Drept procesual penal. Contestatie in anulare. Omisiunea audierii inculpatului in dublu grad de jurisdictie - caz de contestatie in anulare expres prevazut in dreptul national si de Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
C. pr. pen., art. 386 lit. e
C.E.D.O., art. 6 parag. 1 si 3 lit. c
Obligativitatea ascultarii inculpatului este prevazuta de lege cumulativ, in sarcina primei instante si a instantei de apel, dispozitiile art. 38514 alin. 11 teza I C. pr. pen. impunand o atare audiere si procedura corespunzatoare, iar in cazul in care ascultarea inculpatului nu s-a efectuat in acest mod, fie de prima instanta, fie de instanta de apel, fie de ambele instante desemnate, obligatia de ascultare revine instantei de recurs, ceea ce rezulta din enuntul normei procesual-penale citate: "cu ocazia judecarii recursului, instanta este obligata sa procedeze la ascultarea inculpatului prezent (_), atunci cand acesta nu a fost ascultat la instantele de fond si apel_".
Norma nationala se afla in armonie cu jurisprudenta C.E.D.O. pronuntata in domeniul de aplicare al art. 6 parag. 1 si 3 lit. c din Conventie, potrivit careia instanta cu plenitudine de jurisdictie are obligativitatea sa depuna diligente pentru a asigura prezenta persoanei interesate in fata sa si ascultarea acesteia, pentru a da eficienta dreptului la un proces echitabil, precum si dreptului la aparare.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia penala, decizia penala nr. 264 din 15 martie 2007
Prin decizia penala nr. 1278/R din 20 decembrie 2006 pronuntata de Curtea, in baza art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen. a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatii T.M.T., T.C. si partea vatamata S.E.A., impotriva deciziei penale nr. 184 din 08 septembrie 2006 a tribunalului.
Pentru a se pronunta astfel, Curtea a retinut ca prin sentinta penala nr. 810 din 13 decembrie 2005, judecatoria, in baza art. 244 alin. 2 C. pen. cu referire la art. 41 alin. 2 si art. 37 alin. 1 lit. a C. pen., l-a condamnat pe inculpatul T.M.T., administrator la o societate comerciala, cu antecedente penale, la 6 luni inchisoare.
In baza art. 83 C. pen. a revocat liberarea conditionata a executarii pedepsei de 7 luni inchisoare, la care a fost condamnat inculpatul prin decizia penala nr. 80 din 24 februarie 2000.
A adaugat aceasta pedeapsa la pedeapsa aplicata prin sentinta mentionata, urmand ca inculpatul sa execute, in final, o pedeapsa de 13 luni inchisoare.
In baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 C. pen. pe toata durata executarii pedepsei principale.
In baza art. 244 alin. 2 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. a condamnat-o pe inculpata T.C., contabil la aceeasi societate comerciala, fara antecedente penale, la 6 luni inchisoare.
In baza art. 81 C. pen. a suspendat conditionat executarea pedepsei pe un termen de incercare de 2 ani si 6 luni, stabilit in conformitate cu prevederile art. 82 C. pen.
A pus in vedere inculpatei prevederile art. 83 C. pen., referitoare la revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
Impotriva acestei hotarari au formulat apel, in termen legal, conform art. 362, 363 C. pr. pen. partea civila S.E.A. si inculpatii T.M.T. si T.C.
Instanta de apel a retinut ca instanta de fond a pronuntat o solutie temeinica si legala, conforma probelor dosarului si dispozitiilor legale in materie, stabilind o stare de fapt si de drept corespunzatoare acestora, atat in latura penala - existenta faptelor, a vinovatiei inculpatilor, cuantumul si modalitatea de executare a pedepsei aplicate, cat si in latura civila.
Impotriva deciziei tribunalului, in termen legal, au declarat recurs inculpatii T.M.T. si T.C. si partea vatamata S.E.A.
Prin recursul lor, inculpatii au solicitat casarea ambelor hotarari si rejudecand cauza, sa se dispuna achitarea lor in baza art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. a C. pr. pen., intrucat nu au savarsit faptele pentru care au fost condamnati, iar inculpatul T.M.T. a mai solicitat sa se constate ca nu este recidivist in conditiile art. 37 lit. a C. pen., sa se inlature revocarea condamnarii anterioare si sa se constate ca procesul-verbal al executorului judecatoresc de aplicare a sechestrului asigurator este lovit de nulitate, intrucat nu a fost precedat de o somatie si nu a fost notat in cartea funciara.
Recursurile au fost apreciate ca nefondate.
