Urmărește inteligent dosarul din instanță.

Primești notificări la fiecare modificare.

Din anul 2015, zi de zi!

Inscris sub semnatura privata. Conditia de valabilitate a multiplului exemplar. Regimul juridic al sanctiunii aplicabile Decizie nr. 237 din data de 30.01.2003
pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti

Inscris sub semnatura privata. Conditia de valabilitate a multiplului exemplar. Regimul juridic al sanctiunii aplicabile

Nerespectarea cerintei multiplului exemplar la momentul intocmirii unui inscris sub semnatura privata ce cuprinde o conventie sinalagmatica atrage nulitatea relativa, in considerarea interesului personal ocrotit prin dispozitiile art.1179 din Codul civil si a posibilitatii confirmarii inscrisului in conditiile art.1179 alin.1 din Codul civil, prin recunoastere de catre "acela carui i se opune".
Dat fiind caracterul relativ al nulitatii invocate, nu este posibila invalidarea actului juridic, intrucat a intervenit prescriptia dreptului la actiune.

(Decizia civila nr.237 din 30 ianuarie 2003 - Sectia a III-a Civila)


Prin Sentinta civila nr.14051/19.12.2000, Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a admis in parte cererea de interventie in interes propriu si in interesul paratei SC "C" SRL formulata de C.N.; a constatat ca intervenientul C.N. este proprietarul constructiei provizorii edificate pe terenul reclamantului situat in Bucuresti, compusa din P + 1E; a respins actiunea principala formulata de reclamantul G.L. in contradictoriu cu paratele SC "C" SRL si SC "A" SA ca neintemeiata; a respins cererea intervenientului C.N. avand ca obiect pretentii ca ramasa fara obiect; a respins cererea de chemare in garantie a SC "P" SRL formulata de reclamantul G.L. ca neintemeiata, si a obligat reclamantul la plata catre parata SC "A" SA a cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a avut in vedere probele administrate in cauza in raport de care a apreciat urmatoarele:
In drept, instanta a retinut dispozitiile art.492 Cod civil, potrivit carora orice constructie este prezumata a fi facuta de catre proprietarul pamantului cu cheltuiala sa si ca este a lui, pana la dovada contrarie.
Reglementarea legala a posibilitatii dovedirii contrariului prezumtiei de proprietate a dus la recunoasterea dezmembramantului dreptului de proprietate - superficia.
In speta, dreptul de superficie in favoarea intervenientului C.N. s-a nascut din conventia incheiata la data de 10.10.1990. Desi intitulat "imputernicire", acest act nu are natura juridica a unui mandat. Este o conventie unilaterala, incheiata prin consimtamantul ambelor parti (care au semnat inscrisul), dar care naste obligatii in sarcina unei dintre parti-proprietarul terenului (obligatia de a respecta dreptul de folosinta al superficiarului asupra terenului pe durata existentei constructiei).
In ce priveste aspectul duratei existentei imobilului si implicit a dreptului de superficie, se constata ca prin inscrisul incheiat la 10.10.1990 proprietarul si-a dat acordul cu privire la ridicarea unei constructii "provizorii". Acest aspect insa va i avut in vedere de parti la expirarea contractului de inchiriere asupra terenului, in acest proces reclamantul neavand pretentii fata de intervenient cu privire sa ridicarea constructiilor, ci fata de parate.
Prin mecanismul complex al prezumtiei relative legale si al conventiei dintre proprietarul terenului si constructor, completat cu faptul edificarii constructiei, superficiarul dobandeste dreptul de proprietate asupra constructiei.
Dobandirea dreptului de proprietate asupra constructiei nu este conditionata de obtinerea autorizatiei de construire. Sanctiunile pentru construirea fara autorizatie sunt prevazute de Legea nr.50/1991 si ele sunt de natura contraventionala sau penala (consecutiv stabilirii raspunderii contraventionale sau penale putand fi adoptata si masura desfiintarii constructiei edificare fara autorizatie).
Prin decizia civila nr.313 A/25.02.2002, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila a anulat ca netimbrate apelurile declarate de apelantii C.N. si SC "C" SRL impotriva sentintei civile nr.14051 din 19.12.2000 a Judecatoriei sectorului 4 Bucuresti in contradictoriu cu apelantul - reclamant G.L., intimata - parata SC "A" SRL si intimata chemata in garantie a SC "P" SRL; a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul - reclamant G.L., impotriva aceleiasi sentinte, in contradictoriu cu apelanta - parata SC "C" SRL, apelantul intervenient C.N., intimata - parata SC "A" SRL si chemata in garantie SC "P" SRL; s-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
S-au avut in vedere, in esenta, aceleasi considerente de fapt si de drept retinute de prima instanta.
Impotriva deciziei tribunalului a formulat cerere de recurs la data de 31.05.2002, reclamantul G.L. prin care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie sub urmatoarele aspecte:
