Trecerea unei perioade de aproximativ 3 ani de la data savarsirii presupusei fapte pana la data declansarii cercetarilor penale urmata de trecerea unei perioade de 6 luni in care inculpatul s-a aflat in stare de arest preventiv, fara a fi inceputa cercetarea judecatoreasca, face ca masura arestarii preventive sa nu mai fie oportuna, iar pericolul social concret pe care lasarea in libertate a inculpatului l-ar prezenta, sa se atenueze.
Decizia nr. 635 din 8 septembrie 2010 a Curtii de Apel Galati
Speta comentata de dl judecator Liviu Herghelegiu Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 1141/44/2010 inculpatul S.A., prin aparatori alesi, a formulat recurs impotriva incheierii de sedinta din data de 1 septembrie 2010 a Tribunalului Galati, pronuntata in dosarul nr. 6618/121/2010 prin care in cursul cercetarii judecatoresti, s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul S.A. si a fost mentinuta starea de arest preventiv a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, instanta de fond, Tribunalul Galati, a avut in vedere ca prin incheierea de sedinta nr. 21 din 3 martie 2010 pronuntata de Tribunalul Arges in dosarul nr. 1031/109/2010 a fost admisa propunerea Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie - Serviciul Teritorial Pitesti si s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului S.A. pe o perioada de 29 de zile.
Temeiul arestarii preventive l-a constituit art. 148 lit. b si f Cod procedura penala (exista date ca inculpatul incearca sa zadarniceasca in mod direct sau indirect aflarea adevarului prin influentarea unui martor sau expert, ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de proba si respectiv, inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea sa in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica).
Prin rechizitoriul nr. 172/P/2009 din 17 martie 2010 al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie a fost trimis in judecata, in stare de arest preventiv, inculpatul S.A. pentru savarsirea infractiunilor de luare de mita in forma continuata, prevazute de art. 254 alin. 2 din Codul penal raportat la art. 5 alin. 1, art. 6 si art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal si de fals intelectual savarsit in legatura directa cu o infractiune de coruptie, prevazuta de art. 17 lit. c din Legea 78/2000 raportat la art. 289 Cod penal, cu referire la infractiunea de luare de mita, ambele cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal, retinandu-se in sarcina acestuia ca, in calitate de primar al localitatii C. si de presedinte al Comisiei de Sistematizare a Circulatiei Rutiere si Pietonale al localitatii C., in perioada februarie 2006 - noiembrie 2006, a primit cu titlu de mita, in baza unei rezolutii infractionale unice, suma totala de 50.000 euro, in mai multe transe, de la inculpatul P.G.C., pentru a-si indeplini atributiile de serviciu sau sa-si indeplineasca in mod necorespunzator atributiile de serviciu legate de exercitarea functiilor mai sus mentionate, mai concret in scopul facilitarii emiterii autorizatiei de construire nr. 303 din 16 martie 2006 pentru construirea H PIC C., cu incalcarea normelor Legii nr. 50/1991 si Legii nr. 18/1991, autorizatia de construire continand elemente nereale si in scopul facilitarii emiterii acordului de prelungire a traseului nr. 13 (autobuz) pana in zona unde era amplasat H PIC C. si infiintarea unei perechi de statii pe acest traseu.
Prin incheierea de sedinta din 22 martie 2010 pronuntata de Tribunalul Arges in dosarul nr. 1275/109/2010, definitiva prin decizia penala nr. 219 din 26 martie 2010 a Curtii de Apel Pitesti, a fost verificata legalitatea si temeinicia arestarii preventive a inculpatului S.A., in baza art. 3001 Cod procedura penala.
Prin incheierea nr. 1173 din 6 iulie 2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia Penala, pronuntata in dosarul nr. 4497/1/2010 a fost admisa cererea formulata de petitionarul P.G.C. pentru stramutarea judecarii cauzei ce formeaza obiectul dosarului nr. 1275/109/2010 al Tribunalului Arges si s-a dispus stramutarea cauzei la Tribunalul Galati. Au fost mentinute actele indeplinite la instanta de la care s-a stramutat judecarea cauzei.
La Tribunalul Galati cauza a fost inregistrata sub nr. 6618/121/2010.
