Admiterea cererii de stramutare are ca efect, pe de o parte, intrarea cauzei in circuitul de judecata la instanta sau instantele din circumscriptia acesteia unde s-a dispus stramutarea, iar pe de alta parte, pierderea definitiva a competentei de a solutiona cauza de catre instanta initial investita.
In consecinta, dispunand stramutarea judecarii cauzei, instanta competenta nu stramuta numai solutionarea unei anumite etape a procesului, cum este verificarea legalitatii si temeiniciei unei rezolutii sau ordonante a procurorului de netrimitere in judecata, ci intreaga judecata a cauzei, inclusiv verificarea legalitatii si temeinicie solutiilor de netrimitere in judecata ulterioare adoptate de procuror ori solutionarea pe fond a pricinii dupa sesizarea instantei cu rechizitoriu .
Prin urmare, in cazul in care instanta investita ca urmare a admiterii unei cereri de stramutare, in procedura plangerii impotriva rezolutiei procurorului de neincepere a urmaririi penale, a dispus, in temeiul art. 2781 alin. 8 lit. b C. pr. pen., admiterea plangerii, desfiintarea rezolutiei atacate si trimiterea cauzei la procuror in vederea inceperii urmaririi penale, iar procurorul a dispus inceperea urmaririi penale in cauza si ulterior trimiterea in judecata a inculpatului, cauza se judeca de instanta la care s-a dispus anterior stramutarea judecarii cauzei.
C. pr. pen., art. 55 si urm
La data de 06.02.a.c. Judecatoria Miercurea Ciuc pronunta sentinta penala nr.183 prin care in temeiul art. 300, alin. (2) si art. 332, alin.(2) Cod procedura penala, rap. la art.197, alin.(2) Cod procedura penala, a restituit la Parchetul de pe langa Judecatoria Miercurea Ciuc, pentru refacerea urmaririi penale si a actului de sesizare, cauza penala privindu-l pe inculpatul P. M. I.
In baza art. 332, alin.(3) Cod procedura penala, s-a constatat ca, in prezenta cauza, nu au fost luate masuri asiguratorii, masuri preventive sau masuri de siguranta dintre cele prevazute de art. 113 si 114 Cod penal si in temeiul art. 192, alin.(3) Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina acestuia.
Pentru a adopta o asemenea solutie instanta de fond a avut in vedere urmatoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Miercurea Ciuc, din data de 25.09.2012, a fost trimis in judecata inculpatul P. M. I., pentru savarsirea infractiunii de "gestiune frauduloasa", prev. si ped. de art. 214 alin. 1 si 2 din Cod penal.
In rechizitoriu s-a retinut ca "invinuitul in calitatea sa, de director general executiv al SC T. SA Baile Tusnad, avand atributii de administrare a societatii conform Legii 31/1990 R, cu rea-credinta, a urmarit, prin incheierea in numele SC T. a unui contract de consultanta in domeniul managementului, turismului si hoteliera, dobandirea unor foloase materiale, injuste, in avantajul SC C. SRL Miercurea Ciuc, societate cu privire la care a avut un control permanent". S-a mentionat in rechizitoriu ca "suntem in prezenta unei actiuni de dispunere cu privire la bunurile SC T. SA (in sens larg prin "bun" se intelege in acest caz,angajarea societatii pe care o administra ca parte intr-un contract cu clauze dezavantajoase pentru ea)."
Referitor la desfasurarea urmaririi penale, s-a mentionat, in rechizitoriu, ca: "Prin plangerea penala formulata, de persoana vatamata SC T. SA la data de 21.04.2005, s-a solicitat efectuarea cercetarilor penale fata de P. M. I. sub aspectul savarsirii a 3 (trei) infractiuni prevazute si pedepsite de art. 272 pct. 2 din Legea 31/1991 respectiv "folosirea, cu rea-credinta, a bunurilor sau creditului de care se bucura societatea, intr-un scop contrar intereselor acesteia sau in folosul propriu ori pentru a favoriza alta societate in care are interese direct sau indirect". Conform celor expuse in rechizitoriu, obiectul invinuirii l-a constituit doar aspectele sesizate la pct.3 din plangerea penala initiala a SC T. SA.
In sentinta mentionata au fost inserate precizari cu privire la circuitul dosarului de urmarire penala:
- la data de 21.04.2005, sub nr. 666 / P, la Parchetul de pe langa Judecatoria M-Ciuc, a fost inregistrata plangerea penala formulata de catre SC T. SA, impotriva lui P. M.I. pentru savarsirea a 3 (trei) infractiuni prevazute de art. 272, alin. 1, pct. 2 din legea nr. 31/ 1990-R, motivele fiind dezvoltate la punctele 1, 2 si 3 din plangere.
- la data de 05.12.2006 organele de cercetare penala ale politiei judiciare, au propus declinarea competentei in favoarea Parchetului de pe langa Curtea de Apel Tg.-Mures.
- la data de 11.12.2006 procurorul din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria M-Ciuc a propus preluarea dosarului de catre Parchetul de pe langa Curtea de Apel Tg.-Mures, motivul constituindu-l prevederile art. 209 alin.4/1 lit.a si b din Cod procedura penala ( faptuitorul fiind sotul unui procuror din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Harghita).
- la data de 19.12.2006, sub nr. 66/P, dosarul a fost inregistrat la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Tg.-Mures.
- prin Rezolutia nr. 66/P/2006 din 07.11.2007, organele de cercetare penala, ale politiei judiciare, au dispus inceperea urmaririi penale fata de P. M. I. pentru savarsirea a doua infractiuni prev. de art. 272 alin. 1, pct. 2 din L.31/1990-R (punctele 2 si 3 din plangere).
- prin rezolutia 66/P/2006 din 09.11.2007 a procurorului din cadrul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Tg.-Mures s-a dispus confirmarea rezolutiei de incepere a urmaririi penale nr. 66/P/2006 din 07.11.2007, fata de P. M. I. pentru savarsirea a doua infractiuni prev. de art. 272, alin. 1 , pct. 2 din L.31/1990-R.
- prin rezolutia nr. 57/VIII/2008 din 20.03.2008 a procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Tg.-Mures s-a dispus infirmarea rezolutiei de incepere a urmaririi penale in cauza si a rezolutiei prin care s-a confirmat inceperea urmaririi penale si continuarea cercetarilor.
- la data de 16.06.2008, organele de cercetare penala ale politiei judiciare au intocmit referatul cu propunere de a nu se incepe urmarirea penala fata de P. M. I. pentru toate cele 3 (trei) acuzatii aduse prin plangerea penala.
- prin rezolutia nr. 66/P/2006 din 30.09.2008 a procurorului din cadrul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Tg.-Mures s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de P. M. I. pentru comiterea infractiunii prevazute de art. 272 alin. 1, pct. 2 din L.31/1990-R, fapta retinuta la punctul 1 al rezolutiei (pct. 1 al plangerii penale) si pentru comiterea infractiunii prevazute de art. 272 alin. 1, pct. 2 din L.31/1990-R, fapta retinuta la punctul 2 al rezolutiei (pct. 3 al plangerii penale) precum si disjungerea cauzei si continuarea cercetarilor penale fata de P. M. I. pentru comiterea infractiunii prevazute de art. 272 alin. 1, pct. 2 din Legea nr.31/1990 republicata, fapta retinuta la punctul 3 al rezolutiei (pct. 2 al plangerii penale). (f.n. 62-71 din dosarul nr. 3322/258/2008 al Judecatoriei Miercurea Ciuc), noul dosar format, prin disjungerea cauzei, fiind inregistrat la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Tg.-Mures sub nr. 134 / P / 2008 din 30.09.2008 , iar la data de 09.02.2012, in urma declinarii competentei, in favoarea Parchetului de pe langa Judecatoria M-Ciuc, dosarul a fost inregistrat la aceasta unitate de parchet sub nr. 242 / P / 2012.
- prin rezolutia nr. 313/II/2/2008 din 14.11.2008 a procurorului general adjunct de la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Tg.-Mures s-a dispus:
- respingerea plangerii petentului P. M. I. impotriva dispozitiei de disjungere a cauzei si continuarea cercetarilor pentru infractiunea prev. de art. 272 alin. 1, pct. 2 din L.31/1990-R. (pct. 2 al plangerii penale)
- respingerea plangerii petentei SC T. SA impotriva solutiei de neincepere a urmaririi penale pentru doua infractiuni prev. de art. 272 alin. 1, pct. 2 din L.31/1990-R. (pct. 1 si 3 al plangerii penale), (f.n. 21-22 din dosarul nr. 3322/258/2008 al Judecatoriei Miercurea Ciuc).
