Exercitarea de catre autoritatea publica a dreptului de apreciere cu exces de putere.

    Exercitarea de catre autoritatea publica a dreptului de apreciere cu exces de putere.
       
     Este de necontestat ca paratul Consiliul Local este cel care apreciaza daca se impune trecerea unui bun din domeniul public in domeniul privat, insa, in speta, paratii, au exercitat acest drept cu exces de putere, astfel cum acesta este definit de art. 2, lit. n din Legea 554/2008, prin incalcarea drepturilor reclamantei (dreptul acesteia de a beneficia de acelasi tratament aplicat altor persoane aflate in situatii similare), fiind inadmisibil ca in cazul unor apartamente din cadrul aceluiasi imobil sa se aprecieze ca se justifica ramanerea in domeniul public, iar in cazul altora ca nu se justifica.
     
     Sectia de contencios administrativ si fiscal – Decizia nr. 2556/07 mai 2012
     
     Prin sentinta administrativa nr. 736/CA/2011 a Tribunalului Sibiu a fost respinsa actiunea in contencios administrativ formulata de reclamanta C.G. in contradictoriu cu paratii CONSILIUL LOCAL SIBIU si PRIMARUL MUNICIPIULUI S.
     Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut urmatoarele:
     Intre reclamanta C.G. si Serviciul Public pentru Administrarea Fondului Locativ apartinand paratei de rang 1 s-a incheiat contractul de inchiriere nr. 1772/19.05.2009 avand ca obiect un spatiu locativ situat in S., str. A.I., nr. X (f.X).
     In aceasta calitate reclamanta sustine ca este beneficiara unui drept de dobandire a dreptului de proprietate asupra spatiului inchiriat, drept conferit de dispozitiile Legii nr. 112/1992 si ale Legii nr. 85/1992 republicata, drept care nu poate fi exercitat intrucat imobilul face parte din domeniul public al statului si nu poate fi instrainat.
     Reclamanta sustine, fara insa a face o dovada in acest sens ca, desi a solicitat institutiilor abilitate de lege sa procedeze la incheierea contractului de vanzare cumparare cu privire la imobilul detinut legal cu contract de inchiriere, si desi a notificat prin adresa nr. 147755/2010 paratii in sensul solutionarii favorabile a cererii de vanzare, paratii nu au manifestat   disponibilitate in examinarea situatiei juridice a cauzei sale, invocand doar dispozitiile art. 11 din Legea nr. 213/1198.
     In dovedirea actiunii reclamanta a depus copia extenso a cartii funciare nr. 15132 Sibiu, eliberata de Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara S. cu nr. 50547 din 24.09.2010, privind imobilul situat administrativ in S., str. A.I., nr.X si nu Y, Hotararile Consiliului Local al municipiului S.  nr. 137/24.04.2008, 271/31.08.2006 si contractul de vanzare- cumparare incheiat intre SC U. SA si fam. M. , avand ca obiect imobilul situat in S., str. A. I., nr.X, inscris in CF 15132, cu nr.top 353/I/4 , 354/I/4.
     Potrivit Hotararii de Guvern nr. 978/2002, imobilul din S., str. A.I., nr. X face parte din domeniul public al  Municipiului S., fiind cuprins la pozitia de inventar nr. 412 din Anexa 2.
     Avand in vedere configuratia legislatiei in vigoare la data afectarii acestui imobil la domeniul public, criteriile de delimitare a bunurilor din domeniul public de cele din domeniul privat au fost si sunt: declaratia legii, afectarea la o utilitate publica, uzul public si interesul public (art.120 din Legea nr. 215/2001, art. 7 din Legea nr. 213/1998.
     Criteriul principal al apartenentei unui bun la domeniul public este criteriul destinatiei sau al afectatiunii, iar calificarea unui bun ca facand parte din aceasta categorie este o operatie logica subsecventa care se face in functie de doua criterii complementare si anume criteriul naturii bunului, in absenta unei declaratii a legii si criteriul vointei legiuitorului.
     Este adevarat ca, criteriul naturii bunului nu exclude o apreciere subiectiva prin calificarea unui bun ca facand parte dintr-o categorie sau alta.
     Prin urmare, interpretul, in cazul in speta Consiliul Local al municipiului S.  a stabilit in anul 2002 natura juridica speciala a acestui imobil, ca facand parte din categoria bunurilor de interes public, incluzand acest imobil in inventarul bunurilor din domeniul public al comunitatii locale, in baza dispozitiilor art.19-21 din Legea nr.213/1998 si HG nr.548/1999 privind aprobarea Normelor tehnice pentru intocmirea inventarului bunurilor care alcatuiesc domeniul public al comunelor, oraselor, municipiilor si al judetelor.