Inculpatul S.A. a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar, aratand ca in cauza sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 160 ind. 2 Cod procedura penala. A solicitat sa se constate ca exista elemente de fapt cu caracter obiectiv care justifica punerea in libertate provizorie. A aratat ca timpul de detentie (6 luni) a depasit durata rezonabila, pana la acest moment cauza suferind multiple amanari fara ca in acest interval de timp sa se realizeze cel putin un act de procedura, existand sansele ca amanarea cauzei sa se perpetueze, ceea ce este de natura sa aduca atingere grava dreptului la libertate si la siguranta.
De asemenea, a solicitat sa se constate ca la dosarul cauzei nu exista date concrete din care sa rezulte ca daca ar fi lasat in libertate va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului.
A mai solicitat sa se constate in examinarea cererii sub aspectul temeiniciei, ca in plus, in favoarea acordarii acestui beneficiu pledeaza si criteriile prevazute de art. 136 alin. ultim din Codul de procedura penala (lipsa antecedentelor penale, gravitatea faptelor) si, de asemenea, ca in cauza nu sunt invocate probe directe.
Constatandu-se indeplinite conditiile de admisibilitate, prin incheierea de sedinta din 31 august 2010 cererea a fost admisa in principiu.
Analizand cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata, functie de motivele invocate si de dispozitiile legale aplicabile in cauza, instanta a constatat ca este neintemeiata.
Potrivit art. 160 ind. 2 al. 2 Cod procedura penala - liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe invinuit sau inculpat sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.
Aspectul ca in cauza s-a retinut, ca temei al luarii masurii arestarii preventive a inculpatului, dispozitiile art. 148 lit. b Cod procedura penala, nu exclude acordarea liberarii sub control judiciar.
Din actele de urmarire penala efectuate in cauza pana la momentul sesizarii instantei de judecata (respectiv declaratia martorului M.A.) s-a constatat ca atat inainte cat si dupa ce s-a dispus luarea masurii arestarii preventive a inculpatului S.A. - s-au exercitat presiuni asupra martorului M.A., prin intermediul unor sms-uri si prin intermediul unor organe de presa locale.
Aceste date, coroborate si cu declaratiile martorului M.D. si cele ale martorului M.A. precum si cu demersurile pe care inculpatul le-a initiat pentru achitarea datoriei pe care o avea Clubul U.C. - preluat de martorul M.A. - raportat si la functia pe care inculpatul o detine, aceea de primar, au condus la concluzia ca acesta va putea incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti sau martori.
Sustinerile inculpatului referitoare la lipsa unor probe directe in acuzare nu au putut fi analizate in cadrul procesual de fata, fiind elemente ce tin de analizarea probatoriilor si de solutionarea in fond a cauzei.
Referitor la durata rezonabila a masurii arestarii preventive, s-a constatat ca aceasta nu a fost depasita, avand in vedere intervalul de timp scurs de la data luarii acestei masuri si aspectul ca in cauza cercetarea judecatoreasca nu a inceput.
Elementele de ordin personal invocate, sunt preexistente luarii masurii arestarii preventive si nu pot determina, in mod singular, admiterea unei astfel de cereri.
In raport de considerentele expuse, constatand ca fiind neintemeiata cererea de liberare provizorie sub control judiciar s-a respins ca atare.
Verificand din oficiu, conform art. 3002 Cod procedura penala, legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive a inculpatului S.A., s-a constatat ca temeiurile ce au stat la baza luarii acestei masuri subzista si impun in continuare privarea de libertate.
Astfel, din actele de urmarire penala efectuate in cauza pana la momentul sesizarii instantei de judecata si in special mentiunile evidentiate urmare efectuarii perchezitiei informatice in dosarul nr. 97/P/2008 - ce reprezinta o evidenta contabila paralela in care sunt consemnate sumele retinute a fi platite cu titlu de mita (vol. 5, filele 162-185, 356, 851 - consemnate "comisioane primarie C.", "com. primarie", "com. primarie crv"), procesele-verbale de redare a unor convorbiri si comunicari telefonice intre inculpatul P.G.C. si martorul M.A., dintre inculpatii P.C. si P.G., dintre inculpatul P.C. si martorul U.B., dar si declaratiile martorilor audiati si inscrisurile aflate la dosarul de urmarire penala - rezulta indicii temeinice, in sensul art. 681 Cod procedura penala si art. 5 paragraful 1 lit. c din Conventie - de natura a crea presupunerea rezonabila ca inculpatul a savarsit faptele pentru care s-a dispus trimiterea sa in judecata.
