Contestatie administrativ fiscala. Codul de procedura fiscala Decizie nr. 4837/R din data de 27.06.2013
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

Exceptia inadmisibilitatii actiunii in contencios administrativ pentru nerespectarea procedurii prevazute de art. 205 si urmatoarele din O.G. nr. 92/2003 rep.
• O.G. nr. 92/2003 - art. 205 si urmatoarele
Este inadmisibila actiunea in instanta avand ca obiect anularea unor acte administrativ fiscale, inclusiv acte constatatoare emise de autoritatea vamala, fara parcurgerea procedurii contestatiei administrative.
Prin sentinta nr. 3097/27 iulie 2012 pronuntata de Tribunalul Mures - Sectia contencios administrativ si fiscal, s-a admis in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul N. M. L., in contradictoriu cu parata Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Brasov si s-a dispus anularea actele constatatoare nr. 99/28.01.2002 si 1023/18.12.2002 ambele emise de parat.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca reclamantul a achizitionat in anul 2002 un autovehicul OPEL ASTRA, iar la data importului a beneficiat de regim vamal preferential, datorat faptului ca vehiculul introdus in tara era de provenienta din Comunitatea Europeana. In urma controlului a posteriori, intrucat autoritatea vamala germana a comunicat ca acest control nu s-a putut efectua, au fost emise actele constatatoare nr. 99/28.01.2002 si 1023/18.12.2002 prin care s-au stabilit datorii vamale suplimentare in valoare de 8.247.156 si respectiv 32.988.626 ROL. Datoriile vamale au fost stabilite ca si cand vehiculul nu era de provenienta din Comunitatea Europeana. Ulterior s-a pornit executarea silita.
In continuare, instanta de fond a retinut ca din actele de le dosar nu rezulta ca actele atacate au fost comunicate reclamantului. Acesta a formulat contestatie administrativa la data de 12.05.2011, contestatie la care paratul a raspuns prin adresa 9849/31.05.2011. Or, in aceste conditii instanta de fond a apreciat ca nu se poate retine apararea paratei in sensul ca nu au fost respectate termenele si ca nu a fost indeplinita procedura prevazuta de art. 205 si urm. din codul de procedura fiscala, subliniind ca pentru reclamant nu a inceput sa curga termenul de contestare, iar pe de cealalta parte totusi a contestat actele mentionate. In plus, s-a subliniat ca in cauza nu este atacat vreun act al DGFP Mures, ci al paratului.
Impotriva reclamantului s-a formulat plangere penala, solutionata de Parchetul de pe langa Judecatoria TARGU-MURES prin neinceperea urmaririi penale.
A retinut ca argumentele avute in vedere la emiterea actelor contestate sunt mai mult formale si se refera la conditiile si cauzele de exercitarea a controlului a posteriori. Nu poate fi pusa la indoiala originea vehiculului, dar mai ales ca intreaga raspundere pentru eliberarea certificatului EUR 1 o are exportatorul si autoritatile vamale care au eliberat certificatul, si nu importatorul. Acesta din urma nu poate raspunde material pentru eventuala culpa a exportatorului sau a autoritatii vamale din tara exportatoare. In acest sens, Protocolul nr. 4 dispune in art. 34 ca sanctiunile se aplica oricarei persoane care emite (autoritatea vamala din tara exportatoare) sau determina emiterea unui document ce contine date inexacte in scopul obtinerii regimului preferential pentru produsul exportat.
Chiar in situatia mai grava, in care ar exista neconcordante intre mentiunile facute pe dovada originii si cele facute pe documentele prezentate autoritatii vamale, in vederea indeplinirii formalitatilor pentru importul produselor, nu se anuleaza ipso facto valabilitatea.
In consecinta, in temeiul protocolului din 27 decembrie 2001 referitor la definirea notiunii de "produse originare" si metodele de cooperare administrativa, anexa la Acordul european instituind o asociere intre Romania, pe de o parte, si Comunitatile Europene si statele membre ale acestora, pe de alta parte, ratificat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 192/2001, instanta a admis actiunea si a anulat actele administrative emise.
In ceea ce priveste desfiintarea dosarelor de executare 885/2002, 1594/2003 si a tuturor actelor de executare pornite in baza actelor constatatoare contestate, a apreciat ca aceasta cerere nu poate fi primita deoarece are caracterul unei contestatii la executare, de competenta judecatorie, potrivit art. 373 al. 2 din codul de procedura civila.
Impotriva acestei hotarari a formulat recurs parata Autoritatea Nationala a Vamilor, solicitand admiterea acestuia, modificarea sentintei atacate in sensul respingerii actiunii.
