Arestare preventiva. Temeiuri de drept ale arestarii preventive. Preintampinarea fugii inculpatului Decizie nr. 555/R din data de 07.09.2012
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

Singura cetatenia inculpatului, in absenta oricaror alte date ca inculpatul s-a ascuns sau ar incerca sa fuga, in scopul sustragerii de la procedurile penale declansate impotriva lui in Romania, nu este suficient de convingatoare ca sa duca la retinerea motivului privarii de libertate prevazut de art. 148 alin. 1 lit. a C. pr. Pen.
Prin incheierea penala nr. 282/5 septembrie 2012, judecatorul delegat de la Tribunalul Harghita:
- a respins cererea formulata de inculpat prin aparator de luarea a masurii obligarii de a nu parasi tara.
- a admis propunerea Parchetului de pe langa I.C.C.J., Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Biroul Teritorial Harghita si in consecinta:
- in baza art. 149/1 alin. 9, 10 Cod procedura penala, raportat la art. 136 alin. 5, art. 148 alin. 1 lit. a si f Cod procedura penala, a dispus arestarea preventiva a inculpatului F.I., pentru 29 de zile, incepand cu data de 6 septembrie 2012 si pana la data de 4 octombrie 2012, inclusiv.
In motivarea acestor dispozitii, se arata, in esenta, ca temeiurile arestarii preventive (atat cele de fapt, date de presupunerea rezonabila ca inculpatul a comis infractiunile de trafic de droguri de risc, prevazuta de art. 2 alin. 1 din Legea nr.143/2000, de introducere in tara, fara drept de droguri de risc, prevazuta de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 si de detinere de droguri de risc in vederea consumului propriu, prevazuta de art. 4 alin.1 din Legea nr.143/2000, cat si temeiurile de drept, prevazute de art. 148 alin. 1 lit. a si f C. pr. Pen.) sunt indeplinite, iar buna administrare pe mai departe a procesului penal impune privarea de libertate cu caracter preventiv a inculpatului.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs inculpatul.
In motivarea caii de atac promovate, este contestata temeinicia hotararii judecatorului delegat de la Tribunalul Harghita, de arestare preventiva. Mentioneaza ca, in cauza, nu sunt incidente nici temeiurile de fapt ale privarii de libertate, inculpatul nefiind vinovat de comiterea infractiunii care i se reproseaza, si nici temeiurile de drept. In acest sens, doar cetatenia lui, in absenta oricarui alt element care sa sustina ideea ca inculpatul se va sustrage procedurilor, nu poate sta la baza motivului arestarii preventive prevazut de art. 148 lit. a C. pr. pen. De asemenea, la dosar nu exista dovezi din care sa rezulte ca inculpatul prezinta pericol pentru ordinea publica, iar procesul penal poate avea loc in bune conditii si daca va fi lasat in libertate.
Analizand recursul declarat prin prisma materialului dosarului nr. 3045/96/2012 al Tribunalului Harghita, a motivelor invocate, sustinerilor si concluziilor inculpatului si ale reprezentantului Ministerului Public, precum si din oficiu, in limitele investirii date de efectele devolutiv si neagravarii situatiei in propria cale de atac, se retin urmatoarele:
Recursul inculpatului este fondat, iar aspectele pe care le vom dezvolta mai jos vor determina, in temeiul art. 1403 cu referire la art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. Pen., admiterea caii de atac, cu consecintele casarii in parte a incheierii penale nr. nr. 282/5 septembrie 2012 pronuntate de judecatorul delegat de la Tribunalul Harghita in dosarul nr. 3045/96/2012 si rejudecarii cauzei in urmatoarele limite:
a) In primul rand, in ceea ce priveste temeiurile de drept ale arestarii preventive, in acord cu inculpatul, subliniem si noi ca cel oferit de art. 148 alin. 1 lit. a C. pr. Pen. nu are actualitate si nici nu poate justifica, prin particularitatile prezentei pricini, o dispozitie de luare a masurii arestarii preventive. In considerarea acestei idei, singura cetatenia inculpatului, in absenta oricaror alte date ca inculpatul s-a ascuns sau ar incerca sa fuga, in scopul sustragerii de la procedurile penale declansate impotriva lui in Romania, nu este suficient de convingatoare ca sa duca la retinerea motivului privarii de libertate supus discutiei. Aspectul semnalat determina inlaturarea temeiului arestarii prevazut de art. 148 alin. 1 lit. a C. pr. Pen. de catre instanta de recurs, in urma admiterii caii de atac promovate de inculpat.