- prin sentinta penala nr. 238 din 25.03.2009 a Judecatoriei Miercurea Ciuc s-a hotarat admiterea plangerii formulate de petenta SC T. SA, a fost desfiintata rezolutia nr. 66/P/2006 din data de 30.09.2008 a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Tg.-Mures si s-a restituit dosarul la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Tg.-Mures. (f.n. 75-76 din dosarul nr. 3322/258/2008 al Judecatoriei Miercurea Ciuc). Impotriva Sentintei penale nr. 238 din 25.03.2009 a Judecatoriei Miercurea Ciuc au declarat recurs P. M. I. si Parchetul de pe langa Judecatoria M-Ciuc.
- in baza incheierii nr. 1628 din 12.10.2009 emisa in dosarul nr. 6364/2009 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie -Sectia penala -, prin incheierea nr. 2, emisa in dosarul nr. 3322/258/2008 al Tribunalului Harghita s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol si inaintarea dosarului la Tribunalul Sibiu,cauza fiind astfel stramutata. (f.n. 45, 47 din dosarul nr. 3322/258/2008 al Tribunalului Harghita).
- prin decizia penala nr. 298 din 18.12.2009, emisa in dosarul nr. 3322/258/2008 a Tribunalului Sibiu, s-a decis admiterea recursurilor formulate de catre Parchetul de pe langa Judecatoria M-Ciuc si P. M. I. impotriva sentintei penale nr. 238 din 25.03.2009 a Judecatoriei M-Ciuc, care a fost casata si s-a trimis cauza, in rejudecare la Judecatoria Sibiu. (f.n.116-117 din dosarul nr. 3322/258/2008 a Tribunalului Sibiu).
- prin sentinta penala nr. 159 din 04.03.2010, emisa in dosarul nr. 16.852/306/2009 al Judecatoriei Sibiu, s-a hotarat desfiintarea rezolutiei din 30.09.2008 din dosarul nr. 66/P/2006 si s-a restituit cauza Parchetului de pe langa Curtea de Apel Tg.-Mures, in vederea inceperii urmaririi penale fata de P. M. I. pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 272 alin. 1, pct. 2 din L.31/1990-R. (pct. 3 din plangerea penala).
- prin decizia penala nr. 216 din 21.06.2010 a Tribunalului Sibiu-sectia penala, emisa in dosarul nr. 16.852/306/2009 s-a decis respingerea recursului formulat de catre P. M. I. impotriva sentintei penale nr. 159 din 04.03.2010 a Judecatoriei Sibiu, a fost mentinuta, aceasta sentinta fiind astfel definitiva.
- in urma restituirii cauzei la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Tg.- Mures, dosarul a fost inregistrat sub nr. 178/P din 13.07.2010, iar la data de 17.03.2011, in dosar s-a dispus declinarea competentei in favoarea Parchetului de pe langa Judecatoria M-Ciuc, avand in vedere ca imprejurarea initiala, care a determinat preluarea cauzei, a disparut, respectiv sotul procuror al faptuitorului s-a pensionat. Dosarul a fost inregistrat sub nr. 517 / P / 2011.
- prin ordonanta nr. 615/VIII/1/05.08.2011 a prim procurorului de la Parchetul de pe langa Judecatoria M-Ciuc s-a dispus respingerea cererii de recuzare a procurorului care supraveghea urmarirea penala - C. S.M., ca neintemeiata, cerere formulata de catre invinuit.
- prin rezolutia din 17.05.2011 procurorul din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria M-Ciuc a confirmat dispozitia organelor de cercetare penala ale politiei judiciare de incepere a urmaririi penale fata de P. M. I. pentru savarsirea unei infractiuni prev. de art. 272 alin. 1 pct. 2 din L.31/1990-R.
- prin ordonanta din 20.05.2011 procurorul din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria M-Ciuc a dispus schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de "folosire cu rea-credinta, a bunurilor sau creditului de care se bucura societatea, intr-un scop contrar intereselor acesteia sau in folosul propriu ori pentru a favoriza alta societate in care are interese direct sau indirect" prev. de art. 272 alin. 1 pct. 2 din L.31/1990-R in infractiunea de "Gestiune frauduloasa" prev. si ped. de art. 214 alin. 1 si 2 din Cod penal.
- prin ordonanta din 10.02.2012 a procurorului, din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria M-Ciuc, s-a dispus conexarea dosarului penal nr. 242/P/ 2012 la dosarul penal nr. 517/P/ 2011, astfel ca in prezent se efectueaza cercetari intr-un singur dosar penal (517/P/ 2011), sub toate cele trei aspecte cuprinse in plangerea penala initiala, precum si sub aspectele la care au facut referire reprezentantii SC Tusnad SA, dupa ramanerea definitiva a sentintei penale nr. 159 din 04.03.2010 a Judecatoriei Sibiu.
In temeiul art.6 Cod procedura penala invinuitului i s-a adus la cunostinta invinuirea si incadrarea juridica a faptei, dreptul de a fi asistat de un aparator si dreptul de a nu face nici o declaratie.
Acestuia i s-a prezentat, la data de 18.06.2012, materialul de urmarire penala, ocazie cu care a dat si o declaratie prin care a declarat ca nu recunostea existenta vreunui prejudiciu cauzat SC T. SA, ca urmare a incheierii contractului de consultanta si a aratat ca nu dorea sa dea declaratii despre aceasta invinuire. Invinuitul a mai aratat ca invinuirea ce i se aducea este una vaga, nu se contura savarsirea vreunei infractiuni, nu intelegea si nu i s-au prezentat, de catre organele de urmarire penala elementele constitutive ale infractiunii, astfel incat nu putea propune probe in aparare.
S-a apreciat cu privire la obiectiunile invinuitului ca, in cursul urmaririi penale, i-au fost respectate drepturile procesuale ale acestuia. Invinuitul si-a folosit in mod activ drepturile sale in legatura cu cercetarile efectuate. Astfel, de la inregistrarea cauzei (anul 2005) invinuitul a uzat de dreptul sau de a nu da declaratii, de a fi asistat de aparator, a formulat plangeri impotriva solutiei de disjungere, impotriva rezolutiei de incepere respectiv de confirmare a inceperii urmaririi penale, recuzarea procurorului, a depus memorii, si-a exercitat apararile in cauzele care au avut ca obiect plangerea impotriva solutiilor de netrimitere in judecata ale procurorului.
Invinuitul cunostea noua incadrare juridica si i s-a comunicat un exemplar al ordonantei procurorului, imediat dupa emiterea acesteia, astfel incat avea posibilitatea de a depune memorii si formula cereri. Faptul ca a invocat neintelegerea invinuirii se putea interpreta ca o incercare de tergiversare a solutionarii prezentei cauze, avand in vedere si atitudinea procesuala anterioara a invinuitului de formulare a unor plangeri cu privire la actele de urmarire penala efectuate.
La termenul din data de 16.01.2012 inculpatul a formulat, in temeiul dispozitiilor art. 300 alin. 2 Cod procedura penala si, in subsidiar, in temeiul dispozitiilor art. 332 alin. 1 si 2 Cod procedura penala, cu referire la prevederile art. 197 alin. 2 Cod procedura penala, mai multe exceptii, de natura sa justifice, in opinia sa, restituirea dosarului catre organul judiciar care a efectuat urmarirea penala, in vederea refacerii acesteia cu respectarea dispozitiilor imperative ale legii.
