Revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei. Procedura la instanta de executare.
C. pr. pen., art. 447, art. 460
In conditiile in care tribunalul a judecat apelul condamnatului fara a cita in cauza si initiatorul cererii de revocare a suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei, respectiv Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Harghita, caruia nu i s-a dat astfel posibilitatea sa puna concluzii cu privire la apelul declarat, procedura fiind in acest caz contencioasa, instanta de apel a incalcat dispozitiile art. 375 alin. 2 C.pr.pen., ceea ce atrage, conform art. 197 alin. 2 C.pr.pen., nulitatea hotararii atacate. Prin Decizia penala ner.103 din 6 decembrie 2011, Tribunalul Harghita a admis apelul declarat de apelantul D.A. (impotriva Sentintei penale nr. 517 din data de 3 mai 2006 pronuntata de Judecatoria Miercurea Ciuc in dosarul nr. 532/2006.
S-a desfiintat sentinta atacata si rejudecand cauza:
S-a respins sesizarea Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Harghita privind revocarea suspendarii executarii pedepsei de 3 ani inchisoare aplicata condamnatului D.A. prin sentinta penala nr. 526 din data de 26 aprilie 2004 a Tribunalului Harghita.
S-a admis cererea apelantului D.A.. S-a suspendat executarea Sentintei penale nr. 517 din data de 3 mai 2006 pronuntata de Judecatoria Miercurea Ciuc si a mandatului de executare a pedepsei inchisorii nr. 575 din 16 mai 2006 emis de Judecatoria Miercurea Ciuc pana la solutionarea definitiva a cauzei. S-a dispus punerea de indata in libertate a condamnatului daca nu este arestat in alta cauza.
S-a facut aplicarea dispozitiilor art.192 alin.3 C.pr.pen.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, Tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin Sentinta penala nr. 517 din data de 3 mai 2006 Judecatoria Miercurea Ciuc a admis sesizarea Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Harghita si a dispus revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei de 3 ani inchisoare aplicata condamnatului D.A. prin sentinta penala nr. 526 din data de 26 aprilie 2004 a Judecatoriei Miercurea Ciuc. Condamnatul a fost obligat sa plateasca statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut urmatoarele:
D.A. a fost condamnat la o pedeapsa de 3 ani inchisoare si in baza art. 86 indice 1 Cod penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei, sub supraveghere, pe durata unui termen de incercare de 5 ani.
Pentru supravegherea inculpatului a fost desemnat Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Harghita, unde inculpatul avea obligatia sa se prezinte in prima zi lucratoare a fiecarei luni.
Dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, desi la prima infatisare condamnatul a fost incunostintat despre obligatiile pe care le are si despre programul de supraveghere acesta s-a prezentat sporadic, lipsind de la mai multe convocari.
Prin aceasta omisiune condamnatul cu rea credinta nu a respectat principala obligatie, pe care o are, aceea de a se prezenta la termenul stabilit de instanta la Serviciului de Probatiune cu consecinte directe si asupra celorlalte masuri de supraveghere.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel peste termen condamnatul D.A.. In motivarea apelului condamnatul a aratat ca nu a fost citat la domiciliul sau din Spania, unde se stabilise din anul 2005 astfel ca se impune rejudecarea cauzei de catre prima instanta. De asemenea, apelantul arata ca nerespectarea obligatiilor de supraveghere nu a fost urmarea relei-credinte ci a faptului ca a plecat din tara in Spania unde si-a creat o situatie materiala si sociala stabila.
Apelantul a solicitat, totodata, suspendarea executarii hotararii primei instante.
Instanta de apel a retinut urmatoarele:
Institutia suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere are ca premisa constatarea ca scopul pedepsei poate fi atins si fara privare de libertate. Celui condamnat i se impun masuri si obligatii pentru a putea fi verificate mijloacele sale de trai, pentru a sti in permanenta locul in care se afla si unde locuieste si pentru a supraveghea, in general, reintegrarea sa sociala. Contactul cu serviciul de probatiune dupa periodicitatea stabilita nu este un scop in sine.
Omisiune de contact cu serviciul de probatiune nu poate fi prezumata a avea la baza reaua-credinta a celui condamnat. Reaua-credinta trebuie dovedita prin indicarea acelor imprejurari care demonstreaza ca cel condamnat a avut posibilitatea de contact dar a evitat cu intentie acest contact in scopul eludarii masurilor de supraveghere.
