O.G. nr. 92/2003 - procedura de solutionare a contestatiei. Actiune in anularea unei decizii date in solutionarea contestatiilor in temeiul O.G. nr. 92/2003, art. 205 si urmatoarele.
- O.G. nr. 92/2003, art. 205 si urm.
Solutionarea de catre organele fiscale cu atributii jurisdictionale a contestatiei formulate impotriva unei decizii de impunere, fara a intra in cercetarea fondului, desi se impunea acest lucru, trebuie sanctionata de instanta de fond prin trimiterea contestatiei spre a fi solutionata pe fond.
Fata de respingerea ca nemotivata a unei contestatii, intanta de contencios nu-si poate exercita controlul de legalitate asupra actului administrat ce se cere a fi anulat.
Prin Sentinta nr. 1558/1 iunie 2011 a Tribunalului Harghita, s-a admis in parte actiunea formulata de reclamanta A.M.B., impotriva ANAF - D.G.F.P. Harghita si in consecinta, s-a anulat in parte Decizia nr. 52 din data de 18 Decembrie 2008, emis de ANAF - D.G.F.P. Harghita, in sensul ca s-a eliminat din suma de 12.198 lei TVA, precum si din suma de 2.012 lei , majorari de intarziere aferente TVA stabilit suplimentar, suma care a fost calculata cu titlu de TVA si majorari de intarziere, asupra veniturilor in suma de 93.195 lei, pentru care s-a dispus confiscarea.
De asemenea, s-a anulat in parte Decizia de impunere nr. 6721 din data de 5 Septembrie 2008, in sensul ca s-a eliminat din suma de 12.198 lei TVA, precum si din suma de 2.012 lei , majorari de intarziere aferente TVA stabilit suplimentar, suma care a fost calculata cu titlu de TVA si majorari de intarziere, asupra veniturilor in suma de 93.195 lei, pentru care s-a dispus confiscarea.
S-au mentinut celelalte dispozitii din actele mentionate, si s-a respins cererea reclamantei cu privire la anularea Procesului verbal de constatare a contraventiilor nr. 0021185 din data de 4 Septembrie 2008.
S-a luat act de renuntare la judecarea cererii referitoare la suspendarea executarii actelor administrative mentionate mai sus, si de asemenea, la judecarea cererii privind introducerea in cauza a functionarilor care au contribuit la elaborarea, emiterea si incheierea actelor contestate.
In considerentele hotararii atacate s-a retinut ca prin actiunea introductiva, precizata, s-a solicitat anularea Deciziei nr. 52/18.12.2008- act administrativ individual, privind solutionarea contestatiei impotriva Deciziei de impunere privind impozitul pe venit stabilit suplimentar de plata nr. 6721/05.09.2008, emisa de Activitatea de Inspectie Fiscala, pe baza Raportului de inspectie fiscala nr. 6720/05.09.2008, precum si a procesului-verbal de constatare a contraventiilor nr. 0021185/04.09.2008.
Instanta de fond a retinut ca decizia atacata nr. 52/2008 a D.G.F.P. Harghita se impune a fi anulata in parte, intrucat potrivit prevederilor art. 48 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, pct. 38 - 41 din Hotararea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, venitul net anual rezultat din activitati independente, determinat pe baza contabilitatii in partida simpla potrivit Codului Fiscal, se stabileste ca diferenta intre venitul brut si cheltuielile aferente realizarii venitului, deductibile conform datelor contabile.
Pentru a putea fi deduse, cheltuielile efectuate in scopul realizarii veniturilor trebuie sa fie efectuate in cadrul activitatilor desfasurate in scopul realizarii venitului; sa corespunda unor cheltuieli efective si sa fie justificate cu documente; sa fie cuprinse in cheltuielile exercitiului financiar al anului in cursul caruia au fost platite; sa respecte regulile privind amortizarea.
Organele fiscale au retinut ca in cazul reclamantei au fost inregistrate cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal si astfel a fost diminuata baza impozabila si respectiv impozitul pe venit datorat bugetului de stat pentru perioada verificata cu 40.793 lei. Cu privire la aceasta suma a fost calculat impozit pe venit suplimentar in suma de 9.667 lei pe anii 2004-2005.
Potrivit concluziilor expertizei, intocmite in cauza fila 167-172, impozitul pe venit datorat pe perioada 1 Ianuarie 2004-31 Decembrie 2006 este in suma de 4.333,00 lei.
Concluziile cu privire la cheltuielile cu amortizarea nu au fost retinute ca pertinente, intrucat temeiul legal invocat, respectiv H.G. 2139/2004, pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe nu poate fi aplicat in cauza, motivat prin aceea ca acest act normativ potrivit art.2, a intrat in vigoare de la 1 Ianuarie 2005, iar reclamantul a achizitionat autoturismul marca Opel Corsa in anul 2004.