Sustinerile apararii referitoare la o lipsa de legatura intre fapta materiala retinuta in actul de inculpare si persoana inculpatului in sensul in care se apreciaza ca probatoriul administrat nu conduce la stabilirea unei astfel de legaturi - nu pot fi analizate in cadrul procedurii de fata - la verificarea legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive instanta verificand existenta unor indicii temeinice - analiza probelor urmand a fi realizata cu prilejul solutionarii fondului cauzei - pana la solutionarea definitiva a acesteia operand prezumtia de nevinovatie.
S-a constatat ca in cauza se mentin temeiurile prevazute de art. 148 lit. b si f Cod procedura penala - apreciate astfel si la luarea masurii arestarii preventive a inculpatului.
In privinta temeiului prevazut de art. 148 lit. b Cod procedura penala - astfel cum s-a aratat mai sus, in considerentele prezentei incheieri, din actele de urmarire penala efectuate au rezultat date ca inculpatul ar putea incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului in mod direct sau indirect, prin influentarea unor martori - in acest sens fiind declaratiile martorilor M.D. si M.A, demersurile initiate de inculpat pentru achitarea datoriei pe care o avea Clubul U.C. preluat de martorul M.A.
Instanta a constatat ca in cauza subzista si temeiul prevazut de art. 148 lit. f Cod procedura penala - fiind indeplinite cumulativ conditiile impuse de aceste dispozitii legale.
Pentru faptele presupus a fi comise de catre inculpatul S.A. legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de patru ani si avand in vedere gravitatea acestora, modalitatea si imprejurarile in care se retine ca ar fi fost comise, natura si importanta valorilor sociale lezate si urmarea produsa - s-a apreciat functie de actele de urmarire penala efectuate - ca lasarea in libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica.
Notiunea de pericol pentru ordinea publica semnifica o stare de neliniste, un sentiment de insecuritate in randul societatii civile, generata de rezonanta sociala negativa a faptului ca persoanele asupra carora planeaza acuzatia comiterii unor infractiuni grave sunt cercetate in stare de libertate.
Aceasta notiune presupune rezonanta faptelor comise, o afectare a echilibrului social firesc, o anumita stare de indignare, de dezaprobare publica.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in jurisprudenta sa, a statuat ca prin gravitatea lor deosebita, si prin reactia publicului la savarsirea lor, anumite infractiuni pot sa suscite o tulburare sociala de natura sa justifice o detentie provizorie.
Infractiunile presupus a fi comise sunt de natura a aduce un grav prejudiciu institutiilor publice, stirbind prestigiul si autoritatea de care acestea trebuie sa se bucure, fiind de datoria organelor judiciare sa incerce sa stopeze ori macar sa diminueze acest fenomen.
In prezenta cauza, gravitatea faptelor retinute in sarcina inculpatului, in contextul in care cercetarea judecatoreasca nu a fost inceputa, poate fi suficienta pentru a justifica aprecierea ca acesta ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica, probele care dovedesc acest fapt fiind chiar indiciile temeinice retinute si analizate mai sus, iar existenta si persistenta acestora constituie, conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, factori pertinenti care legitimeaza o detentie provizorie, masura arestarii preventive fiind astfel conforma cu scopul instituit de art. 5 din Conventie.
Din perspectiva duratei masurii arestarii preventive, s-a constatat, contrar celor sustinute de aparare, ca nu s-a depasit termenul rezonabil.
Caracterul rezonabil al duratei procedurii se apreciaza tinand seama de complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului si al autoritatilor competente.
S-a constatat, din aceasta perspectiva, ca prezenta cauza prezinta o anumita complexitate, nu au existat perioade de inactivitate din partea autoritatilor competente pe parcursul procedurii in considerare - actele de procedura desfasurandu-se la intervale rezonabile si regulate, atat in faza de urmarire penala cat si dupa sesizarea instantei de judecata.