In principal, inculpatul a semnalat instantei urmatoarele:
1. A invocat prevederile art. 197 Cod procedura penala, potrivit carora incalcarile dispozitiilor legale care reglementeaza desfasurarea procesului penal atrag nulitatea actului, inculpatul a fost privat de a lua la cunostinta de intregul material probator, in vederea exercitarii dreptului la aparare, fapt ce constituia o vatamare procedurala, astfel dupa cum rezulta si din fila 90 dosar 517/P/2011 vol. I/ procesul-verbal de prezentare a materialului de urmarire penala din data de 18.06.2012, din care a rezultat ca s-au cerut administrarea unor probe cuprinse in declaratia de invinuit, din aceeasi data, filele 88,89, respectiv data la care s-ar fi petrecut infractiunea, care au fost bunurile incredintate inculpatului de catre partea vatamata spre administrare/gestionare si individualizarea lor, data cand i-au fost incredintate, raportul juridic in temeiul caruia administra/gestiona bunurile, mandatul in baza caruia actiona la SC T. SA, in ce consta prejudiciul suferit de SC T. SA, in ce a constat actiunea/inactiunea inculpatului asupra bunurilor si modul de stabilire a presupusului prejudiciu.
Potrivit art. 252 Cod procedura penala, organul de cercetare penala ar fi trebuit sa examineze aceasta cerere si sa dispuna prin ordonanta admiterea sau respingerea cererilor inculpatului. Nu a fost emisa nicio ordonanta in acest sens.
Principiul legalitatii impunea ca activitatea judiciara sa se desfasoare dupa normele de procedura penala, care au caracter imperativ, nu de recomandare. Prin faptul ca procurorul nu a respectat o obligatie imperativa, a art. 252 Cod procedura penala, inculpatul a fost prejudiciat in garantarea drepturilor procesuale, sanctiunea fiind nulitatea procesului-verbal de prezentare a materialului de urmarire penala. Astfel prin sentinta penala 768/2008, in dosarul nr. 745/1/2007, I.C.C.J. a considerat ca "urmarirea penala in cauza a fost semnificativ afectata prin nerespectarea reala si efectiva a dreptului la aparare _ administrandu-se numai probe in acuzare, fiind respinse probele apararii, astfel incat actele administrative, in conditiile aratate, erau lovite de nulitate absoluta _ deoarece procurorul trebuie sa indeplineasca toate garantiile procesuale conferite de legiuitor fazei mentionate". Concluzia a fost ca a incalcat dreptul la aparare pe parcursul intregii urmariri penale, ceea ce nu putea fi indreptat decat prin refacerea intregii urmariri penale de catre procuror, remediul procedural fiind dat de dispozitiile art. 332 alin. 2 Cod procedura penala, prin restituirea cauzei la procuror.
Ulterior, s-a dispus, din oficiu, completarea probatoriului, astfel ca, in data de 23.08.2012, fila 45 dosar nr. 517/P/2011 vol. VIII, Parchetul de pe langa Judecatoria Miercurea Ciuc a solicitat depunerea la dosar a unor situatii financiare si alte documente ale S.C. CRONOS S.R.L., iar, in data de 28.08.2012, S.C. T. S.A., a depus la parchet un centralizator cu anumite sume virate catre S.C. C. S.R.L., deci au fost depuse acte noi, dupa data de 18.06.2012, dupa prezentarea materialului de urmarire penala.
Remediul procesual se regasea in dispozitiile art. 197 alin. 1 si 4 Cod procedura penala, potrivit carora instanta poate sa ia nulitatea in considerare, in orice stare a procesului, deci si cu ocazia discutarii regularitatii actului de sesizare al instantei conform art. 300 Cod procedura penala. Remediul procesual era completat de art. 332 Cod procedura penala care prevedea restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului de procedura, deoarece aceasta nulitate nu putea fi acoperita prin administrarea probatoriului de catre instanta, ci numai de procuror.
2. Asa cum a rezultat din procesul verbal de prezentare a materialului de urmarire penala, prima data i s-a prezentat materialul de urmarire penala si, apoi, i-a fost luata declaratia de invinuit, conform art. 255 Cod procedura penala, urmarirea penala nefiind completa in aceasta situatie.
Potrivit art. 255 Cod procedura penala urmarirea penala se considera terminata, daca invinuitul nu a propus noi probe, ori asa cum rezulta din declaratia de invinuit, acesta a solicitat anumite probe, asupra carora procurorul nu s-a pronuntat.
Capitolul IV din Codul de procedura penala defineste si reglementeaza urmatoarele: procedura prezentarii materialului de urmarire penala si ascultarea invinuitului, inainte de terminarea cercetarii.
Prin privarea inculpatului de a-si exercita dreptul la aparare, au fost incalcate si prevederile art. 21 alin. 3 din Constitutia Romaniei, potrivit caruia "partile au dreptul la un proces echitabil", precum si art. 6 pct. 3 din Conventia Pentru Apararea Drepturilor Omului, privind dreptul la un proces echitabil, respectiv " a. sa fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o intelege si in mod amanuntit, despre natura si cauza acuzatiei aduse impotriva sa; b. sa dispuna de timpul si de inlesnirile necesare pregatirii apararii sale".
Remediul procesual se regasea in dispozitiile art. 197alin. 1 si 4 Cod procedura penala potrivit carora instanta poate sa ia nulitatea in considerare, in orice stare a procesului, deci si cu ocazia discutarii regularitatii actului de sesizare, conform art. 300 Cod procedura penala.
Conform art. 6 si urmatoarele din Codul de procedura penala, aceasta reprezinta o incalcare a dreptului de aparare, cu atat mai mult, cu cat in rechizitoriu, apareau alte elemente decat cele cuprinse in procesul verbal de incepere a urmaririi penale si in procesul de prezentare a materialului de urmarire penala.
3. In rechizitoriu apareau elemente noi, pe care inculpatul nu le-a cunoscut in faza de urmarire penala, cum ar fi: la fila 27 alin. 3 din dosarul nr. 4858/258/2012 in rechizitoriu s-a precizat ca, consumarea infractiunii s-ar fi produs in data de 29.09.2008, data la care executorul judecatoresc a poprit conturile S.C. T. S.A., desi inculpatul a fost cercetat pentru incheierea unui contract de consultanta, din data de 2004, iar felul in care a incercat sa-si faca apararea, se referea la anul 2004, nu la anul 2008 care aparea in rechizitoriu.
In situatia in care contractul de consultanta a fost incheiat, in luna martie 2004, insemna ca plangerea penala a S.C. T. S.A. din aprilie 2005 a avut un scop preventiv, privind o infractiune ce avea sa se produca cativa ani mai tarziu, respectiv in septembrie 2008.
Potrivit prevederilor art. 222 (1) Cod procedura penala plangerea penala poate fi facuta de o persoana "referitoare la o vatamare ce i s-a cauzat prin infractiune" si nu pentru o eventuala vatamare viitoare. Infractiunea ar fi trebuit sa se consume inainte de inregistrarea plangerii penale, formulate de catre S.C. T. S.A. ( 21.04.20155).
In aceasta situatie ar fi fost obligatorie o noua sesizare, a organelor de urmarire penala, prin unul dintre modurile prevazute de art. 221 Cod procedura penala, ulterioara datei de 29.09.2008, intrucat actele de sesizare nu puteau avea caracter preventiv. In plus, la data respectiva se faceau acte premergatoare pentru o alta presupusa infractiune la Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale.
La dosar nu exista niciun act de sesizare, a organului de urmarire penala, privind fapta din 29.09.2008.
Data savarsirii unei infractiuni reprezinta un element definitoriu in ceea ce privea incadrarea juridica a faptei, aplicarea legii penale in timp si spatiu, prescriptia, etc.
Un element nou aparut in rechizitoriu si care nu i-a fost prezentat, anterior, se referea la notiunea de "bun", ce constituia obiectul material al infractiunii incriminate de art. 214 Cod penal, ce trebuia sa apartina, in mod obligatoriu, lumii materiale si nu celei spirituale sau morale, pentru a putea exista infractiunea contra patrimoniului.
La fila 26 din dosarul nr. 4858/258/2012 din rechizitoriu, a rezultat ca, prin "bun", parchetul intelegea "angajarea societatii pe care o administra, ca parte intr-un contract, cu clauze dezavantajoase pentru ea". Angajarea societatii era doar o promisiune, de acceptare a unor servicii viitoare si nicidecum un bun din sfera materiala.
4. Urmarirea penala in acest dosar s-ar fi efectuat prin incalcarea normelor de procedura penala, privind incompatibilitatea, respectiv art. 48 (1) lit.e, g si art. 49 (2) Cod procedura penala.
Astfel, in acest dosar, procurorul C. S., a desfasurat urmarirea penala in dubla calitate, atat de organ de urmarire penala, cat si in calitate de procuror care supraveghea activitatea organelor de urmarire penala.
