In conditiile in care decizia de suspendare a fost comunicata anterior reclamantului, dar acesta a ales sa nu o atace, aceasta era definitiva si, prin urmare, putea constitui, in mod legal, temei pentru emiterea deciziei de recuperare a debitului rezultat in urma suspendarii, cu atat mai mult cu cat decizia de recuperare constituie titlu executoriu.
Criticile referitoare la motivele pentru care s-a suspendat pensia nu pot fi invocate in aceasta contestatie, intrucat vizeaza legalitatea deciziei de suspendare, care nu face obiectul prezentei analize.
Prin sentinta civila nr. 236 din 17 ianuarie 2013, pronuntata in dosarul nr. 4277/102/2012, Tribunalul Mures a respins ca nefondata actiunea formulata de reclamantul D. A., in contradictoriu cu parata Casa Judeteana de Pensii Mures.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca decizia contestata de reclamant a fost emisa in baza art.179 din Legea nr.263/2010 si a deciziei de suspendare a pensiei de invaliditate nr. 216412/7 februarie 2012, prima avand caracter accesoriu fata de decizia de suspendare a pensiei.
Tribunalul a mai retinut faptul ca reclamantul nu a contestat decizia de suspendare a pensiei, aceasta fiind definitiva la momentul comunicarii cu reclamantul a deciziei de recuperare, iar aspectele invocate de reclamant in sustinerea contestatiei nu sunt de natura a sustine vreun motiv de nelegalitate a deciziei de recuperare a debitului. Argumentele reclamantului in sensul ca nu ar fi incidente prevederile art. 114, alin. 1, lit. e) din Legea nr. 263/2010, deoarece venitul realizat de el nu este echivalent cu cel putin de 4 ori castigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat, puteau constitui critici referitoare la decizia de suspendare a pensiei, insa reclamantul nu a inteles sa o conteste.
Impotriva hotararii anterior descrise a declarat recurs reclamantul, solicitand modificarea sentintei atacate si admiterea actiunii sale.
In motivarea recursului, reclamantul a aratat ca venitul realizat din arendare se situeaza sub nivelul prevazut de lege, astfel ca nu erau aplicabile in cauza dispozitiile referitoare la suspendarea pensiei.
Recurentul a mai aratat ca nu exista nici un text legal care sa conditioneze admisibilitatea actiunii in anularea deciziei de debit de atacarea deciziei de suspendare a pensiei.
S-a mai subliniat faptul ca reclamantul a obtinut venituri in baza unui contract de arendare, iar nu din activitati profesionale.
Recursul a fost sustinut in drept pe dispozitiile art. 304 pct. 9 si art. 304 ind. 1 din Cod procedura civila.
Examinand recursul dedus judecatii, prin raportare la motivele invocate, precum si din oficiu, in limitele prevazute de art. 3041 si 306 alin. 2 Cod procedura civila, Curtea a constatat ca acesta este nefondat, astfel ca va fi respins ca atare, pentru considerentele relevate in continuare:
Reclamantul a fost beneficiarul unei pensii de invaliditate stabilita prin decizia nr. 216412/2001, iar prin decizia nr. 216412 emisa la data de 7 februarie 2012 de Casa Judeteana de Pensii Mures s-a decis suspendarea limitata a pensiei de invaliditate pentru perioada 13.06.2009-14.07.2011, in baza art. 92 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 19/2000, retinandu-se ca potrivit datelor transmise de Directia Generala a Finantelor Publice Mures reclamantul realizeaza venituri din activitati independente.
Aceasta decizie a fost comunicata reclamantului la data de 15 martie 2012, insa acesta nu a inteles sa o conteste.
