3. Reaua credinta este element subiectiv, rezultat al aprecierii de fapt a unei situatii juridice; Doctrina si jurisprudenta sunt unanime in a considera ca introducerea unei cereri in justitie impotriva celui ce poseda un bun, face sa inceteze buna-... Decizie nr. 200 din data de 21.03.2008
pronunțată de Curtea de Apel Galati

Prin actiunea civila inregistrata pe rolul jud. Gl. sub nr.4662/03.04.2002 reclamantii B.I. si B.A. au chemat in judecata Consiliul Judetean de Protectia Plantelor Galati ( in prezent Serviciul Public Jud. de Administrare a Domeniului Public si Privat Gl.) pentru a fi obligat la plata sumei de 800 milioane lei reprezentand lipsa de folosinta a imobilului din Gl. Str. Stefan cel Mare nr.1.
In motivarea actiunii reclamantii au sustinut ca imobilul compus din teren in suprafata de 7651 m. p. si constructia aflata pe teren a apartinut autorului lor B.A. si in anul 1950 a fost preluat de stat prin Ordinul 5500724/09.11.1950 a Ministerului Agriculturii si folosit pana la 23.11.2001 de diferite institutii locale, ultima fiind parata.
Prin hotarare judecatoreasca imobilul a fost restituit reclamantilor, acestia intrand in posesia lui la data de 23.11.2001.
Cum parata a beneficiat de fructele si produsele terenului care se cuveneau proprietarilor s-a promovat prezenta actiune.
Paratul a formulat reconventionala solicitand obligarea reclamantilor la plata sumei de 1.500.000 lei cu titlu de contravaloare investitii efectuate la imobil.
Aceasta cerere a fost disjunsa de cererea principala.
Intr-un prim ciclu procesual, prin sentinta civila nr.1016/12.02.2003 Judecatoria a respins actiunea ca nefondata, iar prin decizia civila nr.941/13.11.2003 a Tribunalului Galati s-a admis apelul, s-a schimbat sentinta si in rejudecare s-a admis in parte actiunea reclamantilor fiind obligat paratul la plata sumei de 111.086.940 lei, reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a imobilului in perioada iunie-nov.2001.
Impotriva acestei decizii partile au promovat recurs si prin decizia civila nr. 110/R/01.02.2005 a Curtii de Apel Galati s-au admis s-a casat decizia de apel si sentinta trimitandu-se cauza spre rejudecare la Tribunalul Galati pentru competenta solutionare in fond.
La tribunal cauza s-a inregistrat sub nr.922/C/2005 si a fost solutionata prin sentinta civila nr.1037/17.06.2005 in sensul admiterii in parte a actiunii si a obligarii paratului la plata sumei de 111.086.940 lei reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a imobilului pe perioada iunie 2001-nov.2001.
Aceasta sentinta a fost apelata de ambele parti si prin decizia civila nr.81/A/27.03.2006 Curtea de Apel Galati a admis apelul reclamantilor, a schimbat in parte sentinta si a obligat paratul sa plateasca suma de 989.008.044 lei lipsa de folosinta pentru perioada iunie-nov.2001, mentinand restul dispozitiilor si respingand ca nefondat apelul paratului.
La data de 23.05.2006 aceeasi instanta prin decizia civila nr. 170 a admis cererea reclamantilor si a dispus completarea deciziei de apel nr.81/A/27.03.2006 in sensul ca a obligat paratul sa plateasca reclamantilor suma de 97.318.041 lei cheltuieli de judecata.
Paratul a declarat recurs impotriva ambelor decizii si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia civila nr.10164/08.12.2006 l-a admis a casat deciziile instantei de apel si a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor impotriva sentinta civila nr.1073/17.06.2005 a Trribunalul Galati tot la Tribunalul Galati.
S-a avut in vedere prevederile art. II alin.2 din Legea nr.219/2005 in vigoare la data pronuntarii deciziilor recurate, potrivit carora competenta de solutionare a apelurilor la acel moment apartinea Tribunalului si nu Curtii de Apel.
In rejudecare, dupa aceasta noua casare a hotararilor de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie , apelurile s-au inregistrat la Tribunalul Galati sub nr.6773/44/2005 si prin dec.civ. nr.501/10.10.2007 le-a respins ca nefondate cu urmatoarea motivare:
La data pronuntarii sentintei civile apelate, tribunalul ca instanta de fond a avut in vedere faptul ca prin decizia civila nr.346/22.03.2001 a Curtii de Apel Galati Comisia Judeteana Galati de aplicare a Legii fondului funciar a fost obligata sa emita un titlu de proprietate reclamantilor pentru suprafata de 7652,26 m.p. in Galati, str. Stefan cel Mare nr.1.