In perioada 2005-2010 dl. C. S., in calitate de lucrator a I.P.J.,a efectuat acte de urmarire penala, iar in data de 07.11.2007, prin rezolutia de incepere a urmaririi penale a declansat procedura amintita fata de inculpat, pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 272 din Legea nr. 31/1990, exact pentru fapta pentru care a fost trimis in judecata, dar, sub alta incadrare juridica. Aceasta rezolutie a fost infirmata, ulterior de Procurorul general al Parchetul de pe langa Curtea de Apel Tg.-Mures.
Potrivit art. 49 (2) Cod procedura penala dispozitiile privind cauzele de incompatibilitate prevazute de art. 48 Cod procedura penala se aplica si procurorului.
Potrivit art. 48 (1) lit. e Cod procedura penala judecatorul este incompatibil daca sotul, ruda sau afinul a efectuat acte de urmarire penala in cursul urmaririi penale. Deci daca sotul sau ruda unui judecator (procuror) a efectuat acte de urmarire penala intr-un dosar, judecatorul (procurorul) devine incompatibil.
Cu atat mai mult magistratul e incompatibil sa judece daca a efectuat chiar el acte de urmarire penala in cauza respectiva.
Interpretarea art. 48 lit. e din Codul de procedura penala este foarte clara si se referea la doua situatii diferite: cel care efectueaza acte de urmarire penala si cel care supravegheaza urmarirea penala.
Cum putea dl. C. sa aplice prevederile art. 218 (1) Cod procedura penala, potrivit caruia "Procurorul conduce si controleaza nemijlocit activitatea de cercetare penala a politiei judiciare si supravegheaza ca actele de urmarire penala sa fie efectuate cu respectarea dispozitiilor legale" in situatia in care actele de urmarire penala au fost efectuare de catre el insusi.
In al doilea rand, intre dl. C. S. si sotia inculpatului, fost procuror la Parchetul de pe langa Tribunalul Harghita, au existat situatii tensionate, in perioada in care dl. C. conducea serviciul de cercetari penale al I.P.J. Harghita, tocmai datorita activitatii de indrumare si supraveghere, pe care o exercita procurorul in aceasta calitate, cand aceasta a infirmat si restituit, pentru completare, foarte multe dosare pe care trebuia sa le remedieze tocmai subcomisarul C. S.
In concluzie, efectuarea actelor de urmarire penala de catre un procuror, aflat in situatia de incompatibilitate, atragea nulitatea tuturor actelor de urmarire penala, inclusiv a rechizitoriului, conform art. 197 al. 2 Cod procedura penala raportat la art. 332 alin. 2 Cod procedura penala, solicitand restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale.
5. In data de 17.05.2011 aceeasi persoana, dar, in calitate de procuror, a confirmat inceperea urmaririi penale fata de inculpat, pentru aceeasi fapta fila 27 dosar nr. 517/P/2011 Vol.I, - iar dupa trei zile, respectiv in data de 20.05.2011, fara sa apara niciun element, nou, in dosar, prin ordonanta din 20.05.2011 dl. procuror, a schimbat, din oficiu, cele 2 rezolutii ale sale, de incepere a urmaririi penale din art. 272 din legea nr. 31/1990 in infractiunea de gestiune frauduloasa fila 23 dosar 517/P/2011 vol.I.
Au fost incalcate prevederile art. 238 Cod procedura penala, potrivit carora "Organul de cercetare penala, daca constata fapte noi in sarcina invinuitului sau inculpatului ori imprejurari noi care pot duce la schimbarea incadrarii juridice a faptei", face propuneri pentru schimbarea incadrarii juridice in cauza, nu au fost constatate nici fapte noi si nici imprejurari noi.
Ordonanta din data de 20.05.2011 era nelegala, pentru ca nu a aparut nicio imprejurare noua in cauza, incalcandu-se prevederile art. 238 Cod procedura penala, dar si dispozitia sentintei penale nr. 159/04.03,2010 pronuntata in dosarul nr. 16852/306/2009 al Judecatoriei Sibiu, prin care se dispunea restituirea cauzei, la parchet, in vederea inceperii urmaririi penale fata de intimat, pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.
De asemenea, au fost incalcate si prevederile art. 220 Cod procedura penala conform carora un act sau o masura nelegala este infirmata prin ordonanta.
6. Prin sentinta penala nr. 159/2010 a Judecatoriei Sibiu, s-a dispus restituirea cauzei la parchet, in vederea inceperii urmaririi penale pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 272 alin.1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990. Inceperea urmaririi penale putea avea loc doar in situatia inexistentei unui caz de impiedicare, dar la data de 17.05.2011 fapta prevazuta de art. 272 era prescrisa.
Nulitatea actului de incepere a urmaririi penale atragea nulitatea urmaririi penale, respectiv a celorlalte acte de procedura.
In practica s-a decis ca nerespectarea dispozitiilor care reglementeaza desfasurarea urmaririi penale, respectiv nesocotirea art. 201 si urmatoarele Cod procedura penala determina refacerea urmaririi penale, fiind incidente prevederile art. 300 al. 2 Cod procedura penala.
Fata de cele mentionate mai sus s-a solicitat restituirea cauzei la Parchetul de pe langa Judecatoria Miercurea Ciuc pentru refacerea urmaririi penale si a actului de sesizare.
Exceptiile formulate de inculpat au fost puse, in discutie, la sedinta din data de 16.01.2013, context in care instanta a pus in discutie si incidenta in cauza a dispozitiilor art. 5, alin. (2) din Legea nr. 303/2004.
Dupa sedinta, la data de 23.01.2013 si 06.02.2013, inculpatul a depus, la dosar, note scrise in care au inserate explicatii cu privire la exceptiile invocate.
De asemenea, dupa sedinta din data de 16.01.2013, reprezentantul Parchetului de pe langa Judecatoria Miercurea Ciuc a depus concluzii scrise cu privire la exceptiile invocate de inculpat, prin care au fost relevate urmatoarele aspecte:
"1) Incidenta prevederilor art.197 Cod procedura penala privind nulitatea absoluta a urmaririi penale ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale privind prezentarea materialului de urmarire penala si incalcarea dreptului la aparare.
S-a invocat de catre inculpat faptul ca a solicitat cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala, administrarea unor probe, mentiuni care au fost efectuate in declaratia de invinuit, luata cu aceeasi ocazie, iar procurorul nu a administrat probele solicitate si a emis rechizitoriu, fara a dispune prin ordonanta, motivat, admiterea sau respingerea acestora.
Din declaratia luata a rezultat ca invinuitului i s-a adus la cunostinta invinuirea si incadrarea juridica a faptei, dreptul de a fi asistat de un aparator si dreptul de a nu face nici o declaratie. De altfel, invinuitul cunostea in ce consta invinuirea, inca de la dispunerea schimbarii incadrarii juridice, prin ordonanta procurorului din data de 20.05.2011, din care au rezultat elementele constitutive ale infractiunii de "Gestiune frauduloasa". Invinuirea i s-a adus la cunostinta, de catre organele de cercetare penala ale politiei si totodata i s-a comunicat invinuitului si ordonanta procurorului de schimbare a incadrarii juridice, imediat dupa emiterea acesteia, astfel incat avea posibilitatea de a depune memorii si formula cereri.
Acestuia i s-a prezentat, la data de 18.06.2012, materialul de urmarire penala, ocazie cu care a dat si o declaratie, in care a aratat ca nu recunoaste existenta vreunui prejudiciu, cauzat SC T. SA, ca urmare a incheierii contractului de consultanta si ca nu doreste sa dea declaratii, despre aceasta invinuire. Invinuitul a mai aratat ca invinuirea ce i se aducea era una vaga, nu se contura savarsirea vreunei infractiuni, nu intelegea si nu i s-au prezentat, de catre organele de urmarire penala, elementele constitutive ale infractiunii, astfel incat nu putea propune probe in aparare.
Cu privire la aceste obiectiuni ale invinuitului s-a facut referire, doar in rechizitoriu, intrucat aceste aprecieri ale invinuitului nu constituiau noi cereri, in probatiune. Sintagma "cereri noi in legatura cu urmarirea penala", din continutul art.252 din Cod procedura penala se refere, in mod evident, la cereri de administrare a unor probe, prin mijloacele de proba limitativ enumerate la art.64 din Cod procedura penala, daca invinuitul are obiectiuni cu privire la incadrarea juridica si existenta elementelor constitutive ale infractiunii retinute in sarcina sa, poate formula memorii, prin care sa-si exprime punctul de vedere, iar organele de urmarire penala nu au, in acest caz, o obligatie legala de a combate apararile formulate de catre invinuit. A accepta contrariul ar insemna a se deschide o polemica scrisa, intre organele de urmarire penala si invinuit, cu privire la existenta elementelor constitutive ale infractiunii. S-au apreciat ca nefondate obiectiunile invinuitului privind administrarea unor probe, doar in acuzare. In cursul urmaririi penale au fost respectate drepturile procesuale ale acestuia. Invinuitul si-a folosit, in mod activ, drepturile sale, in legatura cu cercetarile efectuate. Astfel, de la inregistrarea cauzei (anul 2005) invinuitul a uzat de dreptul sau de a nu da declaratii, de a fi asistat de aparator, a formulat plangeri impotriva solutiei de disjungere, impotriva rezolutiei de incepere, respectiv de confirmare a inceperii urmaririi penale, recuzarea procurorului, a depus memorii, si-a exercitat apararile, in cauzele care au avut ca obiect plangerea impotriva solutiilor de netrimitere in judecata, ale procurorului.
Cu privire la depunerea, de catre partea civila, a unor precizari la dosarul cauzei, fara a se mai proceda de catre procuror la o noua prezentare a materialului de urmarire penala s-au invocat, in aparare, urmatoarele aspecte:
Dispozitiile art.250 - 257 din Codul de procedura penala, care reglementeaza institutia prezentarii materialului de urmarire penala, nu erau prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, ci a nulitatii relative, care putea fi invocata numai in conditiile prevazute de art.197 alin.1 si 4 din Codul de procedura penala. In speta, desi s-a invocat incalcarea dispozitiilor legale, privind prezentarea materialului de urmarire penala, ca urmare a administrarii unei probe cu inscrisuri, care nu a fost adusa la cunostinta inculpatului, printr-o noua prezentare a urmaririi penale, acesta nu a justificat existenta unei vatamari, care sa nu fi putut fi inlaturata decat prin anularea actelor intocmite, ulterior, pretinsei incalcari. Era real ca, prin nerespectarea dispozitiilor legale privind prezentarea materialului de urmarire penala, inculpatul putea fi privat, la momentul procesual respectiv, de posibilitatea de a formula cereri si de a solicita probe in aparare, dar aceasta vatamare putea fi inlaturata de catre prima instanta, in fata carora puteau fi solicitate orice probe. In cauza de fata nu s-a putut retine existenta unei vatamari, cauzate de pretinsa incalcare, la acel moment procesual, a dispozitiilor legale,inculpatul putand lua la cunostinta despre inscrisul prezentat de partea civila, in care se faceau precizari cu privire la prejudiciu. Din aceste considerente s-a invederat ca se impunea respingerea exceptiei invocate, privind restituirea cauzei, la procuror, in vederea refacerii urmaririi penale.
Referitor la aspectele invocate la pct.2, din concluziile scrise, ale inculpatului, se impunea a se constata ca acesta s-a referit tot la momentul prezentarii materialului de urmarire penala. Declaratia tip, de invinuit, din 18.06.2012, luata imediat dupa prezentarea materialului de urmarire penala (activitate consemnata in procesul verbal din 18.06.2012), nu constituia o ascultare a acestuia, in sensul art.69 si urmatoarele din Cod procedura penala. Cele consemnate se refereau la obiectiile invinuitului, cu privire la elementele constitutive ale infractiunii retinute in sarcina sa,aspecte explicate la pct.1.Luarea acestei declaratii, imediat dupa prezentarea materialului de urmarire penala, nu era masura a aduce o vatamare, care sa nu poata fi inlaturata, care sa impuna anularea actului, atat timp cat obiectiunile respective puteau fi formulate si printr-un memoriu si chiar daca s-ar fi admis ca aceea declaratie constituia un mijloc de proba, in acceptiunea art. 64 si 69 din Cod procedura penala, nu era necesara o noua prezentare a materialului de urmarire penala invinuitului, atat timp cat actul respectiv era propria declaratie si invinuitul cunostea continutul acesteia.
Cu privire la mentionarea, in rechizitoriu, a unor elemente noi care nu ar fi fost cunoscute de catre inculpat, in faza de urmarire penala, s-a aratat ca momentul consumativ al infractiunii de "Gestiune frauduloasa" nu era un element nou, fiind indicat in ordonanta, prin care s-a dispus schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de "folosirea, cu rea-credinta, a bunurilor sau creditului de care se bucura societatea, intr-un scop contrar intereselor acesteia sau in folosul propriu ori pentru a favoriza alta societate in care are interese direct sau indirect", prev. si ped. de art.272 alin.1,pct.2 din Legea 31/1991®, in infractiunea de "GESTIUNE FRAUDULOASA", prev. si ped. de art.214 alin.1 si 2 din Cod penal. S-a mentionat, astfel, in ordonanta urmatoarele:"Acest prejudiciu s-a si produs prin faptul ca instanta civila,analizand strict conditiile de valabilitate ale contractului, a admis actiunea SC C. SRL si a obligat SC T. SA la plata sumei de 277.564 lei. (Sentinta civila definitiva nr.2303/16.10.2008 a Tribunalului Harghita -Sectia Civila)." Asemenea precizari, periodice, cu privire la executarea silita au fost facute de catre partea civila SC T. SA, prin memoriile depuse la dosar, care au fost aduse la cunostinta invinuitului cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala. Natura si provenienta prejudiciului a rezultat si din hotararile instantelor, care au solutionat plangerea formulata impotriva solutiei de netrimitere in judecata, precum si din procesul-verbal de consemnare a efectuarii actelor premergatoare intocmit in cauza.
Faptul ca invinuitul nu era de acord cu existenta prejudiciului si a savarsirii infractiunii retinute,nu constituit o eventuala incalcare a drepturilor sale procesuale, cu consecinta imposibilitatii de a se apara eficient si nu putea constitui un motiv de restituire a cauzei, la parchet, in vederea refacerii urmaririi penale.
Cu privire la invocarea lipsei unei plangeri, din partea SC T. SA cu privire la noua infractiune retinuta, s-a aratat ca existenta elementelor constitutive ale infractiunii de "Gestiune frauduloasa" a fost constatata de procuror, din oficiu,asa cum rezulta din ordonanta de schimbare a incadrarii juridice.
Cu privire la incalcarea normelor de procedura privind existenta cazurilor de incompatibilitate prevazute de art.48 alin.1,lit. e) si g) din Cod procedura penala cu referire la art. 49 alin.2 din Cod penal s-a aratat ca aspectele de incompatibilitate au fost invocate de catre invinuit si prin cererea de recuzare a procurorului, formulata in faza de urmarire penala, care a fost respinsa, motivat ca fiind neintemeiata de catre prim-procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Miercurea Ciuc, prin ordonanta din 05.08.2011(fila 49-vol.I).
Aceleasi aspecte au fost invocate si cu ocazia recuzarii procurorului C.S. M., ca procuror de sedinta si, prin incheierea din data de 15.01.2013, s-a dispus de catre instanta, respingerea cererii de recuzare. S-a mai aratat, legat de prev.art.48 lit. e) ca acest caz de incompatibilitate nu putea fi aplicat procurorului care a efectuat acte de cercetare penala si ca organ de cercetare penala intrucat textul de lege se refera clar la "sotul,ruda sau afinul" (judecatorului,in speta procurorului).
Cu privire la cazul prevazut de art.49 lit.g Cod procedura penala, respectiv existenta unei stari de dusmanie intre procuror si sotul (sotia)inculpatului s-a constatat ca erau doar simple afirmatii,nedovedite in vreun fel,constatandu-se, astfel, si inexistenta acestui caz de incompatibilitate.
