Incompatibilitatea judecatorului. Judecator care si-a exprimat anterior parerea asupra solutiei care ar putea fi date cauzei.
C. pr. pen., art. 47 alin. 2
In conditiile in care, stabilind prin hotarare judecatoreasca vinovatia unui coautor, in motivarea acelei hotarari, instanta s-a exprimat in termeni clari si fara echivoc cu privire la activitatea intreprinsa de inculpatul dedus judecatii in fata sa si a tras concluzii categorice asupra gradului de contributie al acestuia din urma, maniera in care s-a exprimat instanta constituie mai curand o idee preconceputa asupra vinovatiei inculpatului, decat o simpla descriere a unei stari de suspiciune, si pune la sub semnul intrebarii impartialitatea obiectiva a judecatorului pricinii. Prin sentinta penala nr. 405/08.11.2011, Judecatoria Reghin a hotarat urmatoarele:
In temeiul art. 11 alin. 1 pct. 2 lit. a coroborat cu art. 10 alin. 1 lit. c Cod procedura penala a dispus achitarea inculpatului L.O. de sub acuza comiterii infractiunii de vatamare corporala prevazuta de art. 181 alin. 1 Cod penal si a infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal prevazuta de art. 189 alin. 1, 2 Cod penal.
In baza art. 192 alin. 2 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul L.O. la pedeapsa de 3 ani inchisoare pentru comiterea infractiunii de violare de domiciliu.
In baza art. 83 alin. 1 Cod penal a dispus revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei de 8 luni inchisoare cu suspendare prin sentinta penala 233 din 06.04.2010 a Judecatoriei Reghin, pedeapsa care s-a dispus a se executa alaturat celei aplicate inculpatului pentru infractiunea dedusa judecatii, inculpatul urmand sa execute pedeapsa rezultanta de 3 ani si 8 luni inchisoare.
In baza si conditiile art. 71 Cod penal i s-a interzis inculpatului, pe durata prevazuta de acest text, drepturile prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza 2 si lit. b Cod penal.
In baza art. 88 Cod penal a fost computata din pedeapsa rezultanta durata retinerii si arestarii preventive din 03.05.2010 si pana la 25.06.2010.
S-a constatat ca partea vatamata M.K.E. nu a formulat pretentii civile fata de inculpat.
In baza art. 191 alin. 1 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele:
La data de 02.05.2010 in jurul orelor 20,50 numitul B.M.R. s-a deplasat impreuna cu martorul C.M. la locuinta martorei G.A.M., la care se afla partea vatamata M.K.E. In apropierea locuintei mentionate numitul B.M.R. s-a intalnit cu inculpatul L.O. Acesta din urma a patruns in curtea locuintei martorei urmat la scurt timp de inculpatul L.O. Numitul B.M.R. a patruns si in casa martorei, unde, in holul locuintei a intalnit pe partea vatamata pe care, dupa o scurta discutie a lovit-o in mod repetat provocandu-i caderea pe pardoseala, unde a continuat sa o loveasca, dupa care a imobilizat-o pe partea vatamata utilizand o banda adeziva. In acest timp martora G.A.M. a iesit pe un geam si a anuntat serviciul de urgenta, la fata locului sosind dupa putin timp un echipaj de politie care a identificat pe numitul B.M.R. Inculpatul L.O. a declarat in cursul cercetarii judecatoresti ca a patruns dupa numitul B.M.R. in curtea locuintei Martorei G.A.M. insa nu a intrat in casa ci a ramas in pragul casei, dupa care s-a deplasat la motoreta care se afla parcata la circa 60 m distanta de poarta imobilului, revenind in curte pentru a mai incerca o data sa il scoata pe numitul B.M.R., din casa, iar cand l-a strigat pe acesta a venit politia. In acelasi sens a declarat si martorul C.M. declaratiile celor doi coroborandu-se sub toate aspectele.
Instanta a retinut din coroborarea declaratiilor tuturor persoanelor audiate ca poarta imobilului era descuiata, insa nu era deschisa, desi a fost deschisa, atat de numitul B.M.R., cat si de inculpatul L.O. doar prin impingere.
Instanta a mai retinut ca si numitul B.M.R. a declarat in sensul ca inculpatul L.O. nu a intrat in locuinta martorei si nu a participat la imobilizarea si lovirea partii vatamate.
Fata de faptul ca toate declaratiile date in cauza au convers spre concluzia ca inculpatul L.O. nu a lovit si nu a participat la imobilizarea partii vatamate impreuna cu numitul B.M.R., instanta a conchis ca inculpatul L.O. nu s-a facut vinovat de comiterea infractiunilor de vatamare corporala prevazuta de art. 181 alin. 1 Cod penal si a infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal prevazuta de art. 189 alin. 1, 2 Cod penal.
