Decretul - Lege nr. 167/1958, art. 16 alin. 1 lit. "a" si art. 7 alin. 1, coroborat cu art. 1886 din Codul civil norme aplicabile raportului juridic dedus judecatii.
- Decretul - Lege nr. 167/1958, art. 16 alin. 1 lit. "a" si art. 7 alin. 1
- Codul civil, art. 1886
Prescriptia se intrerupe prin recuperarea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia.
Cerere de restituire a imbogatirii fara just temei. Momentul de la care incepe sa curga termenul general de prescriptie.
Cat timp se afla in folosinta imobilului persoana respectiva nu poate justifica un interes nascut si actual pentru a solicita si obtine contravaloarea investitiilor pretins a fi efectuate. Numai din momentul in care s-a formulat o actiune in evacuare impotriva sa, se pune problema acestui interes si incepe sa curga termenul de prescriptie. Prin Decizia nr. 7/A/28 iunie 2011, Tribunalul Comercial Mures hotarat: admiterea apelurilor formulate de paratele M.A. si I.A.M., in contradictoriu cu intimata SC T.M. SRL - societate in insolventa, reprezentata de lichidatorul judiciar G.M.C. SPRL, impotriva Sentintei nr. 5178/25 mai 2010 pronuntate de Judecatoria Tg. Mures, modificand integral aceasta hotarare, in sensul admiterii exceptiei prescriptiei dreptului la actiune si al respingerii actiunii formulate de reclamanta SC T.M. SRL, reprezentata de lichidatorul judiciar G.M.C. SPRL, in contradictoriu cu paratele M.A. si I.A.M. si in sensul respingerii cererii reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecata in prima instanta si in apel, precum si in sensul admiterii cererii paratei I.A.M. privind acordarea cheltuielilor de judecata in prima instanta - 5.424 lei - si in apel - 1.456,15 lei - si a cererii paratei M.A. privind acordarea cheltuielilor de judecata in apel - 1.415,5 lei, respectiv in sensul respingerii cererii paratei M.A. privind acordarea cheltuielilor de judecata in prima instanta.
In considerentele Sentintei, instanta a retinut, in esenta, urmatoarele aspecte:
• prin Sentinta nr. 5178/25 mai 2010, Judecatoria Tg.-Mures a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratelor si exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, a admis in parte cererea reclamantei reprezentate de lichidatorul judiciar, le-a obligat pe parate sa-i plateasca reclamantei cate 64.564,90 lei - contravaloarea despagubirilor datorate cu titlu de imbogatire fara justa cauza -, cu dobanda calculata de la data de 13 martie 2007 si pana la achitarea debitului, precum si cheltuielile de judecata, respingand celelalte pretentii ale reclamantei, cat si cererile paratei privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata;
• Tribunalul Comercial Mures, ca instanta de apel, a fost investit printr-o hotarare de declinare a competentei materiale de solutionare a apelurilor, ramasa irevocabila - Decizia nr. 48/10 februarie 2011 a Tribunalului Mures - Sectia civila; referitor la exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei invocate de parata I.A.M., Tribunalul Comercial Mures a retinut ca la data sesizarii primei instante, aceasta era competenta sa solutioneze cererea de chemare in judecata, fata de valoarea obiectului cererii, reclamanta solicitand obligarea paratelor la plata, cu titlu de despagubiri, a sumei de 100.000 lei, in speta fiind aplicabile dispozitiilor art. 2 alin. 1 lit. a, art. 181 Cod proc. civ.; in ce priveste exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant al reclamantei, instanta de apel a retinut ca mandatarul avocat si-a dovedit calitatea prin imputernicirea nr. 54/2 mai 2006, iar in aceasta cauza