Dreptul de natura salariala. Sporul pentru conditii deosebit de periculoase prevazut de HG 281/1993 si HG nr. 561/2000, conform anexei nr. 1.1 la Ordinul Ministrului Justitiei nr. 945/C/2 aprilie 2003 Decizie nr. 1064/R din data de 27.11.2008
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

Dreptul de natura salariala. Sporul pentru conditii deosebit de periculoase prevazut de HG 281/1993 si HG nr. 561/2000, conform anexei nr. 1.1 la Ordinul Ministrului Justitiei nr. 945/C/2 aprilie 2003.
Conditionarea acordarii sporului de existenta fondurilor conditionare expres prevazuta in articolul 4 din ordinul indicat, le confera reclamantilor vocatia, nu dreptul absolut la aceste sporuri. Refuzul acordarii sporului motivat de lipsa fondurilor nu poate fi considerat abuziv.
Prin sentinta civila nr. 240 din 15 aprilie 2008, Tribunalul Mures a respins actiunea formulata si precizata de reclamantii L.V.S, M. A, N.D, P. I. M, P.S.O, S.M, T.G.V. si M.M.A, in contradictoriu cu paratii ANP Bucuresti, Penitenciarul Targu-Mures, Ministerul Justitiei si Ministerul Economiei si Finantelor, respingand si cererea de chemare in garantie a Ministerului Economiei si Finantelor.
Prima instanta a retinut ca reclamantii, prin cererea lor de chemare in judecata au solicitat, prin reprezentantul lor legal Sindicatul "U" Targu-Mures, obligarea paratilor la acordarea sporurilor prevazute in anexa 1.1 a Ordinului Ministerului Justitiei nr. 945/C/2003, corespunzator conditiilor de munca si activitatilor desfasurate de fiecare salariat incepand cu luna septembrie 2004 - mai 2006, fiind vorba de sporuri pentru conditii periculoase, vatamatoare si deosebit de periculoase. S-a invocat faptul ca pana in august 2004 aceste sporuri au fost acordate, dar prin adresa nr. 102024/2004 a a DGP a fost sistata plata, iar practica judiciara in situatii identice a recunoscut temeinicia drepturilor.
Instanta a avut in vedere faptul ca reclamantii au calitatea de functionari publici in cadrul Penitenciarului Targu-Mures si le sunt aplicabile, in ceea ce priveste drepturile salariale, dispozitiile Legii nr. 188/1999, HG nr. 281/1993 si OG nr. 64/2006, cu precizarea ca Legea nr. 293/2004 este cadrul legal general de reglementare a drepturilor functionarilor publici din sistemul administratiei penitenciarelor si din interpretarea prevederilor art. 34 si a celorlalte norme legale incidente rezulta ca singurul spor cu caracter obligatoriu instituit de legiuitor este sporul pentru misiune permanenta, pentru acordarea altor sporuri fiind necesara o reglementare speciala si distincta. S-a invederat in considerente ca Ordinul Ministerului Justitiei nr. 945/2003 conditioneaza prin art. 4 plata sporului solicitat de reclamanti de limita resurselor financiare avute la dispozitie. Prin adresa nr. 102024 din 30 august 2004 DGP a hotarat sistarea acordarii lui, motivat de lipsa resurselor financiare pentru plata, aspect necontestat de reclamanti.
In conditiile in care nu s-a dovedit abuziva masura de sistare a platii acestui spor, neexistand fonduri, refuzul de plata este justificat, plata sporului fiind conditionata.
Hotararea primei instante a fost atacata cu recurs de Sindicatul "U" in numele membrilor sai, reclamanti, care a solicitat modificarea in sensul obligarii paratilor la plata sporului pentru conditii deosebit de periculoase, prevazut de HG nr. 281/1993 si HG nr. 561/2000, conform anexei nr. 1.1 la ordinul Ministerului Justitiei nr. 945/C/2 aprilie 2003.
In motivarea recursului s-a aratat ca in art. 8 alin. 1 lit. a din HG nr. 281/1993 si HG nr. 561/2000sporul respectiv este prevazut iar prin Ordinul Ministerului Justitiei 945/2003 s-a aprobat Regulamentul de acordare a sporurilor reglementate prin cele doua acte normative indicate.
Recurentii au considerat neintemeiate considerentele de respingere a cererii lor, deoarece drepturile lor salariale sunt reglementate de Legea nr. 293/2004 si Legea nr. 462/2006, Legea nr. 188/1999 iar lipsa fondurilor nu justifica refuzul acordarii drepturilor.
