Urmărește inteligent dosarul din instanță.

Primești notificări la fiecare modificare.

Din anul 2015, zi de zi!

Actiunea civila in procesul penal. Solutionare. Angajarea raspunderii asiguratorului in procesul penal Decizie nr. 199/R din data de 08.03.2012
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

Actiunea civila in procesul penal. Solutionare. Angajarea raspunderii asiguratorului in procesul penal.

C. pr. pen., art. 14
Legea nr. 136/1995

Potrivit art. 54 din Legea nr. 136/1995, in cazul stabilirii despagubirii prin hotarare judecatoreasca, asiguratorul raspunde in limitele obligatiei acestuia, stabilita prin contractul de asigurare.

Prin sentinta penala nr. 248/27.12.2011 pronuntata de Judecatoria Gheorgheni, s-au hotarat urmatoarele:
In baza art. 184 alin. 2, 4 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a, b si c Cod penal, raportat la art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal, a fost condamnat inculpatul S.B., la pedeapsa de 500 lei amenda penala, pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava din culpa.
S-a atras atentia inculpatului asupra prevederilor art. 631 din Codul penal.
In temeiul art. 346 alin. 1 rap. la art. 14 alin. 1, alin. 3 lit. b) si alin. 5 C. proc. pen. cu referire la art. 999 C. civ., art. 49, 50, 55 din Legea nr. 136/1995, a fost admisa, in parte, actiunea civila alaturata procesului penal de partea civila R.S.T.A. si a fost obligat inculpatul si in subsidiar asiguratorul S.C. C.A. S.A., sa plateasca urmatoarele sume partii civile R.S.T.A.: suma de 1595 lei despagubiri materiale si suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
S-a luat act ca, Spitalul Odorheiu Secuiesc, cu sediul in Odorheiu Secuiesc, Jud. Harghita, nu s-a constituit parte civila in cauza.
In baza art. 191 alin. 1 Cod procedura penala, a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prim ainstanta a retinut urmatoarele:
La data de 30.05.2010, in jurul orelor 17,00 inculpatul conducea autoturismul marca Dacia Solenza, cu numarul de inmatriculare HR-05-RVE, pe B-dul Fratiei din mun. Gheorgheni din directia gara CFR catre Cart. Florilor. In autoturism se mai afla prietena sa F.T. si numita B.Z.. Ajungand la intersectia cu str. Pompierilor inculpatul a oprit pentru a acorda prioritate de trecere autovehiculelor ce se deplasau pe aceasta strada - fiind drum cu prioritate, pe sensul sau de mers fiind montat indicatorul cu semnificatia "Oprire". In acel moment, pe str. Pompierilor, dinspre str. N. Balcescu, se apropia partea vatamata, conducand motocicleta Honda CBR 99 RR, cu numarul de inmatriculare HR-10-WLK. Inculpatul a declarat faptul ca acesta circula aproape de axul ce desparte sensurile de mers si avea pus in functiune semnalizatorul din partea stanga drept pentru care a considerat ca acesta, intentiona sa efectueze un viraj catre stanga, pentru a se incadra pe b-dul Fratiei in Cart. Florilor, drept pentru care s-a pus in miscare. Observand ca acesta isi continua deplasarea pe directia inainte a oprit, fiind intrat pe str. Pompierilor, moment in care motociclistul a cazut pe partea sa stanga acesta ramanand pe partea carosabila inaintea masinii in timp ce motocicleta, din cauza inertiei, a continuat sa alunece pana s-a tamponat de partea din fata a autoturismului. Dupa impact motociclistul s-ar fi tarat pana la motocicleta si ar fi oprit semnalizatorul care functiona inca.
Partea vatamata a fost transportata la Spitalul Gheorgheni in vederea acordarii de ingrijiri medicale fiind ulterior transportat la Spitalul Od. Secuiesc unde a suferit o interventie chirurgicala.
Din raportul de constatare medico-legala nr. 5/A1-/GH emis de Serviciul judetean de medicina legala a rezultat ca partea vatamata a suferit leziuni traumatice ale membrului inferior stang care s-au putu produce prin lovire de un corp dur contondent eventual prin comprimare intre doua planuri dure, timpul de ingrijire medicala pentru vindecarea leziunii suferit fiind de 70-80 zile.
Ambii conducatori auto au fost testati cu aparatul etilotest rezultatele fiind negative.
