Contracte comerciale. Competenta materiala.
O.U.G. nr.119/2007
Competenta de solutionare a cererii de emitere a unui somatii de plata pentru suma reprezentand contravaloarea facturilor fiscale emise in baza unui contract de executare lucrari de reparatii, cerere intemeiata pe dispozitiile O.U.G. nr. 119/2007.
Obligatiile de plata rezultand din contracte comerciale, cauza trebuie solutionata de un complet specializat in litigii comerciale, in cadrul instantelor unde, neexistand sectii distincte, s-au aprobat complete specializate. Prin Sentinta nr. 250/4 februarie 2010, Tribunalul Harghita a hotarat: admiterea cererii creditoarei S.C. S. S.R.L., impotriva debitorului L.T. "DR. B.F."; obligarea debitorului sa-i achite creditoarei suma de 129.254,51 lei - contravaloarea facturilor nr. 215/16 iunie 2008 si nr. 304/16 septembrie 2008; obligarea debitorului la plata sumei de 739,30 lei, cheltuieli de judecata; respingerea cererii de chemare in garantie formulate de debitor impotriva Guvernului Romaniei, prin M.F.P.
In considerentele Sentintei, Tribunalul a retinut, in esenta, urmatoarele aspecte:
• creditoarea si debitorul au incheiat Contractul de executie de lucrari din 17 august 2007, in temeiul caruia creditoarea a emis facturile nr. 215/16 iunie 2008, in valoare de 256.960,27 lei, si nr. 304/16 septembrie 2008, in valoare de 164.921,91 lei; prin adresa nr. 44/25 ianuarie 2010 debitorul a comunicat I.S.J. Harghita faptul ca, in urma platilor efectuate, ii mai datoreaza creditoarei suma de 129.254,51 lei;
• creanta indeplineste conditiile prevazute de art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 119/2007, iar retragerea fondurilor de catre Guvern nu reprezinta un caz de forta majora care sa il exonereze pe debitor de obligatia de plata; conventiile trebuie executate cu buna-credinta (art. 970 alin. 1 Cod civ.), astfel ca debitorul trebuia sa instiinteze creditoarea cu privire la fondurile de care dispune pentru ca aceasta sa nu execute lucrari ce nu puteau fi platite;
• O.U.G. nr. 119/2007 contine, la cap. 4, dispozitii procedurale care nu prevad posibilitatea chemarii in garantie si care nu trimit la normele generale cuprinse in Codul de procedura civila; in consecinta, cererea de chemare in garantie nu este admisibila.
Impotriva Sentintei nr. 250/4 februarie 2010 a declarat recurs debitorul L.T. "Dr. B.F.", invocand dispozitiile art. 3041, art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., solicitand a se dispune admiterea acestuia si modificarea in tot a hotararii atacate, in sensul respingerii cererii de chemare in judecata. In esenta, recurentul a expus urmatoarele aspecte: intrucat cladirea scolii si a gradinitei se aflau intr-o stare avansata de degradare, conducerea recurentului si a I.S.J. Harghita au facut demersurile necesare pentru obtinerea aprobarilor in scopul desfasurarii licitatiei publice pentru executarea lucrarilor de reparatii; ca urmare a parcurgerii procedurii legale de licitatie, recurentul a incheiat, cu intimata, la 17 august 2007, contractul de executare de lucrari pentru suma de 1.301.738 lei, cuprinzand si clauza potrivit careia lucrarile urmau sa fie executate in functie de fondurile alocate, pentru care beneficiarul nu-si asuma raspunderea; intimatei i s-a platit suma de 769.022 lei, pana la data de 30 iulie 2008, cand recurentul inregistra o datorie fata de intimata in suma de 156.960 lei; desi nu s-au alocat sumele necesare platii debitului, intimata a continuat lucrarile si i-a comunicat recurentului o factura pentru suma de 164.921 lei; recurentul a achitat suma de 100.000 lei, in limita alocatiilor bugetare, astfel ca debitul acestuia fata de intimata se ridica la suma de 227.283 lei; recurentul a invocat forta majora - constand in retragerea fondurilor - si culpa executantului - care a continuat lucrarile desi cunostea faptul ca fondurile fusesera retrase de catre Guvernul Romaniei, prin M.F.P.; in cursul anului 2010 s-au mai facut plati, ramanand o datorie in suma de 46.000 lei, care va fi platita in functie de cuantumul fondurilor ce vor fi alocate.
Prin Intampinarea depusa la 27 ianuarie 2011, intimatul-chemat in garantie, M.F.P., prin D.G.F.P. Harghita, a solicitat respingerea recursului sustinand ca, astfel cum a retinut prima instanta, cererea de chemare in garantie este inadmisibila deoarece O.U.G. nr. 119/2007, care reglementeaza o procedura speciala, nu prevede posibilitatea formularii unei astfel de cereri.
Examinand actele si lucrarile dosarului, Curtea de Apel - investita cu solutionarea recursului potrivit motivelor invocate, precum si potrivit regulilor statornicite de dispozitiile art. 3041 Cod proc. civ., a retinut urmatoarele aspecte:
In aplicarea principiului disponibilitatii, reclamanta a fixat cadrul procesual, atat in privinta obiectului cauzei, cat si al partilor. In acest sens, Curtea a retinut ca reclamantul si-a intitulat cererea somatie de plata, ca a solicitat obligarea paratului la plata sumei de 227.284,41 lei, suma reprezentand contravaloarea facturilor fiscale nr. 215/13 iunie 2008 si nr. 304/16 septembrie 2008 si ca si-a intemeiat, in mod expres, aceasta cerere pe dispozitiile O.U.G. nr. 119/2007.
Pe de alta parte, fata de faptul ca pretentiile reclamantei izvorasc dintr-un contract de executari de lucrari, in care una dintre parti are calitatea de comerciant, obligatiile contractuale pe care si le-a asumat tinand de obiectul ei de activitate, reclamanta a fost indreptatita sa isi intemeieze cererea pe prevederile O.U.G. nr. 119/2007. Potrivit dispozitiilor art. 1 pct. 1, 2 lit. "a" din O.U.G. nr. 119/2007, natura contractului il plaseaza sub incidenta procedurii speciale statornicite de acest act normativ.
De altfel, Tribunalul a tratat cauza ca fiind una comerciala, astfel cum rezulta din Sentinta nr. 250/4 februarie 2010, prima instanta referindu-se, in mod concret, la O.U.G. nr. 119/2007 si retinand ca reclamanta are o creanta certa, lichida, exigibila si reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani care rezulta din contracte comerciale, in sensul art. 1 pct. 1 din O.U.G. nr.119/2007. Cu toate acestea, cauza a fost solutionata de un complet care in anul 2010 avea - potrivit Hotararii nr. 2/12 ianuarie 2010 a Colegiului de conducere al Tribunalului Harghita - specializare doar pentru judecarea cauzelor civile, de contencios administrativ si pentru judecarea cauzelor al caror obiect il constituia exclusiv dizolvarea unor societati comerciale. Completele specializate in solutionarea cauzelor comerciale in prima instanta au fost compuse din alti magistrati.
Fata de argumentele anterior expuse, Curtea a da eficienta exceptiei necompetentei materiale, invocate din oficiu in sedinta publica din 8 februarie 2011 si, avand in vedere dispozitiile art. 304 pct. 3 Cod proc. civ., a admis recursul, a casat hotararea si a trimis cauza, spre rejudecare, Tribunalului Harghita - art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 teza a II-a, alin. 6 Cod proc. civ. -, care a procedat la repartizarea aleatorie a acesteia, unui complet specializat in solutionarea cauzelor comerciale.