interesele debitoarei aflate in insolventa converg spre interesele lichidatorului judiciar chemat in aduca la masa credala toate bunurile debitoarei, astfel ca reprezentarea lor de catre aceeasi persoana este oportuna; in legatura cu exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratelor, instanta de apel a retinut - la fel ca prima instanta - ca intre persoana chemata in judecata si subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecatii exista identitate, reclamanta indreptandu-si actiunea impotriva paratelor, in calitate de coproprietare ale imobilului la care sustine ca a efectuat investitii; actiunea reclamantei a fost intemeiata pe imbogatirea fara justa cauza si nu pe raspunderea contractuala;
• referitor la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, s-a retinut, de catre instanta de apel - care a confirmat argumentul primei instante - ca termenul de prescriptie este de 3 ani, potrivit dispozitiilor art. 3 alin. 1 din Decret nr. 167/1958; in ce priveste momentul de inceput al termenului de prescriptie, instanta de apel a considerat ca nu este relevanta imprejurarea potrivit careia investitiile care fac obiectul judecatii au fost realizate pana in luna octombrie 2002, de vreme ce reclamanta nu a avut niciodata reprezentarea ca ar fi executat aceste investitii pentru ea (in calitate de proprietar), cunoscand, inca de la inceput, ca aceste investitii au fost inglobate in imobilul coproprietatea paratelor; astfel, avea posibilitatea sa solicite, din luna octombrie 2002, plata contravalorii investitiilor; deci, luna octombrie 2002 este momentul de inceput al termenului de prescriptie - art. 8 corob. cu art. 7 din Decret nr. 67/1958; doar in situatia in care reclamanta nu a fi cunoscut adevaratul proprietar al imobilului, termenul de prescriptie nu ar fi curs impotriva sa incepand cu data finalizarii investitiilor; in speta, parata-apelanta I.A.M. si antecesoarea paratei-apelante M.A. au fost singurele proprietare recunoscute ale imobilului, incepand cu data realizarii investitiilor; niciunul din cele doua litigii in care a fost implicata reclamanta nu a fost solutionat in favoarea acesteia - prin Sentinta nr. 2059/3 noiembrie 2004, ramasa irevocabila, Tribunalul Comercial Mures a constatat nulitatea contractului de inchiriere incheiat la 20 noiembrie 2002, intre reclamanta si defuncta M.E., iar prin Sentinta nr. 378/4 mai 2005, ramasa irevocabila, Tribunalul Comercial Mures a retinut ca, desi SC D.I. SRL avea un drept de locatiune asupra intregului imobil, reclamanta-intimata a incercat sa incheie, la 20 noiembrie 2011, un contract de inchiriere asupra subsolului imobilului, si, prin urmare, sa isi lipseasca asociatul (SC D.I. SRL), prin manopere dolosive, de posibilitatea indeplinirii obligatiei de a pune la dispozitie spatiul pentru desfasurarea activitatii propuse; chiar in situatia in care reclamanta ar fi fost in eroare cu privire la temeiul cererii de plata a contravalorii investitiilor (temei contractual sau faptul juridic al imbogatirii fara justa cauza), eroarea de drept nu poate fi invocata ca o cauza de suspendare sau de intrerupere a cursului prescriptiei; instanta de apel a mentionat ca nu gaseste logica pentru care prima instanta a retinut incidenta, in cauza, a dispozitiilor art. 16 din Decret nr. 167/1958 intrucat nici folosirea spatiului de catre reclamanta-intimata, in baza celor doua contracte desfiintate, si nici introducerea unei actiuni pentru anularea contractului de inchiriere nu pot fi interpretate ca o recunoastere a pretentiilor reclamantei, de catre cele doua parate.
