Introducerea unei actiuni in nulitate absoluta contract vanzare-cumparare dupa expirarea termenului prevazut de dispozitiile art.50 alin.5 din Legea 10/2001. Prescriptibilitatea unei astfel de actiuni.

Prin cererea formulata la data de 10.03.2006 reclamantii S.S.D. si S.I.M. au solicitat in contradictoriu cu paratii Primaria Mun.Gl., S.S., S.Z. si J.S. in temeiul art. 5 Cod civil constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare Nr. 24127/15.07.1997 si a contractului nr. 79680/20.01.2000 .
In motivarea cererii formulate au aratat reclamantii sunt mostenitorii defunctei D.P.P.A., decedata la data de 18.01.1987 in calitate de fiu si respectiv nepot de fiu predecedat asa cum rezulta din certificatul de mostenitor nr. 3/1999 .Imobilul a fost dobandit de autoarea lor prin ordonanta de adjudecare 2304/1928, transcrisa sub nr. 783/1928 la grefa Tribunalului Covurlui.
In baza Decretului 92/1950 imobilul a fost preluat de stat, dar in mod abuziv intrucat autoarea lor nu se incadra in cazurile prevazute expres de acest decret.
In prezent parte din imobil este ocupata de paratii S.S., S.Z. si J.S. in baza contractelor de vanzare-cumparare incheiate cu primaria.
In baza Legii 10/2001 au notificat Primaria Gl. pentru restituirea imobilelor din Galati , str. Domneasca nr. 77 cu exceptia partilor din imobil ocupate de parati si care au format obiectul contractelor de vanzare-cumparare a caror anulare se cere prin prezenta cerere .
Solicita anularea contractelor de vanzare-cumparare pentru ca acestea au fost incheiate prin frauda la lege. Dispozitiile legale incalcate in mod flagrant de catre parati la momentul incheierii contractului de vanzare - cumparare sunt cele cuprinse in Legea 112/1995 ce constituie de altfel actul normativ cadru in baza caruia a fost instrainat imobilul.
Prin sentinta civila nr. 7342/2006 a Judecatoriei Gl. S-a respins actiunea ca tardiv formulata.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a apreciat ca aceasta actiune este expres reglementata de art.45 din Legea 10/2001. Acest act normativ instituie o procedura speciala si derogatorie de la dreptul comun in ceea ce priveste actiunile in nulitate absoluta contract de vanzare-cumparare. Legiuitorul a luat o asemenea masura pentru a nu prelungi la nesfarsit insecuritatea raporturilor civile si pentru sanctionarea proprietarilor nediligenti.
Solutia Judecatoriei a fost mentinuta de Tribunalul Gl. prin decizia civila 322/2007.
Impotriva acestei decizii au promovat recurs reclamantii care au apreciat ca hotararea este nelegala din urmatoarele considerente :
1. Motivele de nulitate invocate sunt cele prev. de art.I pct.4, in referire
la art.9 din HG 11/1997 si art.948 pct.4, in referire la art.968 cod civil si frauda la lege. Raportat la acestea, art.50 alin.5 (dupa republicare) din Legea nr.10/2001 nu e incident. Dreptul reclamantilor la promovarea prezentei actiuni este imprescriptibil. Legea nr.112/1995 nu cuprinde norme derogatorii cu privire la termenul de prescriptie a dreptului la actiune, astfel ca sunt aplicabile disp. dreptului comun Decretului nr.167/1958, din urmatoarele considerente :
- cand legea speciala, derogatorie tace, aceasta se completeaza cu dispozitiile dreptului comun si nu ale legii inrudite;
- legea civila nu retroactiveaza si restrictiile prev. de art.50 alin.5 din Legea nr.10/2001, nu se aplica contractelor incheiate anterior intrarii sale in vigoare;
- Legea nr.10/2001 nu poate limita accesul la justitie al proprietarului pentru invocarea unui drept la actiune nascut anterior aparitiei sale;
- ideea ca ratiunea legiuitorului din anul 2001 a fost "sa evite perpetuarea la nesfarsit a litigiilor avand ca obiect imobile preluate de stat in mod abuziv, incalca flagrant principiile de drept si liber acces la justitie;
- este in contradictie clara cu practica CEDO in materie, practica reflectata in cazul Paduraru versus Romania.
Analizand decizia prin prisma motivelor de recurs invocate instanta de recurs a retinut ca acesta este nefondat din considerentele ce se vor arata in continuare :
In mod corect a retinut instanta ca actiunea in nulitate contract vanzare-cumparare incheiat in baza Legii 112/1996 nu este imprescriptibila, ci supusa termenelor de prescriptie prev. de art.50 alin.5 din Legea nr.10/2001.
In adoptarea legislatiei interne ce se refera la restituirea bunurilor confiscate sau despagubirea persoanelor deposedate, statul din ratiune de politica economica si sociala si pentru a preveni prelungirea starii de insecuritate a raporturilor juridice a adoptat aceasta solutie a instituirii unui termen de prescriptie pentru actiunile in nulitate contract de vanzare-cumparare.
Acest termen deroga de la disp.art.2 din Decretul nr.167/1958 privind imprescriptibilitatea actiunii in nulitate absoluta si se aplica in speta, iar ratiunile lui rezida in dorinta legiuitorului de a se elucida definitiv regimul juridic al actelor de instrainare perfectate anterior intrarii in vigoare a legii si de a sanctiona fostii proprietari nediligenti care nu au exercitat drepturile in termenul prevazut de lege.
Acestia nu pierd insusi dreptul subiectiv, ci doar dreptul la restituirea in natura a imobilului, putand obtine masuri reparatorii prin echivalent, asa cum s-a intamplat in speta.
In consecinta, indiferent de cauzele de nulitate care se invoca, art.50 din Legea nr.10/2001, impune exercitarea actiunii in termenul prevazut de alin.5.
Celelalte motive privind caracterul retroactiv al acestei dispozitii si limitarea accesului la justitie au facut obiectul mai multor exceptii de neconstitutionalitate respinse de Curtea Constitutionala care a retinut ca legiuitorul e competent sa stabileasca cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, instituind limitari rezonabile in valorificarea acestuia ca drept subiectiv. De altfel recurentele nu au invocat exceptia de neconstitutionalitate, ei au facut scurte consideratii privind prevederile legale.
Nici cauza Paduraru invocata de recurenti nu are incidenta in speta, Curtea sanctionand acolo tocmai incertitudinea legislativa si administrativa, lipsa de claritate si coerenta a legislatiei in materie.
Ori, in ceea ce priveste prescriptia dreptului material a acestui tip de actiune, dispozitiile legale sunt clare si coerente iar aplicarea lor, concretizata in jurisprudenta instantelor, este unitara. (L.S.)