Prin formularea exceptiilor, in data de 16.01.2013, in fata instantei de fond s-a reiterat existenta acelorasi cazuri de incompatibilitate. Cu privire la cazul de incompatibilitate prevazut de art.48 lit. g) s-a retinut a fi foarte clar ca nu exista nici un indiciu(cu exceptia afirmatiilor sotiei inculpatului - aparator in aceasta cauza a inculpatului) cu privire la existenta vreunei relatii de dusmanie,fiind doar o incercare de tergiversare a solutionarii acestei cauze, care avea de altfel o vechime insemnata (din 2005).
Cu privire la cazul de incompatibilitate prevazut de art.48 lit.e) din Cod procedura penala s-a avut in vedere situatia procurorului, care a efectuat, anterior, acte de cercetare penala, in calitate de organ de cercetare penala, apreciindu-se ca daca sotul sau ruda, unui procuror a efectuat acte de urmarire penala, intr-un dosar, acesta devenea incompatibil astfel ca, cu atat mai mult procurorul era incompatibil sa finalizeze urmarirea penala, daca a efectuat chiar el acte de urmarire penala in cauza respectiva. S-a mai aratat ca exista o separatie clara intre cel care facea cercetarea penala si cel care supraveghea urmarirea penala si, in mod cert, nu a fost in intentia legiuitorului de a nu exista aceasta separatie, in analiza cazurilor de incompatibilitate. S-a concluzionat ca existenta acestei stari de incompatibilitate atragea nulitatea tuturor actelor de urmarire penala, inclusiv a rechizitoriului, conform art.197 alin.2 din Cod procedura penala si art.332 alin.2 din Cod procedura penala.
Cu privire la aceasta exceptie invocata s-a aratat ca in conformitate cu disp. art. 197 alin. 2 si 3 Cod procedura penala, dispozitiile relative la sesizarea instantei sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii, iar nulitatea prevazuta in alin. 2 nu poate fi inlaturata in nici un mod. Ea poate fi invocata, in orice stare a procesului si se ia in considerare chiar din oficiu. De asemenea art. 332, alin. 2 Cod procedura penala prevedea ca instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului, pentru refacerea urmaririi penale, in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la sesizarea instantei.
Conform dispozitiilor legale mentionate instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului in cazurile expres mentionate, printre care si cel al nerespectarii dispozitiilor legale privind sesizarea instantei.
Restituirea cauzei trebuia sa fie o situatie de exceptie, motiv pentru care legiuitorul a limitat, drastic, aceste cauze la vicii de procedura, ocrotite sub sanctiunea nulitatii absolute si justificate de nevoia respectarii principiului legalitatii.
In cazul analizat, s-a invocat, de catre inculpat, existenta unei presupuse lipse de obiectivitate a procurorului, care a definitivat urmarirea penala, raportat la situatia in care acelasi procuror a efectuat, anterior, in aceeasi cauza, unele acte de urmarire penala, in calitate de organ de cercetare penala.
S-a aratat ca nu era permisa o interpretare extensiva a cazurilor de incompatibilitate, existenta unei lipse de obiectivitate in ceea ce privea efectuarea urmaririi penale, cu consecinta nerespectarii, in faza de urmarire penala, a principiului care se refera la garantarea aflarii adevarului, trebuia raportata, strict, la cazurile de incompatibilitate prevazute de Codul procedura penala.
Instanta nu putea adauga un alt caz de incompatibilitate a procurorului, cu exceptia celor mentionate de legiuitor. Aceste cazuri de incompatibilitate invocate au mai fost invocate conform art.51 alin.1 din Cod procedura penala (in faza de urmarire penala), precum si cu ocazia primului termen de judecata, ambele cereri de recuzare fiind respinse, motivat.
S-a mai invederat ca Inalta Curte de Casatie si Justitie, pronuntandu-se asupra unor recursuri in interesul legii, a analizat si alte cazuri in care exista o presupusa lipsa de obiectivitate a magistratului, concluzionand ca nu exista situatii de incompatibilitate, invocandu-se deciziile 7/2007, 22/2008 si 11/2009, in care s-au analizat cazuri privind pe judecatori(singurii care infaptuiesc justitia), cazuri mult mai indreptatite sa fie considerate, la prima vedere, cazuri de incompatibilitate.
Relevanta pentru speta analizata era situatia prevazuta de art.49 alin.4 din Cod procedura penala, in care se arata ca "persoana care a efectuat urmarirea penala este incompatibila sa procedeze la refacerea acesteia, atunci cand refacerea este dispusa de catre instanta". Pentru a nu se adauga si alte cazuri de incompatibilitate I.C.C.J, prin decizia 11/2009 a stabilit ca "art.49 alin.4 din Cod procedura penala se interpreteaza in sensul ca nu exista incompatibilitate a persoanei care a efectuat urmarirea penala, in ipoteza trimiterii cauzei la procuror, in vederea redeschiderii urmaririi penale,prevazuta de art.278 ind.1,alin.8,lit.b) din Cod procedura penala cu referire la art. 273 alin.1,ind.1 din Cod procedura penala. Rezulta astfel ca, legiuitorul a prezumat doar o lipsa de obiectivitate, strict in situatia prevazuta de art.49 alin.4 din Cod procedura penala, astfel ca era evident ca nu se puteau adauga alte cazuri de presupusa lipsa de obiectivitate, cu consecinta declararii nule a urmaririi penale si a restituirii cauzei la procuror, in vederea refacerii acesteia.
Fara a insista in consideratii privind efectuarea urmaririi penale, cu respectarea legalitatii si a principiului aflarii adevarului, s-a aratat ca rezulta, din materialul probatoriu, ca drepturile inculpatului au fost respectate, fiind administrate probe, atat in acuzare, cat si in aparare. Astfel, inculpatul a avut posibilitatea de a fi asistat de aparator ales, a dat declaratii, a depus memorii a formulat obiectiuni, si plangeri impotriva unor acte de urmarire penala.
Nu se putea aprecia, astfel, ca urmarirea penala era nula absolut, pe baza unor prezumtii invocate de acesta, de lipsa de obiectivitate a procurorului, fiind necesara respingerea exceptiei si judecarea cauzei in conditii de oralitate, contradictorialitate si publicitate ca catre o instanta.
Referitor la presupusa incalcare a prevederilor legale (art.238), cu ocazia schimbarii, din oficiu, de catre procuror a incadrarii juridice, la scurt timp dupa ce s-a confirmat inceperea urmaririi penale, pentru infractiunea de "folosire, cu rea-credinta, a bunurilor sau creditului de care se bucura societatea, intr-un scop contrar intereselor acesteia sau in folosul propriu ori pentru a favoriza alta societate in care are interese direct sau indirect" prev. si ped. de art.272 alin.1,pct.2 din Legea 31/1991® s-a invederat ca nu se putea specula de catre inculpat ca au aparut elemente noi, de probatiune, in cele trei zile de la confirmarea inceperii urmaririi penale.
Conform art.278 alin.8) lit.b) din Cod procedura penala, judecatorul, in cazul in care admite plangerea, impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale, desfiinteaza rezolutia si trimite cauza procurorului, in vederea inceperii urmarii penale. Raliindu-se opiniei jurisprudentei conform careia procurorul este obligat sa dispuna inceperea urmaririi penale, cu privire la infractiunea care a format obiectul actelor premergatoare, s-a dispus de catre organele de cercetare penala, si s-a confirmat de catre procuror, inceperea urmaririi penale cu privire la infractiunea de "folosire, cu rea-credinta, a bunurilor sau creditului de care se bucura societatea, intr-un scop contrar intereselor acesteia sau in folosul propriu ori pentru a favoriza alta societate in care are interese direct sau indirect", prev. si ped. de art.272 alin.1, pct.2 din Legea 31/1991®. In rezolutia de confirmare a inceperii urmaririi penale, din 17.05.2011, chiar s-a facut referire ca dispunerea inceperii urmaririi penale s-a facut avand in vedere dispozitiile din sentintele penale nr.216/04.03.2010 a Judecatoriei Sibiu si a deciziei Tribunalului Sibiu cu nr.216/21.06.2010.