Ambele autovehicule implicate au fost supuse unei inspectii tehnice concluzia fiind ca accidentul nu s-a produs ca urmare a vreunei defectiuni tehnice.
Sustinerea inculpatului ca semnalizatorul motocicletei era in functiune a fost confirmata de persoanele din autoturism insa, avand in vedere ca pe drumul pe care se deplasa acesta era montat indicatorul "Oprire" avea obligatia de a acorda prioritate de trecere tuturor vehiculelor ce se deplaseaza pe drumul cu prioritate. Chiar daca semnalizatorul motocicletei partii vatamate ar fi functionat, aspect negat de altfel de catre aceasta, inculpatul avea obligatia de a astepta pana acesta se inscrie pe noua directie de mers.
In drept, s-a retinut ca fapta inculpatului S.B., care la data de 30.05.2010, in jurul orelor 17,00, in timp ce conducea autoturismul marca Dacia Solenza, pe B-dul Fratiei din mun. Gheorgheni, a patruns in intersectie de pe un drum fara prioritate pe un drum cu prioritate in timp ce pe acesta circula un alt autovehicul incalcand astfel prevederile Conventiei de la Viena asupra semnalizarii rutiere din 08.11.1968, ratificata de Romania prin Decretul nr. 318/14.11.1982, art. 10 pct. 3 si 5, accidentandu-l pe partea vatamata R.S.T.A. care conducea motocicleta Honda CBR 99 RR, cauzandu-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un numar de 70-80 zile ingrijiri medicale, constituie infractiunea de vatamare corporala grava din culpa, fapta prev. si ped. de art. 184 alin. 2 si 4 din Codul penal.
La stabilirea si aplicarea pedepsei, instanta a avut in vedere criteriile prevazute de art. 72 si 52 Cod penal, si anume: limitele de pedeapsa fixate pentru infractiunile savarsite, gradul de pericol social al faptelor, imprejurarile in care au fost comise infractiunile, dispozitiile partii generale a Codului penal, precum si circumstantele personale ale inculpatului. Astfel, instanta a tinut cont de faptul ca inculpatul a avut o atitudine sincera, recunoscand in oarecare masura fapta comisa, cu mentiunea ca a solicitat retinerea unei culpe comune in producerea accidentului rutier. Pe de alta parte, instanta a avut in vedere gradul de pericol social ridicat al faptei comise de inculpat si impactul acesteia asupra societatii.
In plus, instanta a tinut cont de faptul ca acest inculpat nu are antecedente penale, a recunoscut si regretat fapta comisa, avand o atitudine constant sincera, atat in cursul urmaririi penale, cat si in cursul judecatii. Deoarece scopul unei pedepse este in primul rand preventiv, urmarindu-se indreptarea inculpatului, astfel incat acesta sa nu mai savarseasca in viitor noi infractiuni, tinand cont si de varsta inculpatului si de urmarile produse prin savarsirea prezentei infractiuni, precum si de posibilitatea reala ca acesta sa se reintegreze in societate, instanta a retinut in favoarea acestui inculpat aceste circumstante atenuante, in baza art. 74 Cod penal si, in consecinta, in temeiul art. 76 alin. 1, lit. e, Cod penal, a redus pedeapsa ce a stabilit-o pentru acest inculpat sub minimul special prevazut de textul de lege incriminatoriu.
Cu privire la latura civila, instanta a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 14 alin. 1 din Cod procedura penala, actiunea civila exercitata in cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului.
Potrivit dispozitiilor art. 998 Cod civil orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara.
De asemenea, potrivit art. 999 Cod civil omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.
Din prevederile legale mentionate, a rezultat ca pentru angajarea raspunderii civile delictuale, trebuie sa fie intrunite anumite conditii si anume existenta unei fapte ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate si a vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul.
Aplicand aceste dispozitii legale la situatia de fapt din prezenta cauza, s-au constatat indeplinite conditiile necesare pentru angajarea raspunderii civile delictuale in ceea ce priveste partea civila R.S.T.A., astfel:
Partea civila R.S.T.A., s-a constituit parte civila cu suma de 75.000 lei, din care suma de 4.258 lei despagubiri materiale si suma de 70.000 lei daune morale. Ulterior, partea civila a precizat cuantumul despagubirilor materiale solicitate la suma de 6.700 lei in loc de 4.258 lei.
