provizoriu la data de 15
ianuarie 2009 de catre autoritatile  judiciare austriece
in vederea predarii catre Romania, dupa cum o atesta si
adresa nr.2056188/RRC/AS/16.01.2009 emisa de Biroul
National Interpol din cadrul M.A.I., insotita de
Hotararea Tribunalului pentru Cauze Penale Viena.
Inculpatul a fost extradat catre autoritatile romane la
data de 13 februarie 2009 si a fost introdus in arest in
baza mandatului de executare al pedepsei
nr.117/22.07.2008, emis de Judecatoria Topoloveni, dupa
cum rezulta din adresa nr. M 86/08/18.02.2009emisa de
I.P.J. Dambovita.
La data de 19 februarie 2009, inculpatul C.M.C.
introduce apelul peste termen impotriva sentintei penale
nr.67/19.06.2008, pronuntata de Judecatoria Topoloveni.
Conform art.365 Cod procedura penala, partea care a
lipsit atat la judecata cat si la pronuntare poate
declara apel si peste termen, dar nu mai tarziu de 10
zile de la data, dupa caz, a inceperii executarii
pedepsei sau a inceperii executarilor dispozitiilor
privind despagubirile civile.
Tribunalul a constatat ca inculpatul a lipsit la toate
termenele de judecata dar si la pronuntarea hotararii
instantei de fond. In ceea ce priveste a doua conditie,
s-a considerat ca termenul de 10 zile se calculeaza de
la data de 15 ianuarie 2009, atunci cand inculpatul a
fost arestat de autoritatile austriece si nu de la data
predarii sale catre Romania, pentru ca pedeapsa la care
a fost condamnat a inceput sa fie executata din momentul
in care acesta a fost arestat in Austria. Facand un
calcul simplu se poate observa ca inculpatul a introdus
prezentul apel peste termenul de 10 zile prevazut de
lege.
Tribunalul a apreciat ca, nu poate fi retinuta apararea
inculpatului care a invocat ca din moment ce se afla
intr-un alt stat, atunci cand a fost retinut era in
imposibilitate obiectiva de a formula si depune o cerere
de apel, intrucat exercitarea dreptului de a ataca
hotararea instantei de fond nu-i putea fi ingradit de
autoritatile austriece.
Impotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul,
acesta solicitand casarea deciziei apelate si trimiterea
cauzei, spre rejudecare, instantei de apel.
In acest sens, cu privire la tardivitatea introducerii
apelului, s-a apreciat ca in mod gresit tribunalul a
considerat ca apelul este introdus tardiv. Arestarea
inculpatului in Austria echivaleaza cu o imposibilitate
obiectiva de a formula apel. Pe de alta parte, a
considerat ca perioada in care inculpatul a fost arestat
de autoritatile austriece, ar trebui dedusa din perioada
ce urmeaza a fi executata in tara.
De asemenea, a aratat ca inculpatul a fost extradat
catre autoritatile romane la data de 13 februarie 2009,
iar la data de 19 februarie 2009 a formulat apelul. Ca
atare, a solicitat a se constata ca apelul a fost
declarat in termen.
Prin decizia penala nr.677/R din 10 noiembrie 2009,
pronuntata de Curtea de Apel Pitesti - cu majoritate, a
fost respins, ca inadmisibil, recursul inculpatului.
Pentru a pronunta aceasta decizie, curtea, in opinie
majoritara, a constatat caracterul inadmisibil al
recursului pentru considerentele ce vor fi expuse in
continuare:
In analiza inadmisibilitatii caii de atac declarat de
recurent, curtea, in opinie majoritara, a retinut ca
situatie premisa caracterul definitiv al sentintei
penale pronuntata de Judecatoria Pitesti si respingerea,
ca tardiv, a apelului declarat de recurent.
Asa cum s-a aratat in preambul prin cea din urma
hotarare, apelul recurentului a fost respins,
constatandu-se tardivitatea.
In legatura cu parcurgerea ciclurilor procesuale, in
opinie majoritara, curtea a notat urmatoarele:
Judecarea cauzei s-a facut, in prima instanta, in lipsa
inculpatului, cu respectarea dispozitiilor art.291 si
177 Cod procedura penala.
Dupa trecerea termenului legal de apel, hotararea primei