Nicio dispozitie legala nu impiedica organele de urmarire penala sa dispuna ulterior, schimbarea incadrarii juridice, fapt ce s-a si efectuat prin ordonanta din data de 20.05.2011.Motivele au fost explicate in cuprinsul ordonantei si schimbarea incadrarii juridice nu s-a datorat aparitiei unor elemente noi, in cele trei zile, asa cum s-a speculat de catre inculpat, ci datorita producerii rezultatului infractiunii (cauzarea unui prejudiciu efectiv SC T. SA), astfel cum era detaliat in rechizitoriu. Acest prejudiciu s-a produs in perioada parcurgerii ciclului procesual de solutionare a plangerii impotriva solutiei procurorului si noua incadrare juridica era fireasca. Dispunerea inceperii urmaririi penale nu se putea efectua, direct, dupa trimiterea cauzei procurorului, fiind necesara, formal si procedural, dispunerea inceperii urmarii penale, sub aspectul infractiunii care a format obiectul plangerii impotriva solutiei procurorului. Astfel au fost respectate dispozitiile procedurale in materia inceperii respectiv schimbarii incadrarii juridice si se impunea respingerea exceptiei ca nefondata.
Cu privire la invocarea interventiei prescriptiei raspunderii penale legata de infractiunea sub aspectul carora s-au efectuat acte premergatoare, era pertinent punctul de vedere al instantelor, din judetul Sibiu, care au solutionat plangerea impotriva solutiei procurorului si care au apreciat ca a fost intrerupt cursul prescriptiei. In cauza nu intervenise, la data dispunerii inceperii urmaririi penale(17.05.2011), prescriptia speciala, avand in vedere maximul pedepsei prevazuta de lege, raportat la prevederile art. 122 alin.1,lit. d) si art.122 din Cod penal, precum si data savarsirii faptei (ianuarie 2005). Astfel, termenul de implinire a prescriptiei speciale era de 7 ani si sase luni si nu era implinit la data inceperii urmaririi penale. Deveneau, deci, lipsite de relevanta aceste obiectiuni (exceptii)invocate, avand in vedere ca instanta a fost investita cu judecarea cauzei avand ca obiect o alta infractiune pentru care nu este implinit termenul de prescriptie.
Avand in vedere considerentele expuse mai sus, s-a sustinut ca se impunea respingerea, ca neintemeiate, a exceptiilor invocate de catre inculpat."
Analizand exceptiile invocate prin raportare la actele dosarului, instanta a retinut ca doar o parte dintre acestea erau intemeiate, context in care pe celelalte le-a respins, deoarece:
Cu privire la incidenta prevederilor art.197 Cod procedura penala (privind nulitatea absoluta a urmaririi penale ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale privind prezentarea materialului de urmarire penala si incalcarii dreptului la aparare), instanta a retinut ca art. 252 Cod procedura penala dispunea ca "daca inculpatul a formulat cereri noi in legatura cu urmarire penala, organul de cercetare penala le examineaza si dispune, prin ordonanta admiterea sau respingerea lor".
Or, un astfel de demers nu s-a materializat, desi inculpatul a formulat mai multe cereri cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala.
Totodata, cu privire la depunerea de catre partea civila a unor precizari la dosarul cauzei, fara a se mai proceda, de catre procuror, la o noua prezentare a materialului de urmarire penala, instanta a retinut ca, daca dupa momentul prezentarii materialului de urmarire penala, in cauza, s-au efectuat acte noi, care il priveau pe inculpat, fara ca ulterior sa se procedeze la o noua prezentare a materialului de urmarire penala, cu consecinta punerii inculpatului in imposibilitate de a-si exercita drepturile procesuale si de a se apara, el fiind trimis in judecata fara a avea cunostinta de noul material probatoriu administrat, aceasta nerespectare a unei norme procesuale imperative (art. 253 Cod procedura penala) ducea la o sesizare nelegala, a instantei de judecata, prin neprezentarea materialului de urmarire penala, deoarece rechizitoriul putea fi intocmit, legal, doar dupa efectuarea acestei proceduri, care era ultima la care participa inculpatul, in faza de urmarire penala, redactarea actului de sesizare neavand caracter public.
Pentru aceste motive, considerand ca aceasta incalcare nu putea fi acoperita, exclusiv, prin administrarea probatoriului in faza de judecata, instanta a apreciat ca se impune restituirea cauzei la Parchetul de pe langa Judecatoria Miercurea Ciuc.
Totodata, instanta a avut in vedere ca, potrivit art. 197 alin. 2 si 3 Cod procedura penala dispozitiile relative la sesizarea instantei erau prevazute sub sanctiunea nulitatii, iar nulitatea, prevazuta in alin. 2, nu putea fi inlaturata, in nici un mod. Ea putea fi invocata in orice stare a procesului si se lua in considerare chiar din oficiu. De asemenea art. 332, alin. 2 Cod procedura penala, prevedea ca instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului, pentru refacerea urmaririi penale, in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la sesizarea instantei. Cu prilejul analizarii legalitatii sesizarii instanta este obligata sa verifice nu numai intrunirea formala a conditiilor prev. de art. 264 Cod procedura penala, pentru actul de sesizare, ci si caracterul echitabil al procedurii, in faza de urmarire penala sau analiza existentei unor motive de nulitate prev. de art. 197 Cod procedura penala, intrucat procurorul emite rechizitoriul intr-o cauza numai daca constata ca sunt satisfacute cerintele imperative prev. de art. 262 alin. 1 Cod procedura penala, intre care si "respectarea dispozitiilor legale care garanteaza aflarea adevarului". Instanta era obligata sa nu faca doar o verificare formala, a rechizitoriului, ca act de sesizare a instantei, intrucat, in cazul nerespectarii in cursul urmaririi penale a unor dispozitii imperative, sanctiunea opereaza si cu privire la rechizitoriu, act procedural prin care se finalizeaza, de regula, urmarirea penala.
Pentru explicarea deciziei ce urma a fi adoptata, instanta a considerat necesara prezentarea unor aprecieri, la care a achiesat si a unor prevederi legale, relative la conceptul de impartialitate, ca element al unui proces echitabil, care reprezinta garantia increderii justitiabililor in magistratii si institutiile in care se realizeaza actul de justitie.
In primul rand, s-a aratat a fi unanim acceptat ca esenta impartialitatii consta in obligatia magistratului de a nu avea o atitudine ce ar aduce atingere spiritului de obiectivitate, de nepartinire si de echidistanta.
In legislatia romana impartialitatea magistratului este consacrata cu valoare de principiu constitutional. Articolul 124, alin. 2 din Constitutia Romaniei statueaza ca "Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti", iar art. 132, alin. 1 prevede ca "procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei". In art. 125, alin. 3 si art. 132, alin. 2 din Constitutia Romaniei se prevede ca functia de judecator sau procuror este incompatibila cu orice alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului, referindu-se la independenta magistratilor, a statuat ca "este suficient ca aparentele sa creeze o indoiala legitima cu privire la independenta magistratilor, pentru ca respectarea acestui principiu sa fie contestata cu succes" si ca impartialitatea se defineste prin "absenta prejudecatilor sau a parerilor preconcepute". In context, s-a decis de catre Curte ca impartialitatea trebuie apreciata, atat din punct de vedere subiectiv, luandu-se in considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume magistrat, intr-un anume caz, cat si potrivit unui test obiectiv, care stabileste daca magistratul a oferit garantii suficiente, pentru a exclude vreo indoiala motivata, din acest punct de vedere.
In opinia instantei, criteriile de apreciere a impartialitatii indicate erau aplicabile nu numai judecatorilor, dar si celorlalte persoane prevazute de lege a fi in stare de incompatibilitate (procuror, organe de cercetare penala, magistrat asistent, grefier, expert, interpret). De altfel, impartialitatea trebuia sa aiba in vedere si sa puna in discutie "forul interior" al tuturor functionarilor publici, indiferent daca era vorba de un magistrat de profesie sau de persoane specializate in diferite domenii de activitate, care participau, alaturi de magistrati, la solutionarea unor litigii.
In aceste conditii, orice magistrat sau alt oficial, despre care se putea crede ca nu ar fi, pe deplin, impartial cu privire la instrumentarea unei cauze, pe care o are pentru solutionare, ar trebui sa se abtina sa o examineze.
Prin juramantul pe care-l depun inainte de a incepe sa-si exercite functia, magistratii se obliga sa respecte Constitutia si legile tarii, sa apere drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, sa-si indeplineasca cu onoare, constiinta si fara partinire atributiile ce le revin. Impartialitatea este un atribut specific tuturor functionarilor publici, insa, in cazul judecatorilor si procurorilor, acest atribut se manifesta mai pregnant datorita specificitatii activitatilor lor, a importantei valorilor pe care le gestioneaza.