Instanta a mai retinut ca aceste doua infractiuni au fost comise de numitul B.M.R., astfel cum s-a retinut si in sentinta penala 163 din 21 aprilie 2011 a Judecatoriei Reghin, definitiva, prin nerecurare, astfel ca in temeiul art. 11 alin. 1 pct. 2 lit. a coroborat cu art. 10 alin. 1 lit. c Cod procedura penala a dispus achitarea inculpatului L.O. de sub acuza comiterii infractiunii de vatamare corporala prevazuta de art. 181 alin. 1 Cod penal si a infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal prevazuta de art. 189 alin. 1, 2 Cod penal.
In ce priveste infractiunea de violare de domiciliu, instanta a retinut ca din declaratiile tuturor persoanelor audiate in cauza, inclusiv din declaratia inculpatului a rezultat ca acesta dupa ce s-a intalnit cu numitul B.M.R., seara, dupa lasarea intunericului, a patruns in curtea imobilului in care locuia partea vatamata. Din definitia data de legiuitor infractiunii de violare de domiciliu, potrivit art. 192 Cod penal, respectiv "Patrunderea fara drept, in orice mod, intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit tinand de acestea, fara consimtamantul persoanei care le foloseste..." instanta retine ca
Elementul material al infractiunii, respectiv latura obiectiva a acesteia s-a realizat la momentul patrunderii in orice mod a inculpatului in locul imprejmuit tinand de o locuinta, fara consimtamantul persoanei care o foloseste. In cauza, instanta a retinut ca inculpatul a patruns in curtea imobilului, nefiind relevant faptul ca acesta a patruns pe poarta neincuiata. Potrivit doctrinei "elementul material al laturii obiective poate fi realizat prin doua modalitati alternative, dintre care o actiune (...) Actiunea consta in patrunderea intr-un domiciliu, care trebuie sa fie efectiva si sa se realizeze cu privire la (...) un loc imprej¬muit. (...) Locul imprejmuit este locul separat printr-o ingraditura de locurile invecinate care, ca si dependinta, intregeste folosinta locuintei, cum ar fi, de exemplu, o curte, o gradina etc., astfel incat sa rezulte vointa titularului ca nimeni sa nu patrunda in acel loc fara voia sa. In caz contrar, chiar daca locul este separat printr-o ingraditura nu constituie un loc imprejmuit in intelesul textului, daca de acel loc viata privata a persoanei nu este legata in nici un fel.
Infractiunea de violare de domiciliu exista indiferent daca persoana vatamata detine sau nu locuinta in baza unui titlu legal, deoarece, urmarind sa apere liber¬ta¬tea persoanei sub aspectul posibilitatii de a-si desfasura viata personala in locul pe care si l-a ales, in ambele cazuri interventia din afara are un caracter ilegal.
Patrunderea trebuie sa se realizeze fara consimtamantul persoanei care folo¬seste respectiva locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit tinand de acestea. Cerinta lipsei consimtamantului persoanei care foloseste locuinta decurge din insasi esenta faptei care, astfel, neconstituind o incalcare a libertatii per¬soanei, nu poate fi incadrata in dispozitiile art. 192 C. pen. Pentru a fi valabil si, deci pentru a inlatura existenta infractiunii, consimtamantul trebuie sa emane de la o persoana responsabila care, totodata, are dreptul de a permite sau inter¬zice intrarea altei persoane in locuinta. Daca locuinta este folosita de mai multe persoane, dreptul de a permite sau interzice patrunderea cuiva in locuinta comu¬na il are oricare dintre acele persoane. Consimtamantul poate fi dat si condi¬tionat. Intr-un asemenea caz, patrunderea in locuinta, in alte conditii decat cele stabi¬lite, constituie infractiune. Lipsa consimtamantului poate rezulta din opune¬rea efectiva a victimei, de exemplu se pune in dreptul usii, interzicand astfel accesul faptuitorului, sau dintr-o avertizare prealabila a faptuitorului ca i se inter¬zice accesul in locuinta, de exemplu, victima i-a spus faptuitorului ca nu-i permite sa intre in locuinta. Lipsa consimtamantului poate rezulta si implicit dintr-o anu¬mita imprejurare, cum ar fi de exemplu atunci cand persoana, plecand de acasa, incuie usa. Prin aceasta, ea si-a manifestat implicit vointa ca, in lipsa ei, sa nu patrunda nimeni in locuinta. In toate cazurile cand lipseste o interdictie expresa din partea victimei, lipsa consimtamantului se prezuma pana la proba contrarie, adica pana cand faptuitorul dovedeste ca a patruns in locuinta cu consim¬tamantul acesteia." [Drept penal : Partea speciala/ Tudorel Toader. - Ed. a 2-a, rev. - Bucuresti : Editura Hamangiu, 2007]
Dupa cum anterior s-a aratat instanta a retinut ca inculpatul, a patruns in curtea imobilului ce constituia locuinta partii vatamate, fara consimtamantul acestuia, retinand ca din declaratiile persoanelor audiate nu rezulta ca partea vatamata sau martora si-ar fi manifestat acordul ca inculpatul sa patrunda in curtea imobilului (de altfel nici inculpatul nu a afirmat in acest sens).