     Inscrierea acestui bun imobil individual determinat in inventarul bunurilor autoritatii administrativ teritoriale conform art.122 teza I din Legea nr.215/2001 si art.22 din Legea nr.213/1998 da nastere unei prezumtii de apartenenta la domeniul public.
     Actul administrativ de aprobare a inventarului nu a fost atacat in termenul prevazut de Legea nr.554/2004 astfel ca, forta probanta a inscrierii nu mai poate  fi combatuta decat daca a intervenit un fapt juridic nou, or aspectul invocat de reclamanta este anterior anului 2002, data afectarii bunului la domeniul public.
     Transferul bunurilor din domeniul public in domeniul privat, in cazul unitatilor administrativ teritoriale se face in baza hotararii consiliului local, conform art. 10 alin. (2) si alin. (3) din Legea nr.213/1998.
     Reclamanta invoca faptul ca includerea imobilului in domeniul public s-a facut pe baza unei aprecieri subiective fara insa a dovedi existenta unui fapt juridic nou ulterior includerii in inventarul bunurilor din domeniul public (nominalizarea unor hotarari ale consiliului local privind trecerea unor imobile din domeniul public in domeniul privat al unitatii administrativ teritoriale nefiind un argument pertinent si concludent pentru justificarea propunerii si adoptarii unui asemenea act de dispozitie din partea paratilor).
     Potrivit dispozitiilor Regulamentului cadru de organizare si functionare a consiliilor locale aprobat prin OG nr.35/2002 propunerile de declansare a procedurii de adoptare a  hotararilor apartin primarului care poate sa dispuna luarea in studiu si a propunerilor venite de la cetateni (art.35 si 44), insa reclamanta nu a facut dovada inregistrarii unei asemenea propuneri argumentate de natura sa justifice declansarea formalitatilor procedurale anterioare prevazute de lege pentru adoptarea unei hotarari a consiliului local.
     Prin urmare, pentru considerentele mai sus expuse Tribunalul, avand in vedere dispozitiile Legii nr.213/1998, ale Legii nr.215/2002, ale HG nr. 548/1999 si OG nr.35/2002 urmeaza ca, in lipsa de dovezii contrarii a respinge actiunea reclamantei.
Impotriva hotararii instantei de fond a declarat reclamanta C.G. solicitand admiterea recursului si modificarea sentintei atacate, in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata.
In motivarea recursului reclamanta a aratat ca hotararea instantei de fond este netemeinica si nelegala pentru urmatoarele considerente:
- Potrivit dispozitiilor Legii 213/1998 domeniul public este alcatuit din bunurile prevazute in art. 136, alin. 3 din Constitutie si din bunurile care potrivit legii sau prin natura lor sunt de uz sau de interes public; or, bunul in litigiu, avand destinatia de locuinta nu este nici de uz nici de utilitate publica;
- Deoarece la data solicitarii reclamantul ocupa prin suplinire un post rezervat, se apreciaza ca hotararea atacata este legala;
- Este contrara dispozitiilor art.1 si 2 din Instructiuni interpretarea instantei de fond conform careia aceste articole nu s-ar aplica cadrelor didactice care au participat la concursul national de titularizare;
- Tocmai datorita faptului ca nu exista ore in specialitatea reclamantului, acesta nu a primit din partea Colegiului Tehnic „I.” acordul de continuitate pentru suplinire pentru anul scolar 2011-2012.
In drept, se invoca dispozitiile art. 304, pct. 8 si 9 C.pr.civ..
Reclamantul-intimat nu a depus intampinare.
     In recurs nu au fost administrate probe noi.
Recursul reclamantei urmeaza a fi admis datorita urmatoarelor considerente:
Intre reclamanta C.G., in calitate de chirias si Serviciul Public pentru Administrarea Fondului Locativ aflat in proprietatea Municipiului S., in calitate de administrator s-a incheiat in data de 19.05.2009 contractul de inchiriere nr. 1772 avand ca obiect inchirierea locuintei situate administrativ in S., str. A.I., nr. X, jud. S., inscris in CF 15132 S., nr.top.353/I/1, 354/I/1.
Din adresa nr. 150438/08.11.2010 a Primariei Municipiului S. rezulta ca imobilul identificat anterior se regaseste in inventarul bunurilor ce alcatuiesc domeniul public al municipiului S., atestat prin H.G. 978/2002 (pozitia 412, anexa nr. 2).