In motivarea recursului a aratat ca instanta de fond a interpretat eronat prevederile legislatiei vamale, deoarece reclamantului i-au fost comunicate cele doua acte contestate: AC.nr.99/28.01.2002 a fost comunicat la data de 01.02.2002, sub semnatura; AC.nr. 1023/18.12.2002 i-a fost comunicat la data de 11.01.2003, sub semnatura. Din acte rezulta ca nu a fost inaintata contestatia in termenul de decadere de 15, respectiv 30 de zile acesta fiind un termen imperativ, amintind prevederile art. 4, alin. 1 din O.G.13/2001 (in vigoare la momentul dresarii actului fiscal), ori art. 207, alin. 1 din O.G.92/2003, coroborat cu art. 103 Cod proc.civ.
In continuare, a aratat ca procedura prealabila este obligatorie fiind consacrata prin prevederile O.G.13/2001 (in vigoare la momentul respectiv) si O.G.92/2003, coroborata cu 109, alin. 2 Cod proc.civ. Exercitarea acestui drept fundamental este reglementata prin Legea 554/2004 (art. 7), amintind si jurisprudenta ICCJ. Nerespectarea acestei formalitati atrage dupa sine imposibilitatea legala de a investi instanta de contencios cu o cerere legala de anularea actului respectiv. Avand in vedere aceste aspecte, a apreciat ca reclamantul este decazut din termenul de a introduce contestatie in procedura prealabila, sau a se adresa instantei.
In ceea ce priveste fondul cauzei, a aratat ca, in conditiile in care organele vamale declanseaza procedura de control a posteriori, incidente sunt dispozitiile art.32 ale Protocolului privind definirea notiunii de "produse originare" si metodele de cooperare administrativa, anexa la Acordul european instituind o asociere intre Romania, pe de o parte, si Comunitatile Europene si statele membre ale acestora pe de alta parte ratificat prin OUG 1/1997. Avand in vedere ca nu s-a putut dovedi ca bunul importat de contestator este de origine comunitara, in conformitate cu prevederile Protocolului amintit, regimul tarifar preferential nu poate fi acordat. A subliniat ca in speta sunt incidente prevederile art. 107 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al Romaniei aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 1114/2001 care prevede ca "in toate cazurile in care in urma verificarii dovezilor de origine rezulta ca acordarea regimului preferential a fost neintemeiata, autoritatea vamala ia masuri pentru recuperarea datoriei vamale prin intocmirea de acte constatatoare". Asadar, in mod legal organele vamale romane au dispus retragerea preferintelor tarifare initial acordate reclamantului si calcularea drepturilor vamale datorate. In final, a aratat ca procedura de control a posteriori presupune o verificare amanuntita a originii marfurilor, urmare careia se valideaza/invalideaza certificatul de origine, deci in cauza s-a dovedit ca bunul nu provine din Comunitatea Europeana.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului.
Impotriva recursului a formulat intampinare intimatul N. M.-L., solicitand respingerea caii de atac.
In motivarea intampinarii, a aratat ca recurenta incearca sa sustina ca actele constatatoare in cauza au fost comunicate pe numele de N. l. si N. M.. Numitul N. l. nu are nicio legatura cu aceasta cauza, iar pe recipisa cu destinatarul Nicula Mihai recurentul arata ca nu este semnatura sa. Subliniaza si o lipsa de coerenta in actele invocate de recurenta, in sensul ca in antetul afirmativelor adrese transmise, expeditorul este "B. V. C. V. I. TARGU-MURES", iar pe recipisa postala expeditorul completeaza "xxx". Mai mult, recurenta nu a dovedit ca eventualele plicuri expediate contineau actele invocate.
Asadar, a considerat ca instanta de fond a apreciat in mod corect starea de fapt, motiv pentru care a solicitat respingerea recursului si mentinerea sentintei atacate ca temeinica si legala.
Analizand legalitatea hotararii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate si, din oficiu, conform art. 304, ind. 1 Cod proc.civ., Curtea a apreciat ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:
In primul rand, trebuie subliniat faptul ca parata-recurenta a invocat prin intampinarea depusa la instanta de fond exceptia inadmisibilitatii actiunii intemeiata pe prevederile art. 205 din OG nr. 92/2003. Aceeasi exceptie a fost invocata de recurenta ca motiv de recurs.
Din considerentele sentintei atacate reiese ca judecatorul fondului a apreciat ca aceasta exceptie nu este fondata (s-a retinut ca din actele dosarului nu rezulta ca actele contestate au fost comunicate reclamantului si ca acesta a formulat contestatie administrativa la data de 12 mai 2011, motiv pentru care instanta de fond a apreciat ca apararile paratei referitoare la nerespectarea termenelor si neindeplinirea procedurii prevazute de art. 205 si urm. din OG nr. 92/2003 nu poate fi primita).
Curtea a apreciat ca solutia pronuntata de prima instanta cu privire al exceptia inadmisibilitatii nu este corecta.
