REORGANIZAREA JUDICIARA SI FALIMENT. ANTRENAREA RASPUNDERII POTRIVIT ART.137(FOST 124). Sentinta civila nr. 55 din data de 10.03.2004
pronunțată de Curtea de Apel Galati

Prin sentinta civila nr.55/10.03.2004 Tribunalul Vrancea a respins cererea creditoarei Banca Internationala a Religiilor-Sucursala Vrancea, prin lichidator, de angajare a raspunderii administratorului debitoarei Cooperativa de Credit Concordia Romana, Vrancea.
Prima instanta a retinut ca in cauza nu s-a facut dovada legaturii de cauzalitate intre prejudiciu si fapta culpabila.
Prin Decizia civila nr.353/22.06.2004, pronuntata in dosarul nr.393/2004, C.A.Galati a admis recursul creditoarei B.I.R. Sucursala Vrancea, formulat prin lichidator, a casat sentinta civila nr.55/10.03.2004 pronuntata de Tribunalul Vrancea in dosarul nr.166/2002 si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta, retinand in esenta urmatoarele:
Art.137(in vechea numerotare 124) din Lege nr.64/1995 republicata si modificata enumera faptele pentru care judecatorul sindic poate dispune ca o parte sau intreg pasivul unei societati ajunsa in stare de insolventa sa fie suportata de membrii organului de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului in aceasta situatie, iar la lit.d. textul prevede raspunderea in situatia in care nu s-a tinut contabilitatea, s-a tinut contabilitatea fictiv sau au facut sa dispara unele documente contabile.
S-a mai retinut ca din continutul raportului lichidatorului judiciar rezulta fara echivoc concluzia ca administratorul debitoarei nu a tinut evidenta contabila.
Din economia textului art.137(fost 124) rezulta ca legiuitorul, in materia falimentului, a instituit un caz de raspundere speciala, culpa fiind prezumata, spre deosebire de raspunderea delictuala de drept comun.
Nu pot fi ignorate principiile generale ale raspunderii civile, potrivit carora fapta ilicita poate consta si intr-o inactiune, omisiune, ca si in cazul de fata.
Textul art.137 lit.d din Legea nr.64/1995 - stabileste clar raspunderea administratorului pentru fapta de a nu fi tinut contabilitatea in conformitate cu legea, fapt ce constituie o ipoteza tipica de fapta ilicita savarsita prin omisiune.
Mai mult, legea contabilitatii nr.82/1992 republicata, stabileste la art.1 ca raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii la persoanele juridice revine administratorului.