Verificand legalitatea si temeinicia hotararilor prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpati si partea vatamata, cat si din oficiu, in baza probelor administrate in cauza, s-a constatat ca ambele instante au retinut corect starea de fapt, au facut o corecta incadrare juridica a faptelor in dispozitiile legale, iar in raport cu criteriile de individualizare prevazute de art. 72 C. pen. au aplicat pedepse proportionale cu gradul de pericol social al faptelor comise si persoana inculpatilor, retinand in mod corect ca inculpata T.C. nu are antecedente penale, dispunand in mod corect suspendarea conditionata a executarii pedepsei, iar inculpatul T.M.T. este recidivist in conditiile art. 37 lit. a C. pen., dispunand in mod corect in baza art. 83 C. pen. revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei, intrucat savarsirea infractiunii de sustragere de sub sechestru prevazuta de art. 244 alin. 2 C. pen. a avut loc inauntrul termenului de incercare si, ca atare, in mod corect s-a dispus revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei de 7 luni inchisoare si executarea ei alaturat de pedeapsa de 6 luni inchisoare aplicata in dosarul de fata.
Condamnatii T.M.T. si T.C. s-au adresat acestei Curti prin intermediul unei contestatii in anulare impotriva deciziei penale nr. 1278/R din 20 decembrie 2006 invocand, mai intai prin insasi cererea introductiva, aspectul conform caruia instanta de recurs nu a audiat inculpatii contestatori, desi aceasta audiere constituie o obligatie legala evocata de prevederile art. 38514 alin. 11 C. pr. pen., ceea ce reprezinta incalcarea dreptului la aparare si atrage incidenta dispozitiilor art. 386 alin. 1 lit. e C. pr. pen., pentru a fundamenta admisibilitatea contestatiei in anulare. In al doilea rand, prin concluziile orale si scriptul depus in cadrul acestora, contestatorii au sustinut ca instanta de recurs a solutionat cauza fara a le asigura dreptul de a fi informati asupra posibilitatii de a se prezenta personal la dezbateri si de a fi audiati, sub precizarea ca in caz de absenta instanta de recurs se va pronunta si in lipsa lor.
Analizand admisibilitatea contestatiei in anulare astfel motivata, Curtea a statuat ca, in raport de prevederile art. 386 lit. e C. pr. pen. aceasta este admisibila, astfel ca exigentele prevazute de art. 391 alin. 1 si 2 C. pr. pen. sunt indeplinite.
Intr-adevar, asa cum rezulta din actele si lucrarile continute in dosarul nr. 6709/59/2006, solutionat in recurs de Curte, si dosarul nr. 1916/P/2006 al tribunalului, solutionat in apel, inculpatii-contestatori nu au fost audiati, desi atat tribunalul, ca instanta de apel, respectiv Curtea, ca instanta de recurs, s-au pronuntat nu numai asupra temeiurilor de drept, ci si asupra starii de fapt, statuand prin hotararile lor, inclusiv, asupra vinovatiei inculpatilor.
In aceste conditii, ale examinarii cailor de atac printr-o larga aplicare a efectului extensiv al apelului, respectiv al recursului, atat tribunalul cat si Curtea au examinat cauza pe fond, ceea ce ar fi impus aplicarea intrutotul a dispozitiilor care reglementeaza judecata in fond, deci si a celor care vizeaza asigurarea prezentei inculpatilor la dezbateri si audierea, acestora pentru a le conferi posibilitatea de a se apara personal impotriva acuzatiilor ce li se aduc.
Prin incheierea penala pronuntata in data de 15 februarie 2007, Curtea, in temeiul art. 391 C. pr. pen. a admis in principiu contestatia in anulare formulata de contestatorii T.M.T. si T.C., impotriva deciziei penale nr. 1278/R din 20 decembrie 2006 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, pentru motivele continute in considerentele incheierii.
Examinand pe fond contestatia in anulare astfel promovata, Curtea a constatat ca aceasta este intemeiata pentru considerentele ce se vor arata in continuare.
Potrivit art. 386 lit. e C. pr. pen, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 356/2006, impotriva hotararilor penale definitive se poate face contestatie in anulare, cand, la judecarea recursului, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. 11 ori art. 38516 alin. 1 C. pr. pen. Acest motiv a fost invocat de contestatori in cuprinsul contestatiei in anulare ce face obiectul prezentului dosar.