Recurentii au invocat si motivele prezentate de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recursul in interesul legii potrivit carora suspendarea exercitiului drepturilor nu echivaleaza cu stingerea dreptului iar acest rationament este aplicabil si in speta. De asemenea, s-a facut trimitere la Codul Muncii (art. 156) si Constitutia Romaniei (art. 41 si 53) precum si la practica judiciara.
Paratii Penitenciarul Targu-Mures si Ministerul Justitiei, au formulat intampinare, solicitand respingerea recursului.
Intimatul Penitenciarul Targu-Mures a invocat textele art. 78 din Legea nr. 293/2004 si art. 79 din Legea nr. 293/2004, precum si art. 81 din acelasi act normativ, care prin coroborare cu art. 1 si 62 din OG nr. 64/2004 evidentiaza faptul ca salarizarea functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei speciale se stabileste prin lege speciala, respectiv Legea nr. 138/1999 pana la 1 ianuarie 2007 iar OG nr. 64/2006, dupa aceasta data.
S-a invocat, de asemenea, ca plata sporului solicitat s-ar fi putut efectua doar in baza unor pontaje intocmite in acest sens, conform prevederilor legale, in arhiva neexistand asemenea pontaje, iar in luna mai 2006 sporul fiind deja acordat si platit.
Intimatul Ministerul Justitiei a precizat in intampinare ca nu are calitate procesuala pasiva, ca ANP este institutie publica de interes national cu personalitate juridica iar intre membrii sindicatului si Ministerul Justitiei nu exista nici un raport juridic. Pe fondul cauzei, s-au invocat prevederile art. 4 din Ordinul nr. 945/2003, prin urmare, institutia nu poate fi obligata sa achite asemenea sporuri in cazul in care nu exista fonduri aprobate cu aceasta destinatie.
Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor invocate, tinand cont si de incidenta prevederilor art. 304/1 Cod procedura civila, instanta a constatat ca recursul este nefondat.
Reclamantii au solicitat sporul de pana la 100% din salariul de baza pentru munca in conditii periculoase, vatamatoare si deosebit de periculoase, potrivit Ordinului Ministerului Justitiei nr. 945/C/2 aprilie 2003 - anexa 1.1. Tot ei, in actiune, au precizat ca plata sporurilor a fost sistata prin adresa DGP nr. 102024 din 30 august 2004.
Potrivit prevederilor art. 4 din ordinul invocat de recurenti, prevederile lui se aplica in limita resurselor financiare avute la dispozitie. Prin urmare, acordarea acestor sporuri este prevazuta inca de la inceput sub conditie iar conditionarea le confera reclamantilor vocatia, nu dreptul absolut la aceste sporuri. Refuzul de acordare motivat de lipsa fondurilor nu poate fi considerat abuziv cata vreme, prin adresa nr. 102024 din 30 august 2004 DGP a comunicat ca in urma cresterii valorii de referinta sectoriala pentru incadrarea in limitele bugetului aprobat, plata sporului prevazut in anexa 1.1 la Ordinul Ministerului Justitiei nr. 945/2004, se sisteaza temporar.
Intimatul Penitenciarul Targu-Mures a precizat in intampinare ca plata sporului in discutie pentru luna mai 2006 a fost facuta, aspect retinut si de Inalta Curte de Casatie si Justitie intr-o decizie din 11 ianuarie 2008 depusa in copie la dosar, unde se mentioneaza ca plata sporului respectiv a fost reluata incepand cu 1 mai 2006.
Cata vreme plata sporurilor solicitate de reclamanti a fost suspendata pe perioada indicata in temeiul art. 4 din Ordinul invocat, deci a fost intemeiata din punct de vedere legal, iar reclamantii nu au invocat nelegalitatea acestui articol si nici nu s-a facut dovada ca s-ar fi contestat adresa nr. 102024 din 30 august 2004 a DGP, prin care s-a motivat sistarea platii sporurilor din anexa 1.1., asa cum corect a retinut instanta de fond, cererea reclamantilor este nefondata.
Masura sistarii platii nedovedindu-se astfel abuziva, conditionarea platii sporului prin incidenta art. 4 din Ordin, nu confera similitudine cu situatia suspendarii platii primelor de concediu care a facut obiectul recursului in interesul legii invocat de reclamanti in recurs. De asemenea, tot prin prisma modului conditionat legal de acordare efectiva a sporului, nu sunt incalcate nici prevederile constitutionale privind dreptul la munca sau restrangerea exercitiului unor drepturi si libertati.
Fata de cele ce preced, vazand si prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, recursul a fost respins ca nefondat.