Analizand masura preventiva din perspectiva art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, s-a constatat ca proclamand dreptul la libertate, scopul articolului mentionat este de a asigura ca nicio persoana sa nu fie deposedata de libertatea sa in mod arbitrar.
Protejarea libertatii individuale impotriva ingerintelor arbitrare ale autoritatilor nu trebuie sa stanjeneasca insa eforturile in administrarea probelor si desfasurarea procesului in bune conditii (in acest sens - cauza "Tomasi" contra Frantei).
In legatura cu aceste aspecte, Curtea si-a precizat opinia in cauzele "Wemhoff" contra Germaniei, "Toth" contra Austriei (opinie confirmata mai apoi in mai multe hotarari contra Italiei) si anume: trebuie tinut seama de complexitatea cazului; daca e adevarat ca un acuzat retinut are dreptul la examinarea mai rapida a cazului sau, aceasta nu trebuie sa prejudicieze eforturile magistratilor de a lamuri toate aspectele de fapt si de a furniza atat apararii cat si acuzarii ocazia de a prezenta mijloacele de proba si explicatiile pe care le considera necesare; in sfarsit, de a se pronunta doar dupa ce au reflectat indelung asupra existentei infractiunii si a pedepsei.
In prezenta cauza, astfel cum s-a precizat anterior, cercetarea judecatoreasca nu a inceput si nu au aparut elemente noi, favorabile inculpatului - de natura a determina modificarea temeiurilor ce au stat la baza luarii masurii arestarii, aspectele de ordin personal - fiind - astfel cum s-a aratat - preexistente luarii masurii arestarii preventive.
S-a constatat, totodata, ca masura arestarii preventive este justificata si prin prisma dispozitiilor art. 136 Cod procedura penala - fiind necesara pentru buna desfasurare a procesului penal.
Impotriva incheierii de sedinta din 1 septembrie 2010 a Tribunalului Galati pronuntata in dosarul nr. 6618/121/2010 a formulat recurs inculpatul S.A., prin aparatori alesi solicitand admiterea recursului, casarea incheierii atacate si in rejudecare sa se dispuna fie inlocuirea masurii arestarii preventive cu obligarea de a nu parasi localitatea (art. 145 Cod procedura penala), fie admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Analizand recursul formulat din prisma motivelor invocate, dar si din oficiu sub toate aspectele, Curtea a apreciat ca recursul este fondat, urmand a fi admis pentru urmatoarele considerente :
Potrivit prevederilor art. 136 alin. 1 Cod procedura penala scopul masurilor preventive este acela de a asigura buna desfasurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea inculpatului de la urmarire penala, judecata, ori de la executarea pedepsei.
Potrivit art. 139 alin. 1 Cod procedura penala masura preventiva luata se inlocuieste cu alta masura preventiva, cand s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii.
Fata de materialul probator existent la dosarul cauzei, Curtea a apreciat ca nu mai este oportuna mentinerea starii de arest preventiv a inculpatului S.A., deoarece s-au schimbat temeiurile avute initial in vedere si inlocuirea masurii arestarii preventive a inculpatului, cu o alta masura preventiva, neprivativa de libertate, anume aceea de a nu parasi localitatea C. (art. 145 Cod procedura penala) ar contribui in egala masura la respectarea scopului procesului penal si aflarii adevarului.
In concret, Curtea a avut vedere urmatoarele aspecte :
1) Timpul scurs de la data savarsirii presupuselor fapte (2006) si pana in prezent.
La dosarul cauzei exista probe in sensul ca inculpatul a fost interceptat in baza Legii nr. 535/2004 privind protectia impotriva terorismului si ca organele statului aveau indicii cu privire la savarsirea acestei fapte inca din anul 2006.
Cu toate acestea aceste informatii au fost declasificate abia in anul 2009 dupa care Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie a continuat cercetarile "in rem" (desi presupusul faptuitor era cunoscut) pana in luna octombrie 2009, dupa care cercetarile au continuat "in personam", inculpatul fiind arestat la 3 martie 2010 de catre Tribunalul Arges.
Potrivit practicii C.E.D.O., timpul indelungat scurs de la data savarsirii presupuselor fapte si pana in prezent, timp in care inculpatul nu a mai comis alte infractiuni, face sa se stinga ecoul negativ al faptelor si atenueaza pericolul social concret pe care lasarea in libertate a inculpatului ar prezenta-o pentru ordinea publica.