Instanta verificand calculatia de reparatie a motocicletei marca Honda depusa de catre asiguratorul S.C. C.A.S.A, aflata la filele 201-203 din dosar, a constatat ca, costul reparatiei in valoare bruta era de 1595,50 lei.
In consecinta, instanta a admis, in parte, cererea privind acordarea daunelor materiale, pana la valoarea sumei de 1595 lei.
Cu privire la daunele morale solicitate de aceeasi parte civila, avand in vedere suferinta fizica si psihica determinata de leziunile suferite, precum si de faptul ca a fost imobilizat la pat in lunile iulie, august si septembrie 2010, astfel cum a rezultat din declaratia martorei C.E., care s-a ocupat de ingrijirea partii civile in perioada de timp amintita mai sus, instanta a constatat ca partii civile i s-a produs un prejudiciu fizic si psihic insemnat, cererea de acordare a daunelor morale fiind intemeiata.
La stabilirea daunelor morale, s-a avut in vedere ca sumele de bani ce au fost acordate partii civile sa aiba efecte compensatorii, sa nu constituie nici amenzi excesive pentru autorul daunelor si nici venituri nejustificate pentru victima daunelor.
In lipsa unui criteriu matematic si obiectiv de stabilire a daunelor morale, in raport de imprejurarile retinute a indreptati partile civile la acordarea de despagubiri reprezentand daune morale, acestea avand un caracter pur afectiv, s-a apreciat ca suma de 10.000 lei acordata partii civile R.S.T.A. era de natura sa compenseze suferinta fizica si psihica produsa prin actiunea inculpatului, si in consecinta, in baza art. 14 si art. 346 Cod procedura penala, a admis in parte cererea acestei parti civile.
La data producerii accidentului de circulatie, autoturismul condus de inculpat era asigurat la S.C. C.A.S.A, conform politei de asigurare seria RO/17/G17/HR0, nr.01323179, valabila pana la data de 16.10.2010 (fila 26 din dosarul de urmarire penala).
Potrivit dispozitiilor art. 54 din Legea 136/1995 in redactarea actuala, asiguratorul de raspundere civila delictuala in caz de accidente auto, trebuie obligat la plata de despagubiri civile in limita plafonului de asigurare.
Impotriva acestei hotarari, au declarat recurs inculpatul S.B., asiguratorul SC C.A.SA si partea civila R.S.T..
Recursul inculpatului nu a fost motivat in scris, dar acesta sustine in fata Curtii ca si partea vatamata ar fi avut o culpa in producerea accidentului. Solicita achitarea sa pe considerentul ca fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, iar pe latura civila doar asiguratorul sa fie obligat la plata despagubirilor.
Partea civila solicita majorarea cuantumului despagubirilor materiale si daunelor morale pana la sumele cu care s-a constituit parte civila si obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecata.
Asiguratorul sustine ca nu poate fi obligat la plata despagubirilor stabilite de instanta, deoarece are doar calitatea de asigurator si nu de parte responsabila civilmente.
Examinand recursurile promovate, din prisma dispozitiilor art. 3856 alin. 3, art. 3858 , art. 3859 alin. 1 pct. 14, 172 si alin. 2 rap. la art. 52 si art. 62-68 C. pr. pen, instanta de control judiciar gaseste intemeiate recursurile declarate de partea civila si asigurator si nefondat recursul inculpatului, retinand urmatoarele:
Sub aspectul starii de fapt, aceasta a fost corect retinuta de catre judecatorie - pornind de la continutul materialului probator administrat pe parcursul desfasurarii procesului penal, iar pedeapsa amenzii penale aplicata de prima instanta s-a facut dupa o corecta apreciere a probelor si o justa aplicare a dispozitiilor art. 72 C. pen, fiind de natura sa duca la atingerea scopului pedepsei, prev. de art. 52 C. pen, astfel ca motivele de recurs invocate de inculpat apar ca nefondate, urmand ca solutia data pe latura penala sa fie mentinuta.
Nu se poate retine ca faptei i-ar lipsi gradul de pericol social al unei infractiuni si nici ca partea vatamata ar fi avut o culpa in producerea evenimentului rutier.
Retinerea culpei partii vatamate prin raportul de expertiza nu se coroboreaza cu niciun alt mijloc de proba administrat in cauza. Dimpotriva, toate celelalte probe dovedesc fara dubiu ca inculpatului ii apartine in intregime culpa producerii accidentului.
