Prorogarea competentei instantei ca urmare a constituirii unui litisconsortiu, in conditiile in care exista o conventie de prorogare de la care partile nu se pot sustrage prin vointa lor unilaterala. Judecatorul pricinii nu poate sa traca peste aceasta conventie si sa considere ca dispozitiile contractuale cu putere de lege intre partile contractuale, pot fi inlaturate de depozitiile art. 5 si 12 Cod pr. civila, astfel ca concluzioneze ca alegerea instantei competente revine reclamantei chiar cu nesocotirea clauzei de atribuire de competenta din contractul asumat de reclamant.
Prin sentinta nr. 198 din 27 martie 2006 a Tribunalului Comercial Mures s-a respins exceptia de fond si peremptorie a lipsei calitatii procesuale active a reclamantei in promovarea pedintei actiuni comerciale in contra paratei SC A. T. SRL Bors, invocata de aceasta din urma; s-a respins exceptie de fond si peremptorie a lipsei interesului legitim al reclamantei in promovarea actiunii comerciale in contra paratei SC A. T. SRL Bors, invocata de aceasta din urma; admite in parte actiunea comerciala promovata de reclamanta SC E. SRL Brasov, in contradictoriu cu parata SC A. SRL Bors, si in consecinta: obliga parata la plata sumei de 28.500 lei noi pe seama reclamantei, reprezentand prejudiciul cauzat acesteia din urma prin indeplinirea necorespunzatoare a obligatiilor contractuale asumate; obliga parata la plata sumei de 2.095,58 lei noi pe seama reclamantei reprezentand cheltuieli de judecata avansate si dovedite de aceasta din urma, in masura in care au fost determinate de cea dintai; respinge actiunea comerciala promovata de reclamanta SC A. SRL Brasov, in contradictoriu cu parata SC W. T. SRL Targu Mures, admite cererea accesorie promovata de parata SC W. T. SRL Targu Mures in contra reclamantei SC E. SRL Brasov si in consecinta: obliga reclamanta la plata sumei de 1.000 lei noi pe seama paratei, reprezentand cheltuieli de judecata avansate si dovedite de aceasta din urma.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a avut in vedere urmatoarele:
Prin actiunea introductiva SC E. SRL Brasov a chemat in judecata paratele SC W. T. SRL Targu Mures si SC A. T. SRL Bors, solicitand instantei obligarea in solidar a paratelor la plata sumei de 52.387,50 Euro cu titlu de despagubiri.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel in termen legal, reclamanta, criticand hotararea atacata, ca nelegala, sustinand ca parata SC A. T. SRL avea cunostinta, de sosirea transportului in regim grupat, caz in care nu poate di retinuta culpa si a reclamantei, care a probat existenta faptului ca parata cunostea natura transportului.
Curtea a calificat insa aceasta cale de atac drept recurs, la termenul de judecata din 22.01.2007, ca urmare a precizarii actiunii introductive, potrivit art. 282 ind. 1 Cod procedura civila, si potrivit opiniei recurentei SC E. SRL.
De asemenea, hotararea primei instante a fost apelata pentru motiv de nelegalitate de catre parata SC A. T. SRL care a reiterat exceptia de necompetenta teritoriala a instantei, in raport de dispozitiile Capitolului VIII pct. 2 din contractul nr. 755/2003, si ca, pe fond, se impune respingerea actiunii fata de aceasta parte care ar f lipsita de calitate procesuala pasiva, dat fiind faptul ca reclamanta este in culpa contractuala, aceasta nedovedind faptul ca ar fi remis documentele justificative pentru intocmirea declaratiei vamale.
Prin intampinare, parata SC W. T. SRL a solicitat respingerea apelului, declarat de reclamanta, aratand ca in cauza nu a fost dovedita existenta vreunui prejudiciu al reclamantei. Mai mult, in cauza nu a fost lamurita natura sumei de 15.000 Euro achitati partenerului extern, si ca abuzul autoritatilor vamale a constat in intocmirea nelegala a procesului verbal de sanctionare a celei careia i-a fost incredintat transportul, abuz sanctionat ulterior prin anularea procesului verbal de catre instanta de judecata.
Examinand hotararea atacata prin prisma acestor considerente, precum si in raport de disp. art. 294, 295 Cod procedura civila, Curtea a constaat urmatoarele:
Potrivit art. 137, instanta de judecata este obligata sa se pronunte mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond, care fac de prisos, in tot sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.
In mod legal, a procedat si prima instanta, apreciind asupra exceptiei de necompetenta teritoriala invocata de parata SC A. T. SRL, la termenul din 14.10.2005.