A se vedea in acest sens, din practica C.E.D.O. "Rehbock contra Sloveniei", "Jablonski contra Poloniei", "Vander der Leev contra Olandei", "A Yilmaz contra Turciei", "Garinguec contra Frantei", "Tomasi contra Frantei", "Mansar contra Turciei".
2) Egalitatea "armelor" intre acuzare si aparare.
Din materialul probator rezulta ca acuzarea a incheiat administrarea probatoriului, iar de la data sesizarii instantei de judecata si pana in prezent nu au fost administrate, sub aspect substantial, probe noi.
Este in interesul inculpatului S.A. sa fie lasat in stare de libertate pentru a-si face astfel apararile pe care le considera necesare si a se realiza astfel un echilibru "de arme" intre aparare si acuzare.
Practica C.E.D.O. a statuat ca orice inculpat are dreptul la aparare, acest drept trebuind sa se bucure de protectia autoritatilor judiciare in realizarea sa efectiva.
De asemenea, orice inculpat arestat trebuie sa beneficieze in mod efectiv de dreptul de a fi pus in libertate pe durata procedurilor judiciare. A se vedea in acest sens practica C.E.D.O. in cauzele "Naus contra Poloniei", "Gerard Bernard contra Frantei", "Dumont - Maliverg contra Frantei", "Abdul Kadin Aktas contra Turciei", "Lapusan contra Romaniei", "Samoila si Cioanca contra Romaniei".
3) Egalitatea de "pozitie" procesuala intre inculpatul S.A. si ceilalti inculpati. Egalitatea de tratament procesual penal.
Din analiza materialului probator rezulta ca ceilalti inculpati cercetati in prezenta cauza sunt judecati in stare de libertate in timp ce numai inculpatul S.A. este cercetat in stare de arest preventiv.
Rezulta astfel inegalitatea de tratament juridic, cel putin dintre inculpatul P.G.C. (presupusul mituitor) care este cercetat in stare de libertate si inculpatul S.A. (presupusul mituit) care este cercetat in stare de arest preventiv.
Din analiza actelor administrate in cursul judecatii rezulta ca inculpatii P.G.C., S.D.G. si P.G., aflati in stare de libertate incearca cat mai mult impiedicarea inceperii cercetarii judecatoresti prin invocarea de vicii de procedura si neprezentarea in fata instantelor, aspecte care nu sunt in favoarea inculpatului S.A. aflat in stare de arest preventiv. A se vedea, dispozitiile art. 16 din Constitutia Romaniei si practica C.E.D.O. mai recenta, in cauza "Calmanovici contra Romaniei".
4) Natura infractiunii si pericolul social concret pe care lasarea in libertate a inculpatului l-ar prezenta pentru ordinea publica.
Inculpatul S.A. a fost trimis in judecata pentru savarsirea de infractiuni de coruptie, el fiind insa prezumat nevinovat pana la pronuntarea unei hotarari judecatoresti definitive de condamnare.
Infractiunile presupus a fi savarsite, prin natura lor, nu implica cu necesitate indepartarea inculpatului S.A. din societate, fie pentru a preveni savarsirea de noi infractiuni, fie datorita naturii infractiunii (infractiune de violenta, contra vietii etc.), fie datorita persoanei inculpatului.
Materialul probator administrat, specific probatoriului unor astfel de infractiuni, este sensibil si a fost contestat vehement de parti atat sub aspectul procedurii de administrare a probelor cat si a continutului acestora, putand da nastere unor rationamente si solutii diferite.
Lasarea in libertate a inculpatului nu ar prezenta insa pericol social concret pentru ordinea publica.
Curtea a apreciat, raportat la persoana inculpatului, care a fost ales de doua ori primar al localitatii C. si la lista cu aproximativ 30.000 de semnaturi depuse de cetatenii localitatii C. in sensul eliberarii din arest a inculpatului S.A., ca prin lasarea sa in libertate nu ar rezulta un pericol social concret pentru ordinea publica, acesta nu ar fi predispus la savarsirea unor noi infractiuni si nici nu ar incerca zadarnicirea aflarii adevarului. A se vedea in acest sens practica C.E.D.O. in "Dinler contra Turciei", "Bouchet contra Frantei", "Johannes Joseph Marie Elise Hendriks contra Olandei".