In acord cu prima instanta, Curtea apreciaza ca si in situatia in care semnalizatorul motocicletei condusa de partea vatamata ar fi functionat, acest fapt nu ar fi inlaturat obligatia inculpatului de a opri si de a se asigura la intrarea pe drumul cu prioritate si mai inainte ca partea vatamata sa fi efectuat in intregime manevra pretins semnalizata.
Cu privire la gradul de pericol social al faptei, pe langa culpa exclisiva a inculpatului, avem in vedere inclusive urmarile produse, artat cele materiale, cat mai ales suferintele fizice si psihice provocate partii vatamate, numarul mare al zilelor de ingrijiri medicale necesare pentru vindecare, perioada indelungata in care aceasta a fost imobilizata si interventiile chirurgicale efectuate. Retinem de asemenea ca accidentul s-a produs pet imp de zi, cu luminozitate foarte buna, intr-o zona cu vizibilitate de asemenea foarte buna si fara o circulatie intensa. Toate aceste aspecte confera faptei un grad de pericol social sufficient pentru ca aceasta sa constituie infractiune.
Analizand latura civila a cauzei, prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat, partea civila si de asigurator si a materialului probator administrat, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut un calcul gresit asupra despagubirilor civile solicitate si dovedaite de partea civila.
Constatam ca partea civila a formulat si si-a precizat ulterior pretentiile in suma de 70.000 lei daune morale si 6.700 lei daune materiale.
Din daunele materiale solicitate, instanta a acordat doar suma de 1595 lei reprezentand costul reparatiei motocicletei si nu a analizat celelalte pretentii si sustineri ale partii civile.
Reanalizand materialul probator administrat, constatam ca sunt dovedite majoritatea pretentiilor formulate. Avem in vedere consultatia medicala din 25.05.2010 - 65 lei, scrisoarea medicala din aceeasi data - 10 lei, chitanta din 15.06.2010 pentru certificatul medical - 63 lei, costul reparatiei motocicletei - chitantele din 31.07 si 12.10.2010 - 2.484 lei, plata persoanei care a ingrijit partea vatamata timp de 3 luni - declaratia martorei C.E. - 1.500 lei, bonuri si chitante pentru medicamente - 100 lei si - 1.000 lei.
Nu sunt dovedite cu inscrisuri sau martori costurile deplasarilor la spital. De asemenea, din inscrisul aflat la fila 191, rezulta ca partea vatamata a primit de la asigurator suma de 1.595,50 lei.
Din totalul cheltuielilor dovedite de 4.222 lei urmeaza sa scadem suma de 1.595 lei pe care partea civila a primit-o de la asigurator, rezultand suma de 2.627 lei despagubiri materiale pe care inculpatul va fi obliogat sa le plateasca partii civile.
In accord cu judecatorul fondului, constatam ca, intr-adevar, cuantumul de 70.000 lei al daunelor morale solicitate de partea civila este unul exagerat, insa si cel de 10.000 lei stabilit de prima instanta este unul neindestulator.
Instanta de judecata este cea chemata sa stabileasca criteriile si metodele necesare pentru determinarea cuantumului daunelor morale. In speta, asa cum a procedat instanta de prim grad, este aplicabil principiul reparatiei daunelor morale in cazul atingerii grave aduse drepturilor partii vatamate.
Retinem in acest sens in primul rand modalitatea in care s-a produs accidentul si culpa de care a dat dovada inculpatul, respectiv pe timp de zi, intro zona cu vizibilitate buna si relativ libera, pe un carosabil uscat. Apoi retinem urmarile produse, suferintele pricinuite partii civile, durata mare de timp cat aceasta a fost imobilizata, interventiile chirurgicale efectuate, numarul zilelor de ingrijiri medicale necesare vindecarii si varsta tanara a partii vatamate.
Fata de cele retinute, Curtea apreciaza ca este necesar a se acorda partii vatamate daune morale intr-un cuantum majorat la suma de 20.000 lei, care este in masura sa acopere prejudicial moral produs acesteia.
Constatam de asemenea ca aparatorul ales al partii vatamate/civile a depus in original chitantele reprezentand incasarea onorariului avocatial pentru judecata in fond si judecata in recurs a cauzei, insa prima instanta nu s-a pronuntat asupra cererii de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecata.