S-a apreciat ca in cauza nu exista dovada relei-credinte si aceasta imprejurare nu poate fi constatata pe baza datelor existente. In mod evident deplasarea condamnatului in Spania creeaza o situatie care ingreuneaza contactul cu serviciul de probatiune. Nedepunerea unor diligente suficiente din partea condamnatului sau neglijenta acestuia in respectarea termenelor si conditiilor de contact nu poate fi calificata drept rea-credinta. Mai mult, in prezent condamnatul lucreaza in Spania cu contract de munca pe perioada nedeterminata, dovedind stabilitate materiala, sustinand de asemenea ca familia sa locuieste cu el. Toate aceste imprejurari nu au fost infirmate, iar reaua-credinta a condamnatului nu a fost demonstrata nici in fata instantei de fond si nici in prezent.
In ce priveste cererea de suspendare a executarii hotararii primei instante, tribunalul a gasit-o intemeiata. Nu a fost invocat nici un argument pentru care apelantul sa nu beneficieze de efectul suspensiv al apelului, la fel ca in cazul apelului exercitat in termen.
Impotriva acestei decizii a declarat, in termen legal, recurs Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Harghita care a solicitat casarea deciziei atacate deoarece nu a fost citat in cauza, Serviciul de Probatiune fiind lipsit de dreptul de a-si sustine cererea initiala.
Examinand decizia atacata prin prisma motivelor de recurs invocate si in limitele investirii, instantei de control judiciar va admite recursul declarat pentru urmatoarele considerent:
Tribunalul Harghita a judecat apelul condamnatului fara a cita in cauza si initiatorul cererii principale, respectiv Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Harghita, caruia nu i s-a dat astfel posibilitatea sa puna concluzii cu privire la apelul condamnatului, procedura fiind in acest caz contencioasa.
Astfel, Tribunalul Harghita a incalcat dispozitiile art.375 alin.2 C.pr.pen., ceea ce atrage, conform art.197 alin.2 C.pr.pen., nulitatea hotararii atacate.
In consecinta, in baza art.38515 pct.2 lit.c C.pr.pen., vom admite recursul declarat, vom casa integral decizia atacata si, in baza art.281 alin.3 C.pr.pen., vom trimite cauza pentru rejudecare in recurs la Curtea de Apel Tg-Mures, ca instanta competenta.
Nota (judecatori Mihaela Vasiescu, Ioan Garbulet): Aceasta cauza ridica mai multe probleme de drept si anume: in ce masura serviciul de probatiune de pe langa tribunal are calitate procesuala de a sesiza instanta cu o cerere de revocare a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere; daca este necesara citarea serviciului de probatiune intr-o astfel de cauza; daca serviciul de probatiune poate formula o cale de atac cu privire la o astfel de hotarare si care este procedura dupa care se judeca o astfel de cerere sau sesizare.
1. Potrivit art. 11 din Ordonanta nr. 92 din 29 august 2000 privind organizarea si functionarea serviciilor de probatiune , serviciile de probatiune au urmatoarele atributii:
a) supravegheaza respectarea de catre persoana condamnata a masurilor prevazute la art. 863 alin. 1 lit. a) - d) din Codul penal;
b) supravegheaza executarea obligatiilor impuse condamnatului de catre instanta, prevazute in art. 863 alin. 3 lit. a) - f) din Codul penal;
c) supravegheaza executarea obligatiilor impuse minorului de catre instanta, prevazute in art. 103 alin. 3 lit. a) - c) din acelasi cod;
d) intocmesc, la cererea organelor de urmarire penala si a instantelor de judecata, referate de evaluare cu privire la persoanele prevazute la art. 1 sau cu privire la inculpati;
e) colaboreaza cu institutiile publice in vederea executarii masurii obligarii minorului la prestarea unei activitati neremunerate intr-o institutie de interes public;
e1) initiaza si deruleaza programe speciale de reinsertie sociala pentru persoanele condamnate la pedeapsa inchisorii, a caror pedeapsa a fost gratiata total prin lege, precum si pentru minorii care au savarsit fapte prevazute de legea penala, fata de care a fost inlaturata prin lege masura educativa a internarii intr-un centru de reeducare;
f) desfasoara, la cerere, activitati de consiliere individuala a infractorilor in ceea ce priveste comportamentul social, de grup si individual;
g) initiaza si deruleaza programe speciale de protectie, asistenta sociala si juridica a minorilor si tinerilor care au savarsit infractiuni;
h) initiaza si deruleaza, impreuna cu voluntarii si reprezentantii societatii civile, precum si cu organizatii guvernamentale si neguvernamentale romane si straine, programe de resocializare a persoanelor prevazute in art. 1 si in art. 3 alin. (2) care au solicitat sa participe la aceste programe, pentru sprijinirea acestora in respectarea conditiilor impuse de instanta de judecata si pentru reintegrarea lor sociala;
i) colaboreaza cu institutiile publice si private, precum si cu persoanele fizice si juridice din raza lor de competenta, in vederea identificarii, dupa caz, a locurilor de munca disponibile, a cursurilor scolare, precum si a celor de calificare sau recalificare profesionala;
j) orice alte atributii prevazute de lege.
