Incalcarea dreptului la aparare al inculpatului. Nulitate. Decizie nr. 645 din data de 21.10.2009
pronunțată de Curtea de Apel Galati

Prin sentinta penala nr. 25/29.01.2008 pronuntata de Judecatoria Tg. Bujor au fost condamnati inculpatii T.D., E. P. si Z. M., pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, g Cod penal la cate o pedeapsa de 3 (trei) ani inchisoare.
S-a aplicat inculpatilor pedeapsa accesorie prev. de art. 71 Cod penal, constand in a interzicerea drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a, b, c Cod penal pe durata executarii pedepselor.
In baza disp. art. 14 Cod pr. penala in ref. la art. 998 si 1003 Cod civil au fost obligati in solidar inculpatii T.D. si E. P. sa plateasca partii civile G. I. suma de 77 lei daune materiale.
In baza disp. art. 189 si 191 Cod pr. penala a fost obligat fiecare inculpat la plata a cate 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut, in esenta, urmatoarea situatie de fapt:
In noaptea de 31.05/1.06.2006, in jurul orei 1,00, cei trei inculpati au sustras mai multe bunuri din doua autocisterne, care erau parcate la Popasul H.C.
Impotriva acestei solutii a declarat apel inculpatul Z. M., care a criticat-o pe motive de nelegalitate si de netemeinicie, sustinand ca nu se face vinovat de comiterea infractiunii pentru care a fost cercetat si trimis in judecata.
Prin Decizia penala nr.472/A/18.11.2008, Tribunalul Galati a admis apelul declarat de inculpatul Z. M., a desfiintat in parte hotararea apelata si, in rejudecare, in conformitate cu dispozitiile art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 al. 1 lit. b1 Cod procedura penala si cu aplicarea disp. art. 181 Cod penal l-a achitat pe inculpatul Z. M. pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a, e, g Cod penal, intrucat fapta nu prezinta pericolul social al unei infractiuni.
In temeiul disp. art. 91 lit. c Cod penal raportat la art. 181 alin. 3 Cod penal a aplicat inculpatului Z. M. sanctiunea cu caracter administrativ a amenzii in suma de 500 lei (RON).
A mentinut celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a retinut, in esenta, ca din probele administrate in cauza rezulta in mod indubitabil participarea inculpatului Z. M., alaturi de ceilalti doi inculpati, la furtul de bunuri din autocisternele conduse de partile vatamate G.I. si C.A.
S-a retinut insa ca inculpatul Z. M. a avut o contribuie mult mai redusa decat ceilalti doi inculpati la savarsirea faptelor si ca el nu a beneficiat de banii si de bunurile furate, imprejurari care, in opinia instantei de apel, justifica aplicarea dispozitiilor art.181 din Codul penal.
Impotriva Deciziei penale nr.471/A/18.11.2008 a Tribunalului Galati au declarat recurs inculpatul Z. M. si Parchetul de pe langa Tribunalul Galati, criticand-o ca nelegala.
In dezvoltarea motivelor de recurs, Parchetul a sustinut ca in mod gresit instanta de apel a facut aplicarea dispozitiilor art.181 din Codul penal in ce-l priveste pe inculpatul Z. M., deoarece acesta a participat efectiv, alaturi de ceilalti doi inculpati, la savarsirea faptei de furt, fapta care, in raport cu modalitatea si imprejurarile in care a fost comisa, cu scopul urmarit si cu urmarile produse, prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
Inculpatul Z. M., prin aparator, a invocat, prin motivele de recurs, nulitatea hotararii primei instante, determinata de faptul ca a fost lipsit de o aparare efectiva.
In subsidiar, inculpatul a criticat cele doua hotarari ca nelegale, sustinand ca el nu a participat la savarsirea faptelor, astfel ca s-ar fi impus pronuntarea in privinta sa a unei solutii de achitare, in temeiul art.11 pct.2 lit.a in referire la art.10 lit.c din Codul de procedura penala.