Fata de toate aceste considerente, instanta a conchis ca inculpatul se face vinovat de comiterea infractiunii de violare de domiciliu.
In drept, fapta inculpatului L.O. care in seara zilei de 02.05.2010, in jurul orelor 20,50, a patruns fara drept in locuinta martorei G.A.M. de pe strada Dedradului, din municipiul Reghin, s-a apreciat ca intruneste elementele constitutive ale infractiunii de violare de domiciliu prevazuta si pedepsita de art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
Acelasi complet de judecata, in aceeasi componenta, din cadrul Judecatoriei Reghin a pronuntat si sentinta penala nr. 163/21.04.2011, prin care s-a dispus:
In baza art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedura penala si a art. 74 alin. 1 lit. a, c si 76 alin. 1 lit. d Cod penal l-a condamnat pe inculpatul B.M.R., la pedeapsa de 3 luni inchisoare pentru comiterea infractiunii de vatamare corporala.
In baza art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedura penala si a art. 74 alin. 1 lit. a, c si 76 alin. 1 lit. d Cod penal l-a condamnat pe acelasi inculpat la pedeapsa de 1 an inchisoare pentru comiterea infractiunii de violare de domiciliu.
In baza art. 189 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedura penala si a art. 74 alin. 1 lit. a, c si 76 alin. 1 lit. c Cod penal l-a condamnat pe acelasi inculpat la pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru comiterea infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal.
In baza art. 33 lit. a si 34 lit. b Cod penal a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani inchisoare.
In baza art. 81 alin. 2 Cod penal a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei rezultante.
In baza art. 82 alin. 1 Cod penal a stabilite termenul de incercare de 4 ani.
Potrivit art. 359 Cod procedura penala a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83, 84 Cod penal a caror nerespectare atrage revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei si a consecintelor acestei revocari in cazul comiterii unei noi infractiuni.
In baza art. 88 Cod penal a computat din pedeapsa rezultanta durata retinerii si arestarii preventive din 02.05.2010 si pana la data de 26.07.2010.
In baza art. 350 alin. 1 Cod procedura penala a dispus revocarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea, aplicata inculpatului prin decizia penala 327/R din 26 iulie 2010 a Tribunalului Mures.
Instanta a retinut faptul ca partea vatamata M.K.E. nu a formulat pretentii civile fata de inculpat.
In baza art. 191 alin. 1 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Reghin din 27.05.2010 emis in dosar 970/p/2010 si inregistrat la aceasta instanta sub nr. 2178/289/2010 din 27 mai 2010 s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatilor B.M.R., sub aspectul savarsirii infractiunilor de vatamare corporala, violare de domiciliu si lipsire de libertate in mod ilegal, fapte prevazute de art. 181 alin. 1 Cod penal, art. 192 alin. 2 Cod penal, art. 189 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal si L.O., sub aspectul savarsirii infractiunilor de vatamare corporala, violare de domiciliu si lipsire de libertate in mod ilegal, fapte prevazute de art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, art. 189 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal si cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
In fata instantei de judecata la termenul din 07 aprilie 2011 inculpatul B.M.R. a recunoscut in totalitate faptele astfel cum acestea au fost descrise prin rechizitoriu si a solicitat ca judecata sa aiba loc in baza probelor administrate in faza de urmarire penala. Fata de faptul ca inculpatul L.O. nu a uzat de prevederile art. 320 ind. 1 Cod procedura penala la termenul din 07 aprilie 2011 s-a dispus disjungerea cauzei in ce il privea pe inculpatul L.O., formandu-se un nou dosar, in prezenta cauza urmand a fi judecat numai inculpatul B.M.R.