Tinand seama ca actiunea civila a fost admisa doar in parte, iar in recurs pretentiilor formulate au fost majorate tot numai in parte, Curtea urmeaza sa faca aplicarea disp. art. 193 alin. 2 C. pr. pen, obligand inculpatul la plata partiala a cheltuielilor de judecata catre partea civila in suma de 500 lei aferente fondului si 300 lei aferente recursului.
Asupra recursului asiguratorului, constatam ca in mod gresit acesta a fost obligat in subsidiar la plata despagubirilor civile.
Intr-adevar, potrivit Deciziei nr. I din 2005 data de ICCJ, societatea de asigurare nu are calitate de parte responsabila civilmente, ci este citata in procesul penal in calitate de asigurator.
Insa, potrivit art. 54 din Legea nr. 136/1995, in cazul stabilirii despagubirii prin hotarare judecatoreasca, asiguratorul raspunde in limitele obligatiei acestuia, stabilita prin contractul de asigurare.
Nu se poate retine critica potrivit careia partea vatamata s-ar fi constituit parte civila exclusive impotriva asiguratorului. Pe de o parte, prin cererile formulate, partea vatamata face referire la inculpat, insa solicita obligarea asiguratorului la plata despagubirilor. Ea nu precizeaza expres ca intelege sa-l exonereze pe inculpat de la plata despagubirilor. Pe de alta parte, asiguratorul nu are calitate de parte responsabiila civilmente, nefiind indeplinite in privinta lui prevederile art. 14 si urm. C. pr. pen.
Fata de toate cele retinute, urmeaza ca, in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen, sa admitem recursurile declarate de partea civila R.S.T. si asiguratorul SC C.A.SA impotriva sentintei penale nr. 248/27.12.2011, pronuntata de Judecatoria Gheorgheni.
Vom casa partial sentinta atacata si rejudecand cauza pe latura civila:
In baza art. 346, art. 14 C. pr. pen. rap. la art. 998 C.civ, vom obliga inculpatul S.B. sa plateasca partii civile R.S.T. suma de 2.627 lei reprezentand despagubiri materiale si 20.000 lei reprezentand daune morale.
In baza art. 193 alin. 2 C. pr. pen, vom obliga inculpatul sa plateasca partii civile cheltuieli de judecata partiale in suma de 500 lei aferente fondului si 350 lei aferente recursului reprezentand onorariul de avocat.
Vom constata calitatea de asigurator a SC C.A. SA si o vom obliga la plata despagubirilor civile si a cheltuielilor judiciare, acordate de instanta prin prezenta decizie partii civile, in limitele contractului de asigurare.
Vom mentine celelate dispozitii din sentinta atacata care nu contravin prezentei decizii.
In temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen, vom respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.B. impotriva aceleiasi sentinte.

Nota 1: In acelasi sens s-a pronuntat recent Curtea de Apel Tg.-Mures si prin dec. pen. nr. 225/R/12 martie 2012.

Nota 2: In procesul penal, inculpatul (cand este cazul si partea responsabila civilmente) este subiectul pasiv al actiunii civile alaturate actiunii penale, ceea ce inseamna ca, in cazul constatarii indeplinirii conditiilor angajarii raspunderii delictuale, el este tinut sa repare prejudiciul.
In cazul particular al accidentelor rutiere ale caror victime au suferit vatamari fizice sau morale ori au decedat, pentru garantarea recuperarii integrale a prejudiciilor cauzate victimelor sau tertilor, in dreptul intern au fost luate masurile legislative adecvate care sa asigure ca aceste prejudicii vor fi acoperite integral prin asigurare sau, daca vehiculul nu a fost identificat ori nu este asigurat, a fost infiintat Fondul de protectie a victimelor strazii responsabil cu despagubirea.
In ipoteza in care conducatorul auto, a carui culpa in producerea urmarilor socialmente periculoase a fost constatata de catre instanta, era asigurat la data evenimentului rutier de raspundere civila instanta investita cu solutionarea actiunii penale si a actiunilor civile alaturate acesteia nu poate sa ignore prevederile Legii nr. 136/1995. Urmatoarele dispozitii ale acestui act normativ prezinta relE.nta: -art. 54 alin. 1 potrivit caruia "_ in cazul stabilirii despagubirii prin hotarare judecatoreasca, drepturile persoanelor pagubite prin accidente produse de vehicule aflate in proprietatea persoanelor asigurate in Romania se exercita impotriva asiguratorului de raspundere civila, _, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor raspunzatoare de producerea accidentului in calitate de intervenienti fortati".