Impotriva Deciziei nr. 7/A/28 iunie 2011 a declarat recurs reclamanta SC T.M. SRL, reprezentata de lichidatorul judiciar G.M.C. SPRL, invocand dispozitiilor art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 1-3 Cod proc. civ., solicitand admiterea caii de atac si modificarea hotararii, in sensul respingerii exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, cu trimiterea cauzei spre judecarea apelurilor pe fond, Tribunalului Comercial Mures. In esenta, recurenta a sustinut urmatoarele motive: momentul in care termenul de prescriptie a inceput sa curga este cel al incetarii folosintei imobilului in care au fost inglobate investitiile - septembrie 2005 -, iar nu cel al finalizarii investitiilor - octombrie 2002; la 1 ianuarie 2001, intre parate si SC D.I. SRL s-a incheiat un contract de inchiriere cu termen de 5 ani, avand ca obiect folosinta imobilului situat in Tg.-Mures, str. Postei, nr. 12; recurenta si SC D.I. SRL au incheiat, la data de 15 octombrie 2002, un contract de asociere in participatiune, aceasta din urma societate aducand in asociere spatiul comercial aflat la subsolul imobilului mentionat si camera frigorifica; din considerentele Sentintei nr. 387/4 mai 2005 a Tribunalului Comercial Mures - prin care s-a dispus rezilierea contractului de asociere in participatiune -, hotarare ramasa irevocabila dupa parcurgerea cailor de atac, rezulta ca asocierea a fost incheiata la finalizarea lucrarilor de investitii realizate de cele doua societati (recurenta si SC D.I. SRL) la subsolul imobilului, cu scopul de a-l transforma intr-un spatiu in care sa poata fi desfasurate activitati de alimentatie publica; la 20 noiembrie 2002 s-a incheiat, intre recurenta si defuncta M.E. (antecesoarea intimatei M.A.), un contract de inchiriere avand ca obiect folosinta bunului imobil - spaghetarie - cu care SC D.I. SRL a contribuit la asocierea in participatiune; hotararea instantei de apei este nelegala intrucat a interpretat gresit legea cu privire la momentul de inceput al termenului de prescriptie; in cazul efectuarii imbunatatirilor la imobil pe parcursul desfasurarii contractului de locatiune, prescriptia unei actiuni de rem in verso poate incepe sa curga numai de la momentul la care prejudiciul devine cert, respectiv de la momentul la care contractul de locatiune inceteaza sa mai produca efectele deoarece numai de la acest moment suntem in prezenta unei imbogatiri fara justa cauza; astfel, dreptul de a cere restituirea contravalorii investitiilor facute de chirias la imobilul detinut cu titlu de locatiune se va prescrie intr-un termen de 3 ani de la incetarea contractului de locatiune; in cauza sunt incidente dispozitiilor art. 16 din Decret nr. 167/1958.
Prin intampinarea depusa la 14 martie 2012, intimata I.A.M. a solicitat sa se dispuna respingerea recursului si obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata, formuland, in esenta, urmatoarele aparari: dreptul material la actiunea in restituire intemeiata pe imbogatirea fara justa cauza este prescris, potrivit dispozitiilor art. 3, rap. la art. 7, 8 din Decret nr. 167/1958, termenul de 3 ani incepand sa curga de la data finalizarii lucrarilor de investitii - care coincide cu incheierea contractului de asociere in participatiune -, adica de la 15 octombrie 2001 si implinindu-se la 15 octombrie 2004, neexistand nicio cauza de intrerupere sau suspendare a cursului prescriptiei, dintre cele expres si limitativ prevazute de art. 13, 16 din Decret nr. 167/1958; folosirea spatiului de catre recurenta in baza a doua contracte desfiintate prin hotarari judecatoresti nu poate constitui o recunoastere a pretentiilor recurentei, de catre intimata I.A.M.; contractul de asociere in participatiune nu ii este opozabil acestei intimate care nu a avut calitatea de parte in actul juridic mentionat.
Prin notele de sedinta depuse la 20 martie 2012, intimata M.A.E. a solicitat a se dispune respingerea recursului si obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata, sustinand, in esenta urmatoarele aparari: la data inregistrarii cererii de chemare in judecata termenul de prescriptie de 3 ani era implinit; investitiile au fost efectuate la imobil pana in luna octombrie 2002, acesta fiind momentul la care insaracitul a cunoscut imbogatirea altuia in dauna sa, avand posibilitatea sa solicite plata contravalorii investitiilor, conform dispozitiilor art. 7, 8 din Decret nr. 167/1958; raporturile contractuale dintre parti nu pot fi avute in vedere, de vreme ce obiectul cauzei il constituie imbogatirea fara just temei; faptul ca posesia imobilului ar fi apartinut temporar recurentei sau SC D.I. SRL, in baza contractelor de inchiriere si a contractului de asociere in participatiune, avute in vedere de instanta de apel, nu schimba conditiile analizei imbogatirii fara just temei; in cauza nu sunt incidente dispozitiilor art. 16 din Decret nr. 167/1958, din moment ce nici folosirea spatiului de catre recurenta (in baza contractului de inchiriere si al contractului de asociere in participatiune - acte juridice desfiintate) si nici introducerea actiunii pentru anularea contractului de inchiriere nu pot fi interpretate ca o recunoastere a pretentiilor recurentei, de catre parate.