Prin decizia penala nr.645/R/21.10.2009, Curtea de Apel Galati a admis ambele recursuri, a casat decizia penala nr.472/A/18.11.2008 a Tribunalului Galati, pronuntata in dosarul nr. 598/316/2007 si in parte sentinta penala nr. 25/29.01.2008 a Judecatoriei Tg.Bujor, pronuntata in dosarul nr. 598/316/2007, numai in ceea ce-l priveste pe inculpatul Z. M. si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, in aceste limite, la Judecatoria Tg.Bujor.
A mentinut actele indeplinite pana la termenul de judecata din 16.01.2008.
A mentinut celelalte dispozitii ale sentintei penale recurate.
Pentru a decide astfel, instanta de recurs a retinut urmatoarele :
La judecata in prima instanta, a fost desemnat un aparator din oficiu pentru a asigura asistenta juridica inculpatilor Z.M., T. D. si E. P., in persoana dlui avocat M. A.M.
La termenul de judecata din data de 16.01.2008, instanta, luand act de lipsa aparatorului desemnat din oficiu, a dispus ca acesta sa fie inlocuit de dl avocat N.C., fara delegatie de substituire.
In continuare, instanta a constatat cauza in stare de judecata si a acordat cuvantul in dezbateri, fara a acorda noului aparator desemnat din oficiu timp pentru studierea dosarului si pentru pregatirea apararii.
Dupa ce procurorul de sedinta a prezentat acuzatiile si a solicitat condamnarea inculpatilor, aparatorul desemnat din oficiu a achiesat la concluziile procurorului, dar a solicitat un termen de 7 zile pentru a depune concluzii scrise, concluzii care nu au fost insa depuse pana la data de 29.01.2009, cand prima instanta a pronuntat hotararea recurata.
In aceste conditii, Curtea retine ca la judecata in prima instanta inculpatul recurent Z. M. nu a beneficiat de o aparare efectiva, ci de una pur formala, fiind incalcat flagrant dreptul la aparare, garantat de art.24 din Constitutie, de art.6 paragraful 3 din Conventia pentru apararea dreptului omului, precum si de art.6 din Codul de procedura penala.
Este adevarat ca, potrivit dispozitiilor art.197 alin.2 din Codul de procedura penala, sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute numai normele relative la asistenta invinuitului sau inculpatului de catre aparator, atunci cand sunt obligatorii potrivit legii - in timp ce toate celelalte norme privind exercitarea dreptului la aparare sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii relative, care poate fi invocata numai in conditiile prevazute de art.197 alin.1 si 4 din Codul de procedura penala.
Intrucat, in speta, inculpatul recurent Z. M. nu a invocat in apel incalcarea de catre prima instanta a dreptului la aparare, s-ar putea considera ca aceasta nulitate a fost acoperita, astfel ca ea nu ar mai putea fi invocata direct in recurs.
Avand insa in vedere ca, prin incalcarea flagranta a normelor care garanteaza exercitarea dreptului la aparare, s-a adus inculpatului Z. M. o vatamare a intereselor procesuale care nu poate fi inlaturata decat prin anularea hotararii primei instante, Curtea a considerat ca, pentru aflarea adevarului si pentru justa solutionare a cauzei, se impune luarea in considerare din oficiu a acestei incalcari, conform prevederilor art.197 alin.4 teza ultima din Codul de procedura penala.
Fata de aceste considerente, vazand si dispozitiile art.38515 pct.2 lit.c in referire la art.3859 alin.1 pct.6 din Codul de procedura penala, Curtea de Apel Galati a admis recursurile declarate de Parchetul de pe langa Tribunalul Galati si de inculpatul Z.M., a casat in parte hotararile recurate, numai cu privire la inculpatul Z. M. si a dispus trimiterea cauzei, spre rejudecare in aceste limite, la prima instanta.