Deliberand asupra cauzei prin prisma dispozitiilor art. 343 Cod procedura penala instanta a retinut urmatoarea stare de fapt:
La data de 02.05.2010 in jurul orelor 20,50 inculpatul B.M.R. s-a deplasat la locuinta martorei G.A.M., la care se afla partea vatamata M.K.E.. In apropierea locuintei mentionate inculpatul B.M.R. s-a intalnit cu inculpatul L.O. si impreuna au patruns in curtea locuintei. Inculpatul B.M.R. a patruns si in casa martorei, unde, in holul locuintei a intalnit pe partea vatamata pe care, dupa o scurta discutie a lovit-o in mod repetat provocandu-i caderea pe pardoseala, unde a continuat sa o loveasca, dupa care a imobilizat pe partea vatamata utilizand o banda adeziva. In acest timp martora G.A.M. a iesit pe un geam si a anuntat serviciul de urgenta, la fata locului sosind dupa putin timp un echipaj de politie care a identificat pe inculpatul B.M.R..
Coroborand declaratiile de recunoastere ale inculpatului B.M.R. cu materialul probator administrat in cursul urmaririi penale, instanta a conchis ca inculpatul se face vinovat de comiterea infractiunilor pentru care a fost trimis in judecata.
In drept, faptele inculpatului B.M.R. care in seara zilei de 02.05.2010, in jurul orelor 20,5o, impreuna cu inculpatul L.O., a patruns fara drept in locuinta martorei G.A.M. de pe strada Dedradului, din municipiul Reghin, unde inculpatul B.M.R. a lovit-o pe partea vatamata M.K.E. aplicandu-i mai multe lovituri cu o caramida, cu pumnii si cu picioarele, care i-au cauzat leziuni care au necesitat pentru vindecare un nr. de 50 zile de ingrijiri medicale, conform certificatului preliminar si raportului medico legal nr. 1466/03.05.2010 respectiv 04.05.2010, l-au legat de picioare cu o banda adeziva, i-au aplicat pe gura banda adeziva, lipsindu-l de libertate in mod ilegal, intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de vatamare corporala, violare de domiciliu si lipsire de libertate in mod ilegal, fapte prevazute de art. 181 alin. 1 Cod penal, art. 192 alin. 2 Cod penal, art. 189 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Reghin si inculpatul L.O.
In motivarea recursului, Parchetul de pe langa Judecatoria Reghin solicita condamnarea inculpatului si deducerea duratei retinerii si arestului preventiv.
Recursul inculpatului nu a fost motivat.
Examinand recursurile promovate de Parchet si de inculpat, din prisma dispozitiilor art 3859 pct. 3 teza finala rap. la art. 52 si art. 62-68 C. pr. pen, instanta de control judiciar le gaseste fondate, pentru urmatoarele considerente:
In acest fel, motivarea retinuta in aceasta hotarare de judecatorul care apoi a dispus asupra situatiei inculpatului L.O., exprimandu-se in termeni clari si fara echivoc cu privire la activitatea intreprinsa de acesta si tragand concluzii categorice asupra gradului sau de contributie, constituie mai curand o idee preconceputa asupra vinovatiei inculpatului, decat o simpla descriere a unei stari de suspiciune, si pune la sub semnul intrebarii impartialitatea obiectiva a judecatorului pricinii. Astfel, in partea descriptiva a sentintei penale nr. 163/21.04.2011, judecatorul nu s-a limitat la o apreciere sumara a faptelor reprosate inculpatului L.O., ci, din contra, s-a pronuntat asupra existentei elementelor care contureaza vinovatia acestuia. Mai mult, in sentinta penala nr. 405/08.11.2011 recurata, motivarea este similara celei a sentintei nr. 163/21.04.2011. Procedand in aceasta maniera, judecatorul a intrat in sfera cazului de incompatibilitate reglementat de art. 47 alin. 2 C. pr. pen., ceea ce atrage incidenta cazului de casare cu trimitere prevazut de art. 3859 alin. 1 pct. 3 C. pr. pen.
Fata de cele retinute, solutia care se impune este aceea a casarii integrale a sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond.
Avand in vedere solutia data fata de primul motiv de recurs, Curtea nu va mai analiza si cel de-al doilea motiv de recurs invocat de Parchet, pentru a nu influenta judecatorul fondului investit cu rejudecarea cauzei.
Asadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria Reghin si de inculpatul L.O. impotriva Sentintei penale nr. 405/08.11.2011, pronuntata de Judecatoria Reghin sunt fondate, motiv pentru care, in baza art. 38515 pct. 2 lit. c C. pr. pen, urmeaza a fi admise. Sentinta atacata va fi casata in intregime si cauza va fi trimisa primei instante, Judecatoriei Reghin in rejudecare.