instante a ramas definitiva, conform art.416 pct.2 lit.a
Cod procedura penala, emitandu-se mandatul de executare
a pedepsei.
Ulterior, inculpatul a fost arestat preventiv la data de
15 ianuarie 2009 de catre autoritatile judiciare
austriece, in vederea predarii catre Romania, fiind
extradat la data de 13 februarie 2009.
Incepand de la data de 15 ianuarie 2009, in termen de 10
zile, inculpatul avea posibilitatea sa declare apel
peste termen, ceea ce nu a facut, declarandu-l tardiv.
Inculpatul a luat cunostinta, prin faptul arestarii sale
la 15 ianuarie 2009 de existenta hotararii de
condamnare, pe care nu a atacat-o pe calea apelului
peste termen, desi putea, conform legii, sa o faca,
printr-o declaratie ce ar fi putut fi expediata din
Austria, de la locul de detinere sau inaintata
autoritatilor judiciare austriece.
In raport de aceasta situatie, curtea - cu majoritate,
observa ca inadmisibilitatea rezida din caracterul
definitiv al sentintei penale care nu a fost atacata cu
apel peste termen, in interiorul intervalului prevazut
de art.365 Cod procedura penala si din respingerea ca
tardiv a apelului declarat de inculpat printr-o decizie
definitiva.
In argumentarea opiniei separate s-a retinut ca, prin
aceasta modalitate, inculpatul a fost depistat pe
teritoriul Austriei si a fost arestat provizoriu in
vederea predarii catre autoritatile romane, la data de
15 ianuarie 2009.
Predarea a fost efectuata la de 13 februarie 2009, prin
preluarea sa si depunerea in Penitenciarul Colibasi, in
vederea executarii pedepsei ce i-a fost aplicata de
catre Judecatoria Topoloveni.
Aceasta este, a considerat opinia separata, data de la
care curge termenul de 10 zile prevazut de art.365, la
care s-a facut anterior referire intrucat, pentru a i se
putea da curs declaratiei de apel, ea trebuia depusa,
conform art.367 alin.2, la administratia locului de
detinere, ce avea datoria de a o inainta instantei
competente.
In Austria, la data de 15 ianuarie 2009, s-au desfasurat
doar procedurile premergatoare executarii mandatului
european de arestare, aducandu-i-se la cunostinta
persoanei solicitate ca impotriva sa a fost pronuntata o
hotarare judecatoreasca de condamnare definitiva fara,
insa, a i se indica alte detalii, precum si modalitatea
ramanerii definitive, daca exista posibilitatea ca ea sa
fie atacata si in ce mod.
Nici dupa incarcerarea provizorie, in Austria,
inculpatului nu i-au fost comunicate astfel de date,
caci toate aspectele legate de condamnarea pronuntata
urmau a fi clarificate in tara asa cum, de altfel, s-a
si procedat.
Chiar daca recurentul-inculpat ar fi cunoscut ca are la
indemana apelul peste termen, el trebuia sa beneficieze,
in mod efectiv, si de posibilitatea de a-l formula, caci
este greu de presupus ca, adresandu-se administratiei
locului de detinere din Austria, in limba romana, cu o
astfel de cerere, acestea i-ar fi dat curs, in sensul de
a stabili care este, potrivit legii romane, instanta
competenta a o solutiona.
Nu exista, asadar, in mod real posibilitatea ca
inculpatul sa beneficieze de consilierea unui avocat
care sa fie la curent cu procedura penala romana, pentru
a cunoaste ce mijloace procesuale are la indemana
condamnatul si cui se poate adresa pentru remedierea
situatiei stabilite prin sentinta penala pe care el o
considera netemeinica, decat la data predarii sale
autoritatilor romane, si anume 13 februarie 2009.

5. Exceptie de neconstitutionalitate. Inadmisibilitatea
sesizarii Curtii Constitutionale.
Art. 29 din Legea nr. 47/2003

Nu poate fi considerata exceptie de
neconstitutionalitate cererea prin care se critica o
reglementare normativa pentru modul in care a fost
redactata sau pentru modul in care este interpretata sau
aplicata.
 
(Decizia penala nr.683/R din 10 noiembrie 2009)