b) In al doilea rand, remarcam o problema tinand exclusiv de motivarea incheierii de arestare preventiva, care nu atrage, din aceasta perspectiva, o reformare a hotararii in discutie, intrucat vizeaza doar considerentele incheierii, iar acestea vor fi corectate in al doilea grad, prin prezenta hotarare, dat fiind specificul judecatii in recurs. In acest sens, in ceea ce priveste infractiunea de detinere de droguri de risc pentru consum propriu, fara drept, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, pedeapsa prevazuta in textul incriminator este inchisoare de la 6 luni la 2 ani, alternativ cu amenda, situatie in care, date fiind imperativele art. 136, alin.6 si art. 148 alin. 1 lit. f prima teza si alin. 2 C. pr. pen., este exclusa orice decizie de arestare preventiva a inculpatului, avand la baza acest temei de fapt.
In schimb, contrar alegatiilor acuzatului, celelalte temeiuri de fapt ale arestarii preventive si temeiul de drept consacrat de art. 148 alin. 1 lit. f C. pr. pen. sunt incidente in cauza, iar buna desfasurare a procesului penal impune privarea de libertate, cu caracter preventiv, a d-lui F.I. Astfel, probele administrate pana la acest moment al procedurilor (insemnand procesul verbal de constatare a infractiunii flagrante, depozitiile martorilor I.E.I., R.V. si V.A., precum si declaratiile inculpatului, vazand caracterul divizibil al declaratiilor de inculpat) confirma banuiala legitima ca inculpatul a participat la comiterea infractiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 si contrabanda cu droguri de risc, prev. de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, care formeaza obiectul actiunii penale puse in miscare fata de d-l F.I..
In aceeasi ordine de idei, motivul arestarii preventive prevazut de art. 148 alin. 1 lit. f C. pr. Pen. este in fiinta. In acest context, mai intai, pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunile de trafic de droguri de risc si contrabanda cu droguri de risc, este inchisoare mai mare de patru ani. Apoi, in ipoteza suspectarii unui acuzat de comiterea unor infractiuni de natura celor pentru care poarta acuza, aplicabilitatea dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. f C. pr. Pen. este argumentata de protejarea interesului colectiv impotriva unor comportamente deosebit periculoase, care ar pune in primejdie imediata valorile morale si sociale ale comunitatii. In speta, probele aflate la dosarul de urmarire penala afirma un pericol public accentuat al inculpatului, in aceasta faza a procesului penal actual si cert, concretizat in atingerea adusa sanatatii publice, prin introducerea pe piata a substantelor catalogate ca droguri de risc, avand consecinte dintre cele mai nefaste asupra evolutiei fizice si psihice a celor care le consuma. La aceste aspecte, pentru conturarea pericolului pentru ordinea publica pe care acuzatul il prezinta, se adauga si modalitatea concreta de actiune, perseverenta inculpatului in realizarea urmarilor voite ale actelor sale, cantitatea de droguri vehiculata, amploarea activitatii ilicite care i se reproseaza, ilustrata de caracterul transfrontalier al acesteia, precum si de implicarea si participarea si a altor persoane la derularea acestei activitati. In prezenta acestor realitati, nevoia protejarii interesului public este prioritara interesului particular al acuzatului de a fi cercetat in libertate si impune arestarea preventiva a acestuia.