Ca urmare a deciziei de suspendare a pensiei de invaliditate, parata a emis decizia nr. 216412/23 februarie 2012 privind recuperarea sumelor incasate necuvenit cu titlu de prestatii de asigurari sociale, prin care reclamantul a fost declarat debitor pentru suma de 19.743 lei, reprezentand pensia aferenta perioadei 13.06.2009-14.07.2011, pentru care s-a dispus suspendarea, retinandu-se ca plata necuvenita a drepturilor a fost generata de faptul ca titularul pensiei de invaliditate, D.A., conform datelor transmise de Directia Generala a Finantelor Publice, a realizat in perioada mentionata venituri din activitati independente,
Prima instanta a retinut in mod corect faptul ca nu exista nici un motiv de nelegalitate a deciziei contestate. Motivele invocate de recurent sunt argumente referitoare la nelegalitatea deciziei de suspendare a pensiei, decizie pe care insa reclamantul nu a contestat-o.
Sustinerile recurentului in sensul ca nu are relevanta faptul ca nu a atacat decizia de suspendare a pensiei nu pot fi primite, intrucat criticile formulate vizeaza tocmai nelegalitatea deciziei de suspendare, critici care nu pot fi primite pentru a anula decizia de recuperare a debitului.
In cadrul prezentei analize, fiind in discutie exclusiv decizia nr. 216412 din 23.02.2012 instanta nu poate analiza decat legalitatea acesteia. In acest sens a retinut ca pentru perioada 13.06.2009-14.07.2011 reclamantului i-a fost suspendata pensia prin decizia nr. 216412 din 07.02.2012, titularul incasand necuvenit pensie pentru acea perioada.
Potrivit dispozitiilor art. 107 alin. 1-2 din Legea nr. 263/2010 in situatia in care, ulterior stabilirii si/sau platii drepturilor de pensie, se constata diferente intre sumele stabilite si/sau platite si cele legal cuvenite, casa teritoriala de pensii, respectiv casa de pensii sectoriala opereaza, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificarile ce se impun, prin decizie de revizuire. Sumele rezultate in urma aplicarii prevederilor alin. (1) se acorda sau se recupereaza, dupa caz, in cadrul termenului general de prescriptie, calculat de la data constatarii diferentelor.
De asemenea, potrivit art. 179 alin. 1 si alin. 4 din Legea nr. 263/2010, sumele incasate necuvenit cu titlu de prestatii de asigurari sociale se recupereaza de la beneficiari in termenul general de prescriptie de 3 ani.
Sumele platite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii si al caselor de pensii sectoriale se recupereaza de la beneficiari in baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu.
Prin urmare, asa cum rezulta din coroborarea textelor legale mentionate anterior, in masura in care se impune revizuirea sau modificarea drepturilor de pensie stabilite si aflate in plata, casa de pensii are obligatia sa procedeze la reevaluarea drepturilor prin emiterea unei noi decizii care se comunica asiguratului, pentru ca acesta sa dispuna de posibilitatea de a contesta modul de revizuire sau modificare, in speta suspendarea acordarii acestora. Decizia, asa cum dispun prevederile art. 149 alin. 4 din Legea nr. 263/2010, devine definitiva numai in urma necontestarii sale in termen. Prin urmare, dupa ramanerea definitiva a deciziei prin care s-a dispus suspendarea pensiei, se poate proceda la recuperarea sumelor incasate necuvenit de asigurat, deciziile de recuperare a pensiilor platite necuvenit, avand caracter accesoriu fata de deciziile de modificare a pensiei. Altfel, s-ar aduce atingere si ingradire dreptului constand in accesul liber la justitie, deopotriva garantat de art. 21 din Constitutie si de art. 13 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale.
Prin urmare, in conditiile in care decizia de suspendare a fost comunicata anterior reclamantului, dar acesta a ales sa nu o atace, aceasta era definitiva si, prin urmare, putea constitui, in mod legal, temei pentru emiterea deciziei de recuperare a debitului rezultat in urma suspendarii, cu atat mai mult cu cat decizia de recuperare constituie titlu executoriu.
Criticile referitoare la motivele pentru care s-a suspendat pensia nu pot fi invocate in aceasta contestatie, intrucat vizeaza legalitatea deciziei de suspendare, care nu face obiectul prezentei analize.
Avand in vedere motivele aratate si neidentificand in cauza aspectele de nelegalitate invocate, Curtea a constatat ca recursul dedus judecatii este nefondat, astfel ca a fost respins ca atare, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 Cod procedura civila.