- Art.304 pct.9 Cod procedura civila - 1. in mod eronat instantele anterioare au considerat valabil incheiat inscrisurile sub semnatura privata denumit "imputernicire" incheiat intre autoarea sa si intervenientul C.N., prin intermediul caruia acesta din urma a fost autorizat de catre proprietarul terenului sa amplaseze o constructie cu caracter provizoriu pe terenul din cauza, in drept invocandu-se dispozitiile art.1179 Alin 1 Cod civil si dispozitiile art.1190 Cod civil; in raport de aceste texte de lege sustinerile instantei de fond in sensul ca recunoasterea inscrisului de catre partea potrivnica salveaza actul de sanctionarea nulitatii pentru nerespectarea regulii multiplului exemplar, sunt neintemeiate; instanta de apel, in mod gresit a apreciat asupra caracterului nulitatii ca fiind relativa si nu absoluta; instanta de apel a luat in considerate notele scrise ale recurentului depuse cu ocazia judecarii cauzei si cele depuse in alte litigii existente intre parti si a dat valoare de mijloace de proba, ceea ce nu poate fi primit; intervenientul nu a dovedit existenta actului denumit "imputernicire" in original; 2. din interpretarea clauzelor actului denumit "imputernicire" si din faptul incheierii ulterioare a unui contract de inchiriere cu privire la acest teren, rezulta ca vointa interna partilor a fost aceea a incheierii unui contract de inchiriere, nicidecum constituirea unui drept de superficie in favoarea intervenientului; in fapt, a avut loc o novatie pentru schimbarea de obiect, in sensul ca proprietarul a fost de acord in continuare sa acorde folosinta terenului, dat obiectul contraprestatiei s-a schimbat intr-o suma de bani, deci obligatia are drept cauza juridica un nou contract - contractul de inchiriere; recurentul precizeaza ca a adresat nenumarate notificari intervenientului pentru sistarea lucrarilor in anii 1995-1996 ramase fara rezultat; instanta de apel califica contractul de inchiriere ca avand valoarea unei conventii privind constituirea unui drept de superficie, nesocotind astfel regimul juridic al celor doua izvoare de drept.
Recursul este nefondat.
In mod corect instantele anterioare au dat eficienta inscrisului, denumit "imputernicire" incheiat intre parti la data de 10.10.1990.
In primul rand, acest inscris care materializeaza conventia partilor nu poate fi invalidat pentru nerespectarea regulii multiplului exemplar pentru mai multe considerente, ce vor fi prezentate in cele ce urmeaza:
Luand in considerare criteriul interesului ocrotit de norma juridica impusa de dispozitiile art.1179 (1) Cod civil - ocrotirea unui interes personal, sanctiunea pentru nerespectarea acestei norme juridice este nulitatea relativa a actului juridic.
Un alt argument in sensul calificarii sanctiunii nulitatii ca fiind relativa si nu absoluta este si posibilitatea confirmarii (prin recunoasterea de "acela care se opune") actului (inscrisului) in conformitate cu dispozitiile exprese ale art.1176 Cod civil.
Pe de alta parte, dispozitiile art.1179 alin.3 Cod civil prevad expres ca "lipsa de mentiune ca originalele s-au facut in numar indoit, intreit si celelalte, nu poate fi opusa de acela care a executat din parte-i conventia constatata prin act", ceea ce inseamna ca nulitatea nu poate fi Invocata decat in anumite conditii, imprejurare care defineste regimul juridic al nulitatii relative.
Dat fiind caracterul relativ al nulitatii invocate, recurentul - reclamant nu mai poate solicita constatarea nulitatii, intrucat intervenirea prescriptibilitatea dreptului la actiune.
Imprejurarea ca la dosarul cauzei nu a fost depus inscrisul intocmit la data de 10.10.1990, in original, nu are relevanta in cauza in conditiile in care, prin exercitarea atributiilor prevazute de art.129 (4) si (5) Cod procedura civila, instantele anterioare au clarificat situatia de fapt si de drept prin luarea in considerare a pozitiilor exprimate de parti cu ocazia notelor scrise atat in litigiul pendinte, cat si cu ocazia altor litigii existente intre parti, scopul final fiind aflarea adevarului.
S-a retinut in mod judicios, prin aplicarea dispozitiilor procedurale susmentionate ca atitudinea procesuala a recurentului - reclamant de constatare a nulitatii inscrisului intocmit la data de 10.10.1990, este determinata de reaua - credinta in exercitarea drepturilor procesuale.
Sub aspectul calificarii juridice a conventiei incheiate intre parti si materializate in inscrisul denumit "imputernicire", Curtea apreciaza ca in mod corect s-a apreciat ca la data edificarii constructiei a existat autorizarea (consimtamantul) proprietarilor terenului.
Sustinerile recurentului - reclamant, conform carora, prin incheierea contractelor de inchiriere ulterioare intre parti s-ar fi creat conditiile pentru constatarea judiciara a unei novatii prin schimbare de obiect, exced cadrului procesual de investire a instantei si drept consecinta, nu pot fi analizate.
Pentru aceste considerente, conform art.312 alin.1 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul ca nefondat.


- 5 -

Sursa: Portal.just.ro