5) Justificarea detentiei preventive si urgentarea procedurilor.
Se constata ca de la data arestarii preventive si pana in prezent instantele au justificat mentinerea arestarii preventive pe aceleasi criterii si in baza acelorasi probe existente la dosarul de urmarire penala, fara a fi administrate alte probe noi.
C.E.D.O. a statuat ca mentinerea in stare de arest preventiv a unui inculpat trebuie temeinic justificata pe baza unor probe temeinice si ca singura, complexitatea unei cauze nu poate justifica mentinerea indelungata in stare de arest preventiv (in cazul nostru aproximativ 6 luni) a unui inculpat.
Totodata, instantele trebuie sa motiveze in mod temeinic de ce fata de un inculpat, nu se justifica inlocuirea masurii arestarii preventive cu o alta masura neprivativa de libertate.
A se vedea in acest sens cauzele C.E.D.O. "Megyeri contra Germaniei", "Pellisier si Gassi contra Frantei", "Philis contra Greciei", "Lebedev contra Rusiei".
Prin lasarea in libertate inculpatul S.A. poate sa produca si sa administreze in mod nemijlocit probe, contribuind la urgentarea judecatii, deoarece este in interesul sau (inculpatul pledand ca nevinovat) sa contribuie la aflarea adevarului si judecarea cauzei.
Totusi fata de natura acuzatiilor aduse inculpatului Curtea a apreciat, avand in vedere si prevederile art. 681 Cod procedura penala, ca exista indicii rezonabile de natura sa justifice luarea fata de inculpatul S.A. a unei masuri preventive, insa neprivativa de libertate, anume aceea a obligarii de a nu parasi localitatea, respectiv localitatea C.
In acest sens Curtea a procedat la inlocuirea masurii arestarii preventive a inculpatului S.A. cu masura preventiva a obligarii de a nu parasi localitatea, respectiv localitatea C. (art. 145 Cod procedura penala).
Curtea a impus inculpatului masurile obligatorii prevazute de art. 145 alin. 11 Cod procedura penala urmand sa incredinteze supravegherea inculpatului Politiei localitatii C.
In plus, Curtea a impus inculpatului, conform art. 145 alin. 12 Cod procedura penala obligatia de a nu comunica, direct sau indirect cu ceilalti coinculpati, precum si cu martorii din dosar.
De asemenea, avand in vedere ca presupusele fapte de care este acuzat inculpatul S.A. au fost savarsite in calitatea pe care acesta o avea, de primar al localitatii C, Curtea a impus inculpatului obligatia ca, pana la solutionarea definitiva a cauzei, sa nu exercite functia de primar al localitatii C.
Aceasta nu reprezinta o incalcare a dreptului la munca, deoarece functia de primar este o functie electibila, inculpatul putand sa desfasoare alte activitati economice.
Desi inculpatul a fost suspendat prin ordin administrativ al Prefectului judetului D, Curtea a considerat ca acesta nu poate fi repus in functia de primar, deoarece s-ar ajunge la incalcarea prevazuta art. 145 alin. 22 Cod procedura penala.
Curtea a atras atentia inculpatului asupra prevederilor art. 145 alin. 22 Cod procedura penala privitoare la incalcarea, cu rea-credinta, de catre inculpat, a obligatiilor impuse de catre Curte.
De asemenea, Curtea a dispus punerea de indata in libertate a inculpatului S.A. din Penitenciarul cu Regim de Maxima Siguranta Galati, daca nu se afla sub puterea altui mandat de arestare preventiva sau de executare a pedepsei.
Cu privire la cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar Curtea a apreciat ca nu sunt indeplinite conditiile de fond ale unei astfel de cereri.
Oricum scopul celor doua cereri, respectiv de liberare provizorie sub control judiciar si de inlocuire a masurii arestarii preventive, este acelasi respectiv punerea in libertate a inculpatului si el a fost atins, cele doua masuri neputand coexista.
Asa fiind si vazand prevederile art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedura penala, art. 141 Cod procedura penala, art. 139 Cod procedura penala, art. 136 Cod procedura penala, art. 145 Cod procedura penala, Curtea a admis recursul declarat de inculpat.