De asemenea durata de amortizare a autoturismului Volkswagen achizitionat in 2005, a fost stabilit la 4 ani de expert. Nici aceasta concluzie nu a fost acceptata datorita faptului ca H.G. 2139/2004, stabileste pentru autoturisme durata normala de functionare intre 4-6 ani, si ca urmare, organul de control, tinand cont de faptul ca activitatea reclamantei nu presupune utilizarea intensa a autoturismului, a stabilit in mod corect durata medie de functionare pe 5 ani.
In expertiza, s-a mai retinut ca impozitul pe venit suplimentar nu s-a calculat asupra sumei confiscate, respectiv asupra sumei de 93.195 lei dar TVA a fost calculata si asupra acesteia.
Potrivit O.G. 2/2001 confiscarea este definita ca o sanctiune contraventionala complementara, astfel nu poate fi o suma purtatoare de accesorii, imprejurare care rezulta si din prevederile art. 119 (2) din O.G.92/2003.
Impotriva acestei Sentinte, au declarat recurs, in termenul legal, atat parata D.G.F.P. Harghita, cat si reclamantul A.I.M.B., criticand hotararea atacata, dupa cum urmeaza:
Parata D.G.F.P. Harghita a aratat ca, hotararea atacata este nelegala intrucat prin Decizia atacata nr. 52/2008 s-a apreciat ca, contestatorul nu a motivat promovarea caii de atac administrative, pentru suma de 32.638 lei, astfel ca, aceasta a fost respinsa ca nemotivata.
S-a mai aratat ca, hotararea instantei de fond nu este legala intrucat, prin aceasta hotarare s-a anulat in parte decizia nr. 52/18.12.2008 si decizia nr. 6721/05.09.2008 in sensul eliminarii din suma de 12.198 lei a sumei care a fost calculata cu titlu de TVA asupra veniturilor in valoare de 93.195 lei pentru care s-a dispus confiscarea.
Instanta de fond a retinut ca, potrivit OG nr. 2/2001 "confiscarea este o sanctiune contraventionala si ca atare nu poate fi purtatoare de accesorii, nu poate avea natura nici a unui profit, nici a unui venit".
In opinia recurentei D.G.F.P. Harghita, s-a procedat de catre instanta la aplicarea gresita a legii, fapt ce a determinat pronuntarea acestei hotarari judecatoresti, intrucat TVA nu are natura juridica a unor "accesorii" care in fapt se calculeaza la o obligatie de plata principala.
Mai mult decat atat, arata ca, prin precizarile depuse la dosarul cauzei la termenul de judecata din data de 09.02.2011, a aratat punctul de vedere al organelor de inspectie fiscala cu privire la raportul de expertiza intocmit in cauza, punct de vedere in care se arata expres ca TVA stabilit suplimentar prin Decizia de Impunere nr. 6721/5.09.2008, nu este aferenta veniturilor confiscate, in suma de 93.195 lei, ci este aferenta deficientelor constatate pe linia achizitiilor de bunuri.
Chiar si in raportul de expertiza intocmit in cauza, si care cuprinde concluzii contradictorii, rezulta ca TVA-ul dedus si neacceptat, nu se refera la suma de 93.195 lei supusa confiscarii.
Ca urmare, punctul de vedere al organelor de inspectie fiscala si implicit, al D.G.F.P. Harghita, a fost clar exprimat in cauza, respectiv ca nu s-a calculat TVA asupra sumei supuse confiscarii.
Ca atare, recurenta D.G.F.P. Harghita considera ca hotararea instantei de fond nici nu se poate pune in executare, in conditiile in care, in suma stabilita cu titlu de TVA prin Decizia de Impunere, nu este inclus TVA aferent sumei confiscate.
Reclamanta A.I.M.B. a solicitat reformarea hotararii atacate, sustinand in esenta urmatoarele:
Prin sentinta civila pronuntata, instanta de fond a eliminat majorarile de intarziere din suma de 12.198 lei TVA si din suma de 2.012, mentinandu-se restul obligatiilor suplimentare stabilite prin Decizia de Impunere.
Fata de aceasta situatie, retinuta in mod incorect de organele de inspectie fiscala, recurenta A.I.M.B. a solicitat administrarea probei cu efectuarea unui raport de expertiza contabila, pentru determinarea corecta a obligatiilor sale bugetare, considerand ca aceste obligatii au fost stabilite in afara cadrului legal.
Astfel, in raportul de expertiza financiar-contabila, depus pentru termenul din 24.03.2010, s-a aratat ca in Raportul de Inspectie Fiscala din 5.09.2009, stabilirea impozitului pe venit suplimentar este incorect.