De la data pronuntarii hotararii si pana la data punerii efective in posesie a reclamantilor cu suprafata de teren pentru care s-a emis titlul, a trecut o perioada de timp, punerea in posesie avand loc la data de 23.11.2001.
Intrucat Centrul Judetean de Protectia Plantelor GL nu a fost parte in dosarul in care s-a pronuntat decizia civila nr.346/2001 a Curtii de Apel Galati, s-a retinut ca paratului nu i se poate cere recunoasterea dreptului de proprietate al reclamantilor de la dat pronuntarii dec.civ.nr.346/2001.
Abia de la data emiterii titlului de proprietate, reclamantii sunt indreptatiti sa solicite despagubiri de la parat pentru lipsa de folosinta a imobilului pe intervalul de timp dintre data emiterii titlului de proprietate si data punerii in posesie, perioada in care reclamantii ar fi avut posibilitatea sa inchirieze imobilul sau sa-l foloseasca in interes personal.
In ceea ce priveste cuantumul prejudiciului instanta de fond, dintre toate inscrisurile depuse la dosar a retinut inscrisul prin care SC Prodas SA a comunicat chiria practicata in zona, ca fiind de 1200 m.p. pentru teren si respectiv 16.000 lei /m.p. pentru constructii.
La calculul sumei datorate s-a avut in vedere ca pentru terenul in suprafata de 5297 m.p. s-a emis titlu de proprietate la data de 20.06.2001 si ca paratul a predat imobilul la data de 23.11.2001, folosindu-l nejustificat timp de 156 zile. Raportat la o chirie de 40 lei/m.p./zi (1200:30) a rezultat un prejudiciu de 33.053.280 lei.
Pentru terenul de sub constructie, in suprafata de 2357 m.p. s-a emis titlul de proprietate la data de 24.09.2001. Raportat la data eliberarii imobilului a rezultat ca folosirea nejustificata a avut loc 60 zile iar prejudiciul reprezinta 5.656.800 lei.
Pentru constructie, la o chirie de 533 lei/m.p./zi (16000:30) rezulta un prejudiciu de 75.376.860 lei.
Totalizand cuantumul prejudiciului a fost evaluat la suma de 111.086.940 lei.
Ceea ce i-a nemultumit pe reclamantii apelanti a fost modul de calcul si perioada calcularii prejudiciului.
In apelul sau paratul a solicitat respingerea in tot a actiunii reclamantilor motivat de faptul ca a pus la dispozitia acestora imobilul in intervalul de timp mentionat in notificarea din noiembrie 2001.
Tribunalul a apreciat ca nici unul dintre apeluri nu este intemeiat .
Chiar daca la data de 22.03.2001 s-a pronuntat decizia civila nr.346/R/22.03.2001 a Curtii de Apel Galati prin care Comisia Jud. a fost obligata sa emita titlul de proprietate reclamantilor,indeplinirea efectiva a avut loc la data de 20.06.2001 si respectiv la data de 24.09.2001.
In aceste conditii nu se poate retine lipsa de folosinta a imobilului din data de 22.03.2001-data pronuntarii dec.nr.346-intrucat paratul nefiind parte in acel proces nu avea de unde sa stie ca reclamantii sunt proprietari.
Cat priveste modul de calcul Tribalul a retinut ca in mod corect instanta de fond l-a aplicat in raport de chiriile practicate in zona si nu functie de valoarea stabilita prin expertiza instrumentata de Curtea de Apel in dosarul nr.1505/2005, intrucat fiind casata decizia nr.81/2006 ce s-a pronuntat in acel dosar, toate actele de procedura au fost desfiintate, inclusiv expertiza care a stabilit valoarea prejudiciului de 989.008.044 lei.
A mai aratat tribunalul in motivarea deciziei de apel ca, desi suma de 111.086.940 lei s-a devalorizat de la data stabilirii sale si pana in prezent reclamantii au posibilitatea sa faca aplicarea dispozitiilor art.371 ind.2 alin.3 cod procedura civila odata cu executarea creantei.
Cat priveste apelul paratului tribunalul a aratat ca este nefondat pentru ca acesta a folosit imobilul din iunie pana in noiembrie 2001,iar faptul ca l-a pus la dispozitia reclamantilor inlauntrul termenului prevazut in notificare nu-l exonereaza de la plata contravalorii lipsei de folosinta a imobilului din iunie. Cele doua titluri au devenit opozabile erga omnes de la data emiterii lor iar paratul nu se poate prevala de faptul ca nu a cunoscut de existenta lor, avand in vedere si precizarile facute prin intampinarile depuse la dosar.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs ambele parti care au reiterat motivele din apel .
Curtea apreciaza ca doar recursul reclamantilor este intemeiat.
Instantele de judecata au interpretat eronat dispozitiile legale in materie privind buna sau reaua credinta a posesorului precum si criteriile privind calcularea cuantumului prejudiciului.
Potrivit art. 485 din codul civil, posesorul nu castiga proprietatea fructelor decat cand poseda cu buna-credinta iar potrivit art. 486 este de buna credinta cand poseda ca proprietar in puterea unui titlu translativ de proprietate, ale carui vicii nu-i sunt cunoscute.
Potrivit art. 487 din codul civil, el inceteaza de a fi cu buna-credinta din momentul cand aceste vicii ii sunt cunoscute.
Dispozitiile legale mai sus invocate sunt destul de clare si nu comporta interpretari.
Este adevarat ca determinarea momentului in care inceteaza buna-credinta este o chestiune de fapt, lasata de la caz la caz, la aprecierea judecatorului, dar doctrina si jurisprudenta sunt unanime in a considera ca introducerea unei cereri in justitie impotriva celui ce poseda un bun, face sa inceteze buna credinta a acestuia din urma si ca, incepand din acel moment, el nu mai poate sa se prevaleze de buna sa credinta pentru a-si insusi produsele bunului.
In speta este adevarat, asa cum au retinut si instantele anterioare ca reclamantii nu au chemat in judecata posesorul, ci Comisia Judeteana Galati de aplicare a Legii nr.18/1991 din cadrul Consiliului Judetului Galati pentru obligarea la emiterea titlurilor de proprietate .
Insa paratul din prezenta cauza, asa cum chiar el a precizat in dosarul de fond a fost infiintat si organizat in subordinea aceluiasi Consiliu Judetean Galati, iar imobilul i-a fost dat in folosinta tot de Consiliu.
Asadar nu se poate invoca de catre parat ca nu a cunoscut viciile proprietatii decat din momentul eliberarii titlurilor de proprietate a imobilului.
In concluzie, Curtea apreciaza ca posesorul neproprietar datoreaza despagubiri din momentul in care reclamantii au promovat actiunea pentru emiterea titlului si nu din momentul in care aceste titluri au fost emise de Comisia Judeteana asa cum au retinut instantele.
Avand in vedere ca reclamantii au solicitat despagubiri nu de la data introducerii actiunii ci de la data pronuntarii deciziei de recurs nr.346 prin care a fost obligata Comisia Judeteana la eliberarea titlurilor si pentru a se respecta principiul disponibilitatii partilor reclamante, Curtea apreciaza ca se impune admiterea cererii de obligare la despagubiri din momentul indicat de reclamanti.
Si critica privind modul de stabilirea valorii prejudiciului este intemeiata.
Motivarea tribunalului in sensul ca expertiza efectuata intr-unul din ciclurile de judecata a fost anulata ca efect al casarii deciziei de apel de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie nu poate fi retinuta pentru ca in decizia de casare nu s-a mentinut o astfel de anulare si este stiut ca probele administrate raman castigate procesului si sunt valorificate la pronuntarea noii hotarari.
Din raportul de expertiza contabila efectuat de expert M.P. in dosarul nr.1505/2005 al Curtii de Apel rezulta ca s-au propus doua variante de calcul al folosului nerealizat constand in chirii:
- Varianta I in suma de 989.008.044 lei pornind de la 1USD/m. p./luna ;
- Varianta a II a in suma de 801.292.141 lei pornind de la chiria stabilita conform HCL Galati nr.392/20.11.2001, care cuprinde chirii pentru spatiile cu alta destinatie decat cea de locuinta ,hotarare pusa la dispozitia expertului chiar de catre parat.
Asadar, Curtea apreciaza ca in lipsa altor criterii pentru stabilirea chiriei se impune calcularea acesteia functie de chiria practicata de Consiliul Galati prin Hot.392/2002 si nicidecum chiria practicata de SC Prodas SA. asa cum au retinut instantele.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul reclamantilor cu consecinta modificarii in parte a deciziei de apel in sensul aratat.