Prin cererea adresata Primarului Municipiului S. si Consiliului Local S. si inregistrata sub nr. 145857/18.10.2010, reclamanta a solicitat adoptarea unei hotarari prin care bunul sa fie scos din domeniul public al municipiului S. si trecut in domeniul privat al unitatii administrativ-teritoriale.
Prin raspunsul comunicat reclamantei, parata a aratat ca isi mentine punctul de vedere si ca se impune ca bunul sa ramana in domeniul public al unitatii administrativ-teritoriale.
Desi instanta de recurs a solicitat paratilor sa comunice intreaga documentatie care a stat la baza emiterii Hotararii Consiliului Local nr. 94/2001 prin care imobilul in litigiu a fost propus a fi inclus in inventarul bunurilor care alcatuiesc domeniul public al municipiului S., aceasta nu a fost comunicata instantei.
Conform art. 3, alin. 1 din Legea 213/1998 “domeniul public este alcatuit din bunurile prevazute la art. 135 alin. (4) din Constitutie, din cele stabilite in anexa care face parte integranta din prezenta lege si din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public si sunt dobandite de stat sau de unitatile administrativ-teritoriale prin modurile prevazute de lege”, alin. 4 prevazand ca “domeniul public al comunelor, al oraselor si al municipiilor este alcatuit din bunurile prevazute la pct. III din anexa si din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotarare a consiliului local (…)”.
Art. 10, alin. 2 din Legea 213/1998 permite trecerea unui bun din domeniul public al unei unitati administrative-teritoriale in domeniul privat al acesteia, aceasta trecere urmand a fi facuta prin hotarare a consiliului local.
Este de necontestat ca paratul Consiliul Local este cel care apreciaza daca se impune trecerea unui bun din domeniul public in domeniul privat, insa, Curtea retine ca, in speta, paratii, au exercitat acest drept cu exces de putere, astfel cum acesta este definit de art. 2, lit. n din Legea 554/2008 (exercitarea dreptului de apreciere al autoritatilor publice prin incalcarea drepturilor si libertatilor cetatenilor).
Astfel, prin raportare la dispozitiile legale enuntate anterior, imobilul in litigiu nu se incadreaza in niciuna dintre categoriile enumerate (nu se regaseste printre bunurile enumerate la art. 135 alin.(4) din Constitutie, nu se regaseste intre cele stabilite in anexa care face parte integranta din prezenta lege, nu este bun de uz public deoarece la utilizarea lui nu au acces toti membrii comunitatii, nu este bun de interes public deoarece nu este afectat unui serviciu public).
Curtea mai retine faptul ca pentru imobile similare (imobile cu destinatia de locuinta) paratul a emis hotarari prin care a aprobat trecerea acestora din domeniul public in domeniul privat al unitatii administrative-teritoriale.
Mai mult decat atat acesta a aprobat trecerea in domeniul privat al municipiului Sibiu al unui apartament situat in aceeasi cladire cu cel inchiriat reclamantei.
In aceste conditii este evident ca paratii au exercitat dreptul de apreciere cu exces de putere prin incalcarea drepturilor reclamantei (dreptul acesteia de a beneficia de acelasi tratament aplicat altor persoane aflate in situatii similare), fiind inadmisibil ca in cazul unor apartamente din cadrul aceluiasi imobil sa se aprecieze ca se justifica ramanerea in domeniul public, iar in cazul altora ca nu se justifica.
Avand in vedere considerente expuse anterior, Curtea a admis recursul reclamantei si a modificat sentinta atacata in sensul admiterii in parte a actiunii in contencios administrativ formulata de reclamanta C.G. in contradictoriu cu paratii PRIMARUL MUNICIPIULUI SIBIU si CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S., obligarii paratului Primarul Municipiului S. sa propuna paratului Consiliul Local al Municipiului S. trecerea din domeniul public in domeniul privat al municipiului Sibiu a imobilului situat administrativ in S., str. A.I., nr. X, jud. S., inscris in CF 15132 S., nr.top.353/I/1, 354/I/1, cuprins in inventarul domeniului public al municipiului Sibiu aprobat prin H.G.978/2002 la pozitia 412 si obligarii paratului Consiliul Local al Municipiului S. sa adopte o hotarare privind trecerea din domeniul public in domeniul privat al municipiului Sibiu a imobilului situat administrativ in S., str.A.I., nr.X, jud.S., inscris in CF 15132 S., nr.top.353/I/1, 354/I/1, cuprins in inventarul domeniului public al municipiului S. aprobat prin H.G.978/2002 la pozitia 412.