Se retine ca recurenta a depus la dosarul de recurs dovezile de comunicare cu reclamantul a celor doua acte vamale contestate la instanta de fond. Astfel, se retine ca actul constatator nr. 99/28 ianuarie 2002 a fost comunicat reclamantului la data de 1 februarie 2001, iar pe dovada de la fila 7 dosar recurs s-a mentionat ca actul a fost predat destinatarului care a semnat de primire.
Sustinerea intimatului in sensul ca semnatura de pe dovada depusa la dosar nu-i apartine nu este de natura a conduce la respingerea recursului.
In acest sens, instanta de control subliniaza faptul ca, confirmarea de primire are natura unui act autentic, iar toate constatarile personale ale lucratorului postal care a procedat la inmanarea actului fac dovada pana la inscrierea in fals, intre aceste constatari fiind si cea referitoare la identificarea primitorului actului si semnarea de catre acesta a confirmarii de primire. Asadar, impotriva acestor mentiuni cel interesat (in speta, intimatul) se putea inscrie in fals potrivit art. 180 si urm. Cod proc.civ.
In ceea ce priveste actul constatator nr. 1023/18 decembrie 2002, se retine ca la dosar a fost depusa dovada comunicarii acestuia cu o persoana avand numele "N. I.", comunicarea fiind efectuata la data de 11 ianuarie 2003 (fila 10 dosar recurs). Recurentul a sustinut ca, atat timp cat comunicarea acestui act s-a facut pe numele unei alte persoane, nu se poate retine ca actul i-a fost comunicat.
Curtea a subliniat ca, cu toate ca din dovada de comunicare a actului constatator nr. 1023/2002 reiese ca acest act a fost comunicat unei persoane avand alt prenume decat intimatul (se retine ca, comunicarea s-a facut la aceeasi adresa cu cea pe care o avea intimatul), acest aspect nu este de natura a conduce la respingerea recursului. Aceasta deoarece, in situatia in care intimatul se prevaleaza de necomunicarea actului constatator, acesta are posibilitate de a formula si la acest moment contestatie administrativa impotriva actului amintit, fara insa ca acest aspect sa-l indreptateasca sa atace direct in instanta actul vamal (in acest sens, Curtea va face referire in cele ce urmeaza la dispozitiile legale care reglementeaza contestatia administrativa impotriva actelor vamale).
Pentru acest din urma argument, Curtea a retinut ca nici apararea intimatului-reclamant in sensul ca nu s-a dovedit ca trimiterile postale cuprindeau actele constatatorii nu poate fi primita. In situatia in care intimatul apreciaza ca actele amintite nu i-au fost comunicate, acesta are posibilitatea de a formula contestatie prealabila impotriva acestora.
In ceea ce priveste apararea acestuia in sensul ca ar exista o neconcordanta intre denumirea expeditorului de pe antetul adreselor de inaintare si de pe recipisa de trimitere, Curtea a apreciat ca aceasta nu are relevanta in cauza sub aspectul analizat.
Relativ la contestatia prealabila impotriva celor doua acte constatatorii, Curtea a retinut ca aceasta procedura era reglementata (la momentul emiterii celor doua acte) de Legea 141/1996 privind codul vamal al Romaniei (art. 166-174). In acest sens, Curtea a retinut ca la momentul emiterii si comunicarii cu intimatul actului a constatator nr. 99/2002 era in vigoare OG nr. 11/1996 privind colectarea creantelor bugetare, iar la momentul emiterii actului constatator nr. 1023/2002 era in vigoare OG nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare.
De altfel, procedura asemanatoare celei reglementate de Legea nr. 141/1997 este prevazuta la acest moment in OG nr. 92/2003 (art. 205 si urmatoarele).
Or, in cauza reclamantul nu a sustinut si dovedit ca a formulat contestatie impotriva celor doua acte administrative, cu respectarea procedurii si a termenelor instituite de legiuitor.
Faptul ca reclamantul a formulat la data de 12 mai 2011 o contestatie (filele 27-28 dosar fond) la care parata a raspuns prin adresa nr. 9849/31 mai 2011 (filele 29-30 dosar fond) nu are relevanta in cauza cu privire la exceptia inadmisibilitatii. Aceasta deoarece, astfel cum a retinut Curtea anterior, reclamantul nu facut dovada ca a atacat in procedura prealabila cele doua acte administrative, iar prin contestatia amintita acesta nu a solicitat anularea acestor acte, ci doar a anumitor acte de executare silita.
Pentru aceste motive, Curtea a apreciat ca recursul este fondat, urmand ca in baza art. 312, alin. 1 Cod proc.civ., sa-l admita, iar in baza art. 312, alin. 2, 3 Cod proc.civ. coroborat cu art. 304 pct. 9 C.p.civ. sa modifice, in tot hotararea atacata, in sensul ca a respins ca inadmisibila actiunea formulata de reclamantul N. M. L.