Examinand actele si lucrarile dosarului, Curtea de Apel - investita cu solutionarea recursului potrivit motivelor invocate, a retinut urmatoarele aspecte:
In ce priveste limitele investirii instantei de recurs, Curtea a constat ca desi hotararea atacata contine considerente cu valoare decizionala, referitoare la exceptiile necompetentei materiale a Judecatoriei, lipsei dovezii calitatii de reprezentant al reclamantei si lipsei calitatii procesuale pasive a paratelor - exceptii analizate si de prima instanta -, cererea de recurs formulata de reclamanta necontinand critici privind modul de solutionare a acestor exceptii, iar paratele nu au exercitat calea de atac a recursului. Asadar, partile au achiesat tacit la dispozitiile prin care s-au solutionat exceptiile enumerate (in legatura cu care instanta de apel a confirmat argumentele primei instante). Prin urmare, niciuna dintre parti nu a investit instanta de recurs cu reanalizarea acestor exceptii.
Referitor la exceptia prescriptiei dreptului la actiune, Curtea a constat ca, in aplicarea principiului disponibilitatii, reclamant - recurenta a investit Judecatoria Tg. Mures cu o cerere avand ca obiect pretentii fundamentate pe imbogatirea fara just temei a paratelor.
De altfel, in mod corect, exceptia prescriptiei dreptului la actiune a fost analizata prin raportare la cererea de restituire a imbogatirii fara just temei, atat de catre prima instanta, cat si de catre instanta de apel.
Potrivit dispozitiilor art. 3 din Decret nr. 167/1958 - act normativ aplicabil raportului juridic dedus judecatii -, termenul general de prescriptie este de 3 ani, fiind incident in speta intrucat art. 8 alin. 2 din Decret nr. 167/1958 care contine dispozitii exprese referitoare la imbogatirea fara just temei, nu stabileste un termen special de prescriptie. De altfel, toate partile cauzei sunt de acord cu faptul ca termenul de prescriptie a dreptului material la actiune este de 3 ani, divergente existand intre recurenta si intimate numai cu privire la momentul in care acest termen a inceput sa curga.
Potrivit dispozitiilor art. 7 alin. 1 din Decret nr. 167/1958, corob. cu dispozitiilor art. 1886 Cod civ. - norme aplicabile raportului juridic dedus judecatii -, prescriptia extinctiva incepe sa curga de la data nasterii dreptului la actiune.
Art. 8 alin. 1 din Decret nr. 167/1958 - text la care face trimitere alin. 2 -, stabileste momentul de inceput al termenului de prescriptie a dreptului material la actiune prin raportare la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea.
In conformitate cu dispozitiilor art. 16 alin. 1 lit. a din Decret nr. 167/1958, prescriptia se intrerupe prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia.
In speta, reclamanta-recurenta a folosit imobilul la care sustine ca a efectuat investitiile (a caror contravaloare formeaza obiectul cauzei), in calitate de locatar - conform contractului de asociere in participatiune din 15 octombrie 2002, incheiat cu SC D. SRL, aceasta persoana juridica aducand in asociere spatiul comercial la care recurenta a realizat lucrarile de investitii, SC D.I. SRL avand, la randul ei, calitatea de locatar in temeiul contractului de inchiriere din 1 ianuarie 2001, incheiat cu coproprietarele M.L.E. si I.A.M.. Recurenta s-a aflat, asadar, in posesia nestingherita a bunului, fara ca paratele-intimate sa intreprinda vreun demers (fata de SC D. SRL si, ca efect subsecvent, fata de recurenta) avand ca finalitate lipsirea reclamantei-recurente de folosinta imobilului. Or, atata timp cat recurenta a beneficiat de aceasta folosinta, ea a beneficiat, in consecinta si in mod concret, de lucrarile de investitii pe care le-a executat, neputand justifica un interes nascut si actual pentru a solicita si obtine contravaloarea investitiilor pe care sustine ca le-a efectuat. Cat timp s-a aflat in folosinta imobilului, recurenta nu s-a expus niciunui prejudiciu pe care sa-l evite prin formularea unei actiuni in restituirea contravalorii lucrarilor de investitii - pe temeiul imbogatirii fara just temei a coproprietarilor imobilului. Numai in momentul in care s-a formulat o actiune in evacuare, indreptata impotriva recurentei, se putea pune problema existentei interesului nascut si actual al acesteia de a solicita obligarea proprietarilor la plata contravalorii lucrarilor de investitii realizate la imobil.