Deontologia profesionala ii obliga pe magistrati sa-si exercite functia cu obiectivitate si impartialitate, avand ca unic temei legea si principiile generale ale dreptului. Mai mult, ei sunt tinuti sa adopte un comportament din care sa rezulte chiar si aparenta impartialitatii (in sensul ca aceasta sa fie vizibila pentru justitiabili), tocmai pentru a inlatura orice indoiala cu privire la indeplinirea corecta a indatoririlor profesionale. Impartialitatea nu este doar o chestiune de substanta, ci si de aparenta: nu este suficient ca un magistrat sa fie impartial, ci trebuie ca acest lucru sa se si vada.
In ultimul rand, pentru sustinerea aprecierii conform careia procurorul, ca si judecatorul, trebuie sa fie un organ impartial, instanta a adus in discutie si prevederile art. 202 din Codul de procedura penala, conform carora organul de urmarire penala este obligat sa stranga probele necesare aflarii adevarului si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele si in vederea justei solutionari a acesteia, atat in favoarea, cat si in defavoarea invinuitului sau inculpatului.
Astfel, avand in vedere toate actele de la dosar, din care a rezultat ca procurorul de caz a cumulat, in aceasta speta, pe parcursul urmaririi penale, calitatea de organ de cercetare penala si pe aceea de procuror, girandu-si/confirmandu-si, in calitate de procuror, actele pe care le intocmise anterior, in calitate de organ de cercetare penala, in raport de garantiile de impartialitate ce trebuiau asigurate in cadrul procesului penal, respectiv de necesitatea asigurarii premiselor pentru concretizarea lipsei de prejudecata a organelor de urmarire penala, in aprecierea vinovatiei celui acuzat, fara a avea interese de natura personala, in solutionarea cauzei, intrucat faza de urmarire penala este o etapa in care apareau cele mai multe dintre drepturile recunoscute acuzatului, acesta incepand sa isi formuleze apararile, cu o influenta determinanta asupra procedurilor ulterioare, instanta a considerat ca urmarirea penala trebuia sa se faca de catre organe de urmarire impartiale, ca si element al dreptului la o procedura echitabila, chiar daca textul art. 6 din CEDO se referea strict la impartialitatea instantei de judecata, pentru a se exclude, astfel, orice banuiala legitima ce ar fi vizat o aparenta de incorectitudine a masurilor, dispuse de catre o persoana, care cumulase in cursul urmaririi penale calitatea de organ de cercetare penala, cu aceea de procuror, prezentandu-se garantia concreta ca solutiile dispuse nu au fost determinate de convingerile personale ale persoanei respective, care si-a confirmat, prin cumul ierarhic, actele si propunerile pe care le formulase anterior.
Toate aceste aspecte au fost avute in vedere de catre instanta prin raportare la prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, care contineau prevederi imperative ce se refereau la obligatia procurorilor de a se abtine, de la orice activitate legata de actul de justitie, in cazurile care presupuneau existenta unui conflict intre interesele lor si interesul public de aparare a intereselor generale ale societatii, cu exceptia cazurilor in care conflictul de interese a fost adus la cunostinta, in scris, conducatorului parchetului si s-a considerat ca existenta conflictului de interese nu afecta indeplinirea impartiala a atributiilor de serviciu.
Or, in prezenta cauza, conform actelor de la dosar, nu s-a materializat niciun fel de abtinere din partea procurorului, care a instrumentat, anterior, dosarul in calitate de organ de cercetare penala. In aceste conditii, instanta a apreciat ca intrucat, inclusiv in materia desfasurarii urmaririi penale, cumulul de decizii era interzis, in raport de imperativele privind asigurarea unei proceduri impartiale, in cauza ne aflam, date fiind atributiile specifice stabilite pentru organele de cercetare penala si pentru procuror, in ipoteza in care o persoana ajungea sa decida cu privire la temeinicia si legalitatea trimiterii in judecata a unui acuzat, dupa ce anterior efectuase actele pe baza carora se fundamenta propunerea de emitere a rechizitoriului.
In context, avand in vedere necesitatea respectarii principiului care se referea la garantarea aflarii adevarului, astfel cum era acesta consacrat de art. 262 Cod procedura penala si prevederile art. 5, alin.(2) din Legea nr. 303/2004, in temeiul art. 300, alin. (2) si art. 332, alin.(2) Cod procedura penala, rap. la art.197, alin.(2) Cod procedura penala, cu referire la incidenta in cauza a nerespectarii dispozitiilor referitoare la sesizarea instantei, instanta a decis a restitui cauza penala privindu-l pe inculpat la Parchetul de pe langa Judecatoria Miercurea Ciuc, pentru refacerea urmaririi penale si a actului de sesizare, fara implicarea procurorului care a efectuat, anterior, acte de cercetare penala, astfel incat sa se dea eficienta, inclusiv in faza de urmarire penala, regulilor referitoare la echitatea procedurilor in materie penala.
Instanta a apreciat ca art. 332 alin. 2 Cod procedura penala vizau nelegalitatea sesizarii instantei, in sens larg, pentru toate motivele referitoare la nelegalitatea desfasurarii urmaririi penale si a aratat ca aspectele avute in vedere se refereau la nerespectarea dispozitiilor legale, privind sesizarea instantei, cu trimitere specifica la conditiile prevazute de art. 262 Cod procedura penala, considerand ca nu s-au respectat, in cauza, conditiile legale prevazute pentru efectuarea actelor si masurilor de urmarire penala, in conditii de echitate, nerespectare ce nu putea fi inlaturata, in alt mod, decat prin lipsirea de eficienta juridica a actelor efectuate de procurorul care a emis rechizitoriul.
Cu privire la toate celelalte exceptii formulate de inculpat, instanta a aratat ca acestea nu erau intemeiate, raliindu-se punctului de vedere exprimat, in acest sens de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Miercurea Ciuc, astfel:
- in legatura cu aspectele invocate, la pct.2 din concluziile scrise ale inculpatului, constatand ca acestea se refereau tot la momentul prezentarii materialului de urmarire penala, instanta a considerat intemeiate argumentele (P.J.M.C.), conform carora declaratia tip, de invinuit, din 18.06.2012, luata imediat dupa prezentarea materialului de urmarire penala (activitate consemnata in procesul verbal din 18.06.2012) nu constituia o ascultare a acestuia, in sensul art.69 si urmatoarele din Cod procedura penala, cele consemnate referindu-se la obiectiile acestuia cu privire la elementele constitutive ale infractiunii retinute in sarcina sa; luarea acestei declaratii imediat dupa prezentarea materialului de urmarire penala nu i-a adus o vatamare care sa nu fi putut fi inlaturata si care sa impuna anularea actului. Chiar daca s-ar admite ca acea declaratie constituia un mijloc de proba, in acceptiunea aret. 64 si 69 din Cod procedura penala, instanta a apreciat ca fiind justa precizarea Parchetului de pe langa Judecatoria Miercurea Ciuc, conform careia nu era necesara o noua prezentare a materialului de urmarire penala invinuitului, atat timp cat actul respectiv era propria declaratie si invinuitul cunostea continutul acesteia;
- referitor la mentionarea in rechizitoriu a unor elemente noi, care nu au fost cunoscute de catre inculpat, in faza de urmarire penala - instanta a considerat intemeiat punctul de vedere al Parchetul de pe langa Judecatoria Miercurea Ciuc, conform caruia momentul consumativ al infractiunii de "gestiune frauduloasa" nu era un element nou, fiind indicat in ordonanta prin care s-a dispus schimbarea incadrarii juridice, din infractiunea de "folosirea, cu rea-credinta, a bunurilor sau creditului de care se bucura societatea, intr-un scop contrar intereselor acesteia sau in folosul propriu ori pentru a favoriza alta societate in care are interese direct sau indirect" prev. si ped. de art.272 alin.1,pct.2 din legea 31/1991 in infractiunea de "gestiune frauduloasa" prev. si ped. de art.214 alin.1 si 2 din Cod penal;
- referitor la invocarea lipsei unei plangeri, din partea SC T. SA, cu privire la noua infractiune retinuta, instanta a retinut ca existenta el