Prin urmare, din aceste dispozitii legale, se observa ca serviciul de probatiune nu are atributii de sesizare a instantelor de judecata si in consecinta nu are calitate procesuala in astfel de cauze.
Potrivit art. 38 din H. G. nr. 747 din 9 iulie 2008 pentru modificarea si completarea Regulamentului de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea si functionarea serviciilor de probatiune , in cazul in care consilierul de probatiune constata neindeplinirea masurilor si/sau obligatiilor impuse persoanei condamnate de catre instanta, prevazute la art. 863 alin. 1 si 3 din Codul penal, intocmeste un raport care cuprinde un rezumat al procesului de supraveghere si face mentiuni cu privire la dovezile prin care se constata incalcarea obligatiei.
Raportul intocmit potrivit alin. (1) impreuna cu dovezile in copie vor fi inaintate spre informare sefului serviciului de probatiune care, atunci cand considera necesar, va sesiza judecatorul delegat la compartimentul de executari penale, care va proceda potrivit legii.
In cazul in care seful serviciului de probatiune apreciaza ca nu sunt indeplinite conditiile pentru sesizarea instantei in vederea revocarii suspendarii, respinge in scris si motivat, in termen de 30 de zile, propunerea consilierului de probatiune.
Daca, pe perioada supravegherii, persoana supravegheata savarseste o alta infractiune, instanta de judecata poate solicita serviciului de probatiune care a exercitat supravegherea referatele de evaluare prevazute la art. 13 alin. (1).
Asadar, din aceste prevederi legale rezulta in mod neechivoc ca serviciul de probatiune nu poate sesiza instanta de judecata, ci doar intocmi un raport, care va cuprinde un rezumat al procesului de supraveghere si va face mentiuni cu privire la dovezile prin care se constata incalcarea obligatiei, pe care il inainteaza spre informare sefului serviciului de probatiune care, atunci cand considera necesar, va sesiza judecatorul delegat la compartimentul de executari penale, care va proceda potrivit legii.
Este adevarat ca art. 38 din Regulamentului de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 92/2000, inainte de modificarea din anul 2008, prevedea ca in cazul in care consilierul de reintegrare sociala si supraveghere constata neindeplinirea obligatiilor impuse persoanei condamnate de catre instanta, prevazute la art. 863 alin. 3 din Codul penal, instiinteaza seful serviciului de reintegrare sociala si supraveghere, care sesizeaza instanta de judecata, insa avand in vedere normele de drept procesual penal si ierarhia actelor normative, nu se poate sustine cu argumente pertinente ca serviciul de probatiune, in vechea reglementare, avea calitate procesuala de a sesiza instanta de judecata, trecandu-se astfel peste dispozitiile din Codul de procedura penala.
Potrivit art. 447 alin. 1 C. pr pen., asupra revocarii sau anularii suspendarii conditionate a executarii pedepsei prevazute in art. 83 ori in art. 85 din Codul penal sau a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere prevazuta in art. 864 ori in art. 865 din Codul penal se pronunta, din oficiu sau la sesizarea procurorului, instanta care judeca ori a judecat in prima instanta infractiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea.
Asadar, textul de lege citat este extrem de clar in aceasta privinta, cererea de revocare sau anulare a suspendarii conditionate a executarii pedepsei sau a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere poate fi facuta numai de procuror sau instanta se poate sesiza din oficiu.
Potrivit art. 131 alin. 1 din Constitutia Romaniei, in activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor, iar conform art. 63 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciara, procurorii au urmatoarele atributii:
a) efectueaza urmarirea penala in cazurile si in conditiile prevazute de lege si participa, potrivit legii, la solutionarea conflictelor prin mijloace alternative;
b) conduce si supravegheaza activitatea de cercetare penala a politiei judiciare, conduce si controleaza activitatea altor organe de cercetare penala;
c) sesizeaza instantele judecatoresti pentru judecarea cauzelor penale, potrivit legii;
d) exercita actiunea civila, in cazurile prevazute de lege;
e) participa, in conditiile legii, la sedintele de judecata;
f) exercita caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti, in conditiile prevazute de lege;
g) apara drepturile si interesele legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie, ale disparutilor si ale altor persoane, in conditiile legii;
h) actioneaza pentru prevenirea si combaterea criminalitatii, sub coordonarea ministrului justitiei, pentru realizarea unitara a politicii penale a statului;
i) studiaza cauzele care genereaza sau favorizeaza criminalitatea, elaboreaza si prezinta ministrului justitiei propuneri in vederea eliminarii acestora, precum si pentru perfectionarea legislatiei in domeniu;
j) verifica respectarea legii la locurile de detinere preventiva;
k) exercita orice alte atributii prevazute de lege.