Actiunea continand si capatul de cerere avand ca obiect evacuarea a fost formulata de SC D.I. SRL impotriva recurentei SC T.M. SRL, fiind inregistrata pe rolul Judecatoriei Tg.-Mures la data de 27 ianuarie 2004 si solutionata prin Sentinta nr. 378/4 mai 2008 (dos. nr. 467/2004 al Judecatoriei Tg.-Mures), dispunandu-se si evacuarea paratei SC T.M. SRL din spatiul comercial situat la subsolul imobilului din Tg.-Mures, str. Postei - hotararea ramanand irevocabila, dupa parcurgerea cailor de atac.
Asadar, interesul si, odata cu acesta, dreptul la actiune al recurentei de a solicita contravaloarea despagubirilor s-a nascut doar de la data la care s-a solicitat evacuarea acesteia din imobil - respectiv 27 ianuarie 2004 -, cerere confirmata prin Sentinta nr. 378/4 mai 2008, ramasa irevocabila. Pana la acea data coproprietarele imobilului (respectiv succesoarea coproprietarei M.L.E.) nu au negat nici dreptul de folosinta al recurentei (lasandu-i imobilul in posesie si incasand chiria de la SC D.I. SRL, in temeiul contractului de inchiriere din 1 ianuarie 2001) si nici lucrarile de investitii efectuate la imobil.
In consecinta, posesia exercitata de recurenta asupra imobilului la care a efectuat investitiile (situat in subsolul cladirii din Tg.-Mures, str. Postei) - fara ca intimatele sa solicite si sa obtina evacuarea acesteia -, constituie o recunoastere tacita a dreptului care face obiectul prescriptiei, realizata de coproprietarele in folosul carora a curs prescriptia extinctiva. Este adevarat ca la data de 15 octombrie 2003, reclamanta I.A.M. (intimata in prezenta cauza) a solicitat, in contradictoriu cu paratele SC T.M. SRL si cu M.L.E. (recurenta, respectiv antecesoarea intimatei M.A., din aceasta cauza), anularea contractului de inchiriere din 20 noiembrie 2002, incheiat intre cele doua parate, iar prin Sentinta nr. 2059/3 noiembrie 2004 (dos. nr. 6793/2003 al Tribunalului Mures), instanta a admis cererea si a anulat contractul (dat fiind faptul ca reclamanta, in calitatea sa de coproprietara, nu si-a manifestat acordul pentru inchirierea subsolului imobilului in favoarea paratei SC T.M. SRL) - Curtea a constat, insa, cum de altfel s-a retinut in Sentinta nr. 2059/3 noiembrie 2004, ca I.A.M. - coproprietara imobilului - si-a manifestat acordul in vederea inchirierii intregului imobil catre SC D.I. SRL. Asadar, prin cererea sa de chemare in judecata, reclamanta I.A.M. a urmarit doar anularea contractului de inchiriere din 20 noiembrie 2002, fara a solicita, cu acea ocazie sau ulterior, lipsirea de efecte a contractului de inchiriere din 1 ianuarie 2001, incheiat intre recurenta, pe de o parte, si intimatele M.L.E., I.A.M., pe de alta parte.
Asa fiind, pana la data de 27 ianuarie 2004, cand SC D.I. SRL a introdus cererea de chemare in judecata in contradictoriu cu SC T.M. SRL - continand si petitul privind evacuarea paratei din spatiul situat in Tg.-Mures, str. Postei - (cerere admisa prin Sentinta nr. 378/4 mai 2008), recurenta a folosit imobilul, beneficiind de investitiile pe care sustine ca le-a inglobat in acest imobil.
Fata de recunoasterea tacita a intimatelor, rezultand din argumentele anterior expuse, in speta se aplica dispozitiilor art. 16 alin. 1 lit. a din Decret nr. 167/1958, termenul de prescriptie incepand sa curga la data de 27 ianuarie 2004 si implinindu-se la data de 27 ianuarie 2007. Or, cererea de chemare in judecata, in acest dosar, a fost inregistrata la Judecatorie Tg.-Mures la data de 3 mai 2006, adica inauntrul termenului de prescriptie de 3 ani.
In consecinta, Curtea urmeaza sa admita recursul, sa caseze hotararea atacata si sa trimita cauza instantei de apel, pentru continuarea judecatii, in scopul analizarii fondului cauzei - art. 312 alin. 1 teza a II-a, art. 304 pct. 9 teza a III-a, art. 312 alin. 5 teza I Cod proc. civ.