Tocmai din aceasta cauza, recurenta a mai solicitat ca expertul sa precizeze de ce anume s-a calculat incorect impozitul pe venit suplimentar, si astfel, a fost completat raportul de expertiza, prin care s-a evidentiat ca impozitul pe venit cu majorari este de 4.333 lei.
Este adevarat ca intimata a depus un punct de vedere cu privire la aceste concluzii, prin care s-a completat raportul de expertiza, insa nu a formulat si obiective distincte, pentru ca expertul sa revina asupra punctului sau de vedere.
In ce priveste interventia din 2.02.2011, prin care pentru termenul din 9.02.2011 s-a subliniat ca expertul a avut in vedere o alta perioada, aceasta afirmatie este una gratuita, fiindca rezulta chiar din preambulul Raportului de Inspectie Fiscala, faptul ca perioada verificata este 2004-2008.
In ce priveste TVA-ul stabilit, rezulta ca, in mod incorect aceasta taxa s-a stabilit si asupra veniturilor confiscate, ceea ce constituie practic o taxare dubla, fiind constituita asupra a ceea ce s-a si confiscat.
Este adevarat ca asupra sumelor confiscate, ca si masura complementara sanctiunii contraventionale, nu se pot calcula dobanzi si alte penalitati, dar cu toate acestea s-au calculat, deci aceste considerente din sentinta civila recurata tind tocmai pentru anularea acestor obligatii suplimentare, nu si pentru mentinerea lor.
Examinand hotararea atacata, prin prisma acestor considerente, precum si din oficiu potrivit art. 3041 Cod procedura civila, Curtea a retinut urmatoarele:
Potrivit actiunii precizate de reclamanta, ca urmare a renuntarii la solutionarea petitelor 2 si 3, la termenul din 17 noiembrie 2009, instanta de fond a fost chemata sa se pronunte cu privire la anularea in parte a Deciziei nr. 52/18.05.2008, respectiv pct. 1, vizand respingerea contestatiei ca nemotivata, pentru suma de 32.638 lei, reprezentand impozit pe venit pentru anii 2004-2005, cu majorarile aferente si pentru suma de 12.198 lei TVA pentru perioada 01.01.2004 - 31.03.2008, cu majorarile aferente.
In aceste conditii, primul aspect care viza Decizia nr. 52/2008 si care trebuia avut in vedere de catre instanta de fond, era verificarea legalitatii solutiei de respingere a contestatiei, ca urmare a admiterii exceptiei nemotivarii contestatiei formulate impotriva Deciziei de Impunere nr. 6721/5.09.2008 emisa de parata.
In acest sens, Curtea a constat ca, dupa cum s-a retinut chiar in preambulul deciziei atacate, la pct. I, contestatoarea a expus argumentele pentru care apreciaza ca nelegala Decizia de Impunere, referindu-se la veniturile realizate din activitatea neautorizata in suma de 93.195 lei, la TVA-ul deductibil, la combustibilul decontat pe baza bonurilor fiscale, precum si la cuantumul cheltuielilor cu amortismentul mijloacelor de transport. A indicat, de asemenea, motivele pentru care apreciaza ca cele constatate de catre organele fiscale sunt nelegale (filele 8, 9 dosar de fond), astfel incat, in aceste conditii, nu se poate sustine, cu suficient temei, ca ar fi fost incalcate dispozitiile art. 206 alin. 1 lit. c si d Cod procedura fiscala, care ar atrage respingerea, ca nemotivata, a contestatiei.
In aceste conditii, constatarile primei instante, cu privire la fondul cauzei, sau mai exact referitor la decizia atacata, reprezinta, de fapt, o prima solutionare a pretentiilor reclamantei.
Mai exact, prin solutionarea Deciziei nr. 52/2008, fara a intra in cercetarea fondului, si fara a examina motivele de fapt si de drept invocate prin contestatie, instanta de fond a solutionat, la randul ei, atat actiunea introductiva cat si contestatia, fata de decizia atacata, neputandu-se exercita controlul de legalitate tocmai ca urmare a respingerii acesteia ca nemotivata.
Asadar, in opinia Curtii, solutionarea de catre organele fiscale, cu atributii jurisdictionale, a contestatiei reclamantei fara a intra in cercetarea fondului, desi se impunea acest lucru, ca urmare a argumentelor invocate in contestatie, se impunea fi sanctionata de catre instanta de fond, prin admiterea actiunii si trimiterea contestatiei, spre a fi solutionata, in fond, de catre D.G.F.P. Harghita.
Neprocedand astfel, instanta de fond a pronuntat o hotarare nelