Consecintele incalcarii competentei functionale a unei sectii din cadrul tribunalului. Competenta functionala a unei sectii nu este reglementata prin norme de ordine publica

Prin sentinta comerciala nr.2412/11.12.2004, pronuntata de Tribunalul Galati in dosarul nr.1545/121/2006 s-a respins cererea formulata de reclamantul C in contradictoriu cu parata SC D SRL, ca fiind ramasa fara obiect.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca pretentiile reclamantului in suma de 1.803,91 lei, reprezentand drepturi derivate din difuzare, pentru perioada 20.03.2003 - 30.04.2005 au fost achitate de catre parata, fapt recunoscut si de reclamanta si dovedit cu extrasul bancar din data de 17.11.2006.
I m p o t r i v a acestei hotarari, in termen legal a formulat apel reclamantul C, inregistrat sub nr.1545/121/2006 pe rolul Curtii de Apel Galati.
In motivarea apelului, reclamantul a criticat hotararea instantei de fond motivand ca a fost pronuntata de o instanta necompetenta functional.
In dezvoltarea acestui motiv de apel, reclamanta a invederat instantei ca obiectul litigiului dedus judecatii constand in remuneratia cuvenita artistilor interpreti sau executanti, colectata de C, reprezinta drepturi conexe ale dreptului de autor aferent utilizarii fonogramelor in mod public.
Componenta de ordin patrimonial a drepturilor de autor si conexe exced faptelor de comert reglementate prin art.3 lit.c din Codul comercial. In speta, C, in calitate de organ de gestiune, nominalizat prin act normativ sa colecteze remuneratiile ce se cuvin artistilor interpreti sau executanti pentru prestatiile lor artistice fixate, nu efectueaza nici un act de comert, el nevanzand operele artistilor interpreti sau executanti, ci colectand in numele artistilor si conform autorizatiilor legale drepturile personale patrimoniale ale acestora.
Dreptul de remuneratie al artistilor interpreti sau executanti ce face obiectul litigiului, este un drept conex dreptului de autor si este un drept de proprietate intelectuala, iar competenta solutionarii cauzei apartine sectiei civile a tribunalului si nu sectiei comerciale, in temeiul art.2 lit.e C.proc.civ.
Sustine astfel ca litigiul a fost solutionat de o instanta necompetenta functional, respectiv sectia comerciala a tribunalului iar competenta de solutionare a cauzei apartine sectiei civile.
Pentru acest motiv solicita a se admite apelul cu consecinta desfiintarii sentintei comerciale nr.2412/11.12.2006 si pe fond sa se constate cauza ca ramasa fara obiect.
Analizand apelul prin prisma motivului invocat, pe baza actelor si lucrarilor dosarului, Curtea a retinut urmatoarele:
Pornind de la definitia competentei ca fiind aptitudinea recunoscuta de lege unei instantei sau unui alt organ cu activitate jurisdictionala de a solutiona o anumita pricina, consideram ca institutia competentei vizeaza instanta iar nu sectia unei instante. Aceasta deoarece dispozitiile procedurale referitoare la normele de competenta se refera la instanta si nu la sectiile instantei respective (art.1 si urm. C.proc.civ., art.158 si urm. C.proc.civ., art.304 pct.3 C.proc.civ., etc.).
Competenta privita din punctul de vedere al sectiilor unor instante decurge, de fapt, din repartizarea unor atributii intre sectiile instantei respective.
Aceste precizari au relevanta in cauza deoarece potrivit art.159 C.proc.civ. coroborat cu art.19 C.proc.civ. doar dispozitiile referitoare la competenta generala a instantelor judecatoresti precum si cele referitoare la competenta materiala si cea teritoriala exclusiva au caracter imperativ, fiind reglementate de norme de ordine publica. Per a contrario competenta functionala a unei sectii, din cadrul unei instante are caracter relativ, fiind reglementata de norme juridice de ordine privata.
In aceste conditii, respingerea exceptiei de necompetenta functionala a sectiei comerciale prin incheierea din 23.10.2006 si solutionarea litigiului de catre sectia comerciala a Tribunalului Galati si nu de catre sectia civila a aceleiasi instante, cum ar fi fost corect in temeiul art.2 lit.e C.proc.civ., nu poate atrage nulitatea absoluta a hotararii apelate cata vreme normele referitoare la competenta functionala au caracter relativ.
Prin urmare, hotararea pronuntata cu nesocotirea competentei sectiei civile din cadrul aceleiasi instante poate fi considerata lovita de nulitate numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea hotararii.
In cauza, apelantul reclamant C nu a dovedit prin nici un mijloc de proba ca solutia de respingere a cererii ca ramasa fara obiect, in conditiile platii sumelor pretinse cu titlu de pretentii, i-ar fi cauzat vreo anume vatamare.
Fata de cele ce preced, in temeiul art.296 C.proc.civ. a fost respins apelul ca fiind nefondat.