Deci, procurorul, reprezentand interesele generale ale societatii si fiind aparatorul ordinii de drept, precum si in virtutea atributiilor sale stabilite prin lege, poate sesiza instanta de judecata cu o cerere de revocare a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere.
De asemenea, in acest caz, legiuitorul a stabilit ca sesizarea se poate face si din oficiu. Sarcina efectiva de a sesiza instanta ii revine judecatorului care are atributii privind activitatea compartimentului de executari penale. Acest lucru rezulta in mod expres din dispozitiile art. 419 alin. 2 C. pr. pen. si art. 27 lit. d) din Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti, care prevad ca judecatorul delegat la acest compartiment are si atributia de a sesiza instanta de executare in cazul in care, cu prilejul punerii in executare a hotararii sau in cursul executarii, se iveste vreo nelamurire ori impiedicare.
Prin urmare, fata de considerentele expuse, sesizarea instantei de executare cu o cerere de revocare a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere cu privire la nerespectarea obligatiilor de supraveghere instituite printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, se putea face doar de catre procuror sau de catre judecatorul care avea atributii privind activitatea compartimentului de executari penale, nicio alta persoana sau institutie neavand calitate procesuala in acest caz.
2. Procedura de judecata a cererii de revocare a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere are loc in conformitate cu dispozitiile art. 460 C. pr. pen. Potrivit acestui text de lege, presedintele instantei dispune citarea partilor interesate si ia masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu, in cazurile prevazute de lege, condamnatul arestat fiind adus la judecata, iar prezenta procurorului este obligatorie.
Asadar, in astfel de cauze nu se impune citarea serviciului de probatiune, intrucat acesta nu are vocatie sa compara in instanta.
Este adevarat, asa cu se sustine in speta prezentata, ca este vorba despre o procedura contradictorie, insa contradictorialitatea se poarta intre procuror, care asa cum aratam mai sus reprezinta interesele generale ale societatii si a carui prezenta este obligatorie la proces, si condamnat care de asemenea trebuie citat, iar daca este arestat, trebuie adus in mod obligatoriu la judecata.
Astfel, serviciul de probatiune are obligatia de a instiinta judecatorul delegat asupra neindeplinirii de catre cel condamnat a masurilor si a obligatiilor stabilite prin hotararea de condamnare, el nu are insa nici legitimatio ad processum, nici legitimatio ad causam.
3. Serviciul de probatiune, neavand calitate procesuala in cauza si nefiind parte in proces, nu poate formula recurs, intrucat interesele sale legitime nu au fost vatamate prin hotararea de respingere a cererii de revocare a suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei, in acest caz posibilitatea de a formula o cale de atac ordinara avand-o doar procurorul si condamnatul.
Prin urmare, in speta prezentata, instanta de recurs in mod gresit a admis recursul serviciului de probatiune si a dispus rejudecarea cauzei, in conditiile in care solutia corecta era aceea de respingere a acestuia ca inadmisibil, intrucat serviciului de probatiune nu avea dreptul de a declara recurs.
De asemenea, in mod gresit instantele au dispus citarea serviciului de probatiune, atata timp cat acesta nu poate comparea in proces, interesele generale ale societatii si ordinea de drept fiind aparate de procuror. In orice caz, in opinia noastra, sesizarea serviciului de probatiune privind revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere a condamnatului trebuia respinsa de catre instanta de executare la primul termen, pentru lipsa calitatii procesuale active, indicand in motivarea hotararii cine poate formula o astfel de cerere sau sesizare.
Mai mult, instanta de recurs, in urma admiterii caii de atac si casarii hotararii cu trimitere spre rejudecarea recursului la curtea de apel, nu a tinut seama nici de dispozitiile imperative ale art. 27 pct. 3 C. pr. pen., asa cum au fost modificate de art. XVIII pct. 5 din Legea nr. 202/2010, privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor , care atribuie tribunalului competenta functionala de judecare a recursurilor indreptate impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii in materia executarii hotararilor penale. In lumina acestor dispozitii legale, avand in vedere si prevederile art. XXIV alin. 3 din Legea nr. 202/2010, rejudecarea recursului trebuia sa aiba loc in fata Tribunalului Harghita si nu in fata Curtii de Apel Tg.-Mures.