Inca, in opinia curtii, solutia impartasita de judecatorul pricinii este nelegala, pentru urmatoarele considerente:
Cauza prezentului litigiu dedus judecatii rezida in raspunderea contractuala ce revine (in opinia reclamantei) parate SC A. T. SRL care a intocmit necorespunzator documentele vamale prezentate organului vamal; in cauza fiind introdusi, potrivit vointei reclamantei si principiului disponibilitatii procesuale, si transportatorul marfii, respectiv parata SC W. T. SRL.
Suntem asadar in prezenta unui liticonsortiu, sau de "tovarasie procesuala", dupa cum este definit de art. 47 Cod procedura civila, mai precis un litisconsortiu pasiv, pentru ca reclamanta a alegat un drept care reprezinta pentru parate o obligatie comuna, pe care sunt tinute sa o execute in temeiul unui contract. Acest litisconsortiu "originar" care a fost nasut odata cu depunerea cererii de chemare in judecata, a situat ab initio ambele parate pe aceeasi pozitie procesuala, reclamanta creeind aceasta "comunitate procesuala" prin vointa proprie.
Pe de alta parte nu se poate nega legatura de interese intre parate, la a carei baza reclamanta a pus un temei juridic comun, si anume raspunderea contractuala.
Independent de imprejurarea ca reclamanta a inteles sa stabileasca limitele litigiului initiat de aceasta, stabilind si partile carora le-a conferit legitimitate procesuala pasiva, nu este mai putin adevarat ca una dintre parate, respectiv SC A. T. SRL s-a prevalat de disp. din Capitolul VIII pct. 2 din contractul incheiat cu reclamanta, prin care aceste parti au convenit sa supuna orice litigiu nesolutionat amiabil, instantei competente de la sediul comisionarei.
Instanta a retinut ca aceste dispozitii contractuale, cu putere de lege intre parti, conform art. 969 Cod procedura civila, pot fi inlaturate de disp. art. 5 Cod procedura civila si art. 12 Cod procedura civila, apreciind ca alegerea instantei competente revine reclamantei, chiar cu nesocotirea clauzei de atribuire de competenta din contractul asumat de reclamanta.
Curtea a constatat insa ca nu se poate trece peste vointa initiala a, partilor (una din acestea fiind chiar reclamanta), asa cum au fost cuprinse in conventia bilaterala, astfel ca, in mod inevitabil, instanta de la sediul paratei SC A. T. SRL a fost investita imediat dupa ivirea litigiului dintre parti, fara posibilitatea de a se schimba instanta competenta, in mod unilateral de catre reclamanta.
Pe cale de consecinta, in speta devine incidenta una din conditiile - premisa ale existente litisconsortiului, si anume prorogarea competentei instantei, ca urmare a constituirii litisconsortiului, ceea ce presupune, stabilirea drept instanta competenta a aceleia de la sediul paratei de rd II. Suntem de altfel in prezenta prorogarii voluntare de competenta, intrucat legea permitand acest lucru, partile au ales ca judecata sa se faca la o cu totul alta instanta decat cea care, potrivit legii (art. 5 si 12 Cod procedura civila - in opinia judecatorului de fond, ar fi fost competenta.
Revenind la cauza dedusa judecatii, Curtea a constatat ca in mod nelegal judecatorul pricinii a trecut peste conventia de prorogare a competentei, care se impune partilor cu forta legii, nici una dintre acestea neputand sa se sustraga prin vointa unilaterala. Tocmai ignorarea acestei conventii de catre reclamanta - in alte cuvinte neindeplinirea intocmai a obligatiei contractual asumate - justifica pentru cealalta parte invocarea cu succes a exceptiei relative de necompetenta.
Si nu in ultimul rand, nelegalitatea hotararii atacate, ca urmare a respingerii acestei exceptii, rezida in faptul ca instanta desemnata prin conventie este obligata sa solutioneze cauza nu in virtutea conventiei partilor, ci pentru faptul ca legea a admis tocmai aceasta conventie.
Acestea sunt asadar motivele pentru care Curtea a constatat temeinicia recursului dedus judecatii de parata SC A. T. SRL Bors, stabilind drept instanta competenta potrivit actiunii introductive, asa cum a fost precizata de reclamanta, si potrivit conventiei de prorogare, Judecatoria Oradea; astfel ca recursul promovat se impune a fi admis, potrivit art. 312 alin. 1, 2 Cod procedura civila, iar in urma casarii hotararii atacate, cauza va fi trimisa spre rejudecare in prima instanta, potrivit art. 312 alin. 6 Cod procedura civila, instantei competente material si teritorial, mai sus desemnata.
Avand in vedere ca acest recurs a fost admis, Curtea a apreciat ca avand in vedere pozitia opusa a celeilalte recurente, reclamanta in cauza, si admiterea recursului paratei, recursul promovat de aceasta parte urmeaza a fi respins, potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, fara a vatama vreunul din drepturile procesuale ale recurentei - reclamante, pentru ca aceasta se va bucura de solutionarea cererii sale, de catre instanta competenta, desemnata prin conventia de prorogare.