Din textul de lege mai sus expus rezulta ca legiuitorul a inteles sa permita ineficientizarea unei hotarari penale definitive, in conditiile in care instanta de recurs nu s-a conformat obligatiei legale de ascultare a inculpatului, atunci cand, fie inculpatul nu a fost ascultat la instanta de fond si de apel, in mod cumulativ (art. 38514 alin. 11 teza I C. pr. pen.), fie inculpatul nu a fost ascultat dupa ce instanta de recurs a casat hotararea atacata si a retinut cauza spre rejudecare ( art. 38516 alin. 1 C. pr. pen.).
Examinand hotararea atacata prin prezenta contestatie in anulare, se constata ca aceasta instanta a solutionat recursul declarat de inculpatii T.M.T. si T.C. impotriva deciziei penale nr. 184/08.09.2006 pronuntata de tribunal, fara a observa ca in fata instantei de apel, inculpatii nu au fost citati in vederea audierii, ceea ce impunea in sarcina Curtii, obligatia de a da curs dispozitiilor art. 38514 alin. 11, teza I C. pr. pen., in sensul de a asigura ea insasi procedura citarii inculpatilor cu aceasta mentiune, in recurs, si de a proceda la audierea lor. De asemenea, s-a constatat ca reprezentarea inculpatilor prin mandatar, respectiv prin avocat in fata instantei de apel si a celei de recurs nu inlatura obligatia de ascultare a inculpatilor, iar in acest scop se impune citarea acestora cu mentiunea de a se prezenta in instanta.
Curtea a mai constatat ca obligativitatea ascultarii inculpatilor este prevazuta de lege cumulativ in sarcina primei instante si a instantei de apel, textul art. 38514 alin. 11 teza I C. pr. pen. impunand o atare audiere si procedura corespunzatoare, iar in cazul in care ascultarea inculpatilor nu s-a efectuat in acest mod, fie de prima instanta, fie de instanta de apel, fie de ambele instante desemnate, obligatia de ascultare revine instantei de recurs, ceea ce rezulta din enuntul normei citate: "cu ocazia judecarii recursului, instanta este obligata sa procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozitiilor cuprinse in Partea speciala, titlul II, capitolul II, atunci cand acesta nu a fost ascultat la instantele de fond si apel _". In aplicarea corecta a acestei norme procesual-penale, instanta de recurs are sarcina de a asigura prezenta inculpatului in instanta de recurs, ceea ce se realizeaza prin mijloacele procedurale prevazute de art. 175 - 184 C. pr. pen., precum si de a asculta inculpatul conform prevederilor art. 69 - 73 C. pr. pen. si art. 323 - 325 C. pr. pen.
Curtea concluzioneaza ca instanta de recurs nu s-a conformat acestor dispozitii procesual-penale, ceea ce aduce atingere in mod grav ordinii juridice stabilita de legiuitor relativ la regimul devolutiv al procesului penal in fata instantei de apel, respectiv in fata instantei de recurs, cu privire directa asupra dreptului la audiere a inculpatului in dublu grad de jurisdictie.
In acest sens a decis, de altfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (C.E.D.O.), in aplicarea art. 6 parag.1 si 3 lit. c din Conventia europeana asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, prin Hotararea din 25 martie 1998, in cauza Belzicek c. Polonia, statuand ca tribunalul regional avand plenitudine de jurisdictie, nu a depus diligente pentru ca persoana interesata sa fie adusa in fata instantei spre a-si contesta condamnarea si a administra probe in apararea sa, iar prin aceasta condamnatul a fost privat de un proces echitabil si de posibilitatea de a-si sustine apararea in fata instantei prin invocarea de probe concludente pentru solutionarea cauzei. Principiul egalitatii armelor si dreptul la o procedura contradictorie impun ca partea interesata sa fie autorizata (citata - s.n. ) sa se prezinte in fata instantei spre a contesta concluziile procurorului. Nu se poate sustine ca persoana interesata putea suplini aceasta prin transmiterea de observatii scrise, data fiind prezenta in sedinta publica a procurorului si caracterul agresiv al rechizitoriului sau. Prin Hotararea din 19 februarie 1996, in cauza Botten c. Norvegiei, C.E.D.O. s-a pronuntat mai detailat, statuand ca si in vederea unei corecte individualizari a sanctiunii penale, instanta suprema norvegiana avea nevoie sa-l asculte in mod direct pe reclamant, iar fata de natura cauzei, aceeasi instanta ar fi trebuit sa ia masuri pentru a asigura prezenta persoanei interesate la dezbateri si sa-l asculte nemijlocit, chiar daca persoana acuzata nu a solicitat autorizatia de a lua cuvantul in fata instantei si nu s-a opus, prin intermediul avocatului sau, ca instanta sa pronunte o hotarare de fond.