-art. 55 alin. 1 potrivit caruia "despagubirile se platesc de catre asigurator persoanelor fizice sau juridice pagubite".
-art. 50 alin. 1 si 2 dupa care "Despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuielile de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, precum si prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
In caz de vatamare corporala sau deces, despagubirile se acorda atat pentru persoanele aflate in afara vehiculului care a produs accidentul, cat si pentru persoanele aflate in acel vehicul, cu exceptia conducatorului vehiculului respectiv".
-art. 55 potrivit caruia "Despagubirile se platesc de catre asigurator persoanelor fizice sau juridice pagubite.
Despagubirile nu pot fi urmarite de creditorii asiguratului.
Despagubirile se platesc asiguratilor daca acestia dovedesc ca au despagubit persoanele pagubite si despagubirile nu urmeaza sa fie recuperate potrivit prevederilor art. 58.
Odata cu incasarea despagubirii, persoanele pagubite vor declara in scris ca au fost despagubite pentru pagubele suferite si ca nu mai au nici o pretentie de la asiguratorul de raspundere civila si asigurat (persoana vinovata) in legatura cu paguba respectiva.
In situatia efectuarii platii de catre asiguratorul de raspundere civila direct in contul bancar al persoanei pagubite, aceasta se considera a fi integral despagubita daca in termen de 30 de zile de la data intrarii sumei in contul sau bancar nu a notificat asiguratorului de raspundere civila eventualele obiectii referitoare la cuantumul despagubirii.
In cazul in care in drepturile persoanei pagubite s-a subrogat asiguratorul conform prevederilor art. 22, eventuala diferenta de despagubire dintre asigurarea facultativa si asigurarea obligatorie de raspundere civila auto ramane pe contul asigurarii facultative, neputand fi recuperata de la asigurat (persoana vinovata), daca despagubirea platita din asigurarea facultativa nu depaseste limita maxima a despagubirii ce poate fi acordata de asigurator pentru prejudiciile cauzate in unul si acelasi accident de vehicul, prevazuta de legislatia in vigoare".
Modalitatea in care este instituita prin lege asigurarea obligatorie de raspundere civila ilustreaza vointa legiuitorului de a simplifica mijloacele prin care persoana prejudiciata ajunge sa fie dezdaunata si corespunde scopului pentru care a fost instituita obligativitatea asigurarii. Astfel, din moment ce legea obliga persoanele sa se asigure tocmai pentru a garanta plata despagubirilor catre eventualii pagubiti, este firesc ca in situatia producerii riscului asigurat garantia sa devina functionala, iar asiguratorul sa fie tinut sa plateasca.
Considerentele enuntate mai sus determina concluzia dupa care in procesul penal care poarta pentru o infractiune de vatamare corporala din culpa sau ucidere din culpa produsa printr-un accident rutier si in care a fost adusa si o actiune civila, inculpatul, cand este antrenata raspunderea lui delictuala, este tinut sa dezdauneze partea civila dupa regulile raspunderii civile delictuale. In acelasi timp, obligatia de dezdaunare incumba si asiguratorului, in acest caz dupa regulile instituite de Legea nr. 136/1995 si potrivit clauzelor contractului de asigurare.
Aceleasi considerente au atras, de altfel, si schimbarea practicii acestei instante.
Desigur, obligarea la despagubiri atat a inculpatului (singur sau in solidar cu partea responsabila civilmente), cat si a asiguratorului nu inseamna ca victimei ii este oferita o dubla plata, aceasta masura fiind exclusa de principiul neimbogatirii fara justa cauza. O asemenea obligatie lasa deschisa calea partii civile sa se indestuleze direct de la asigurator pentru daunele materiale si morale, precum si pentru cheltuielile judiciare fixate de instanta prin hotarare, si, doar daca suma care i-a fost oferita de societatea de asigurare nu o acopera integral pe cea acordata de catre instanta de judecata sau in ipoteza in care, la executarea hotararii, asiguratorul este insolvabil, partea civila se poate indrepta impotriva inculpatului (si a partii responsabile civilmente, cand este cazul) pentru diferenta neobtinuta de la societatea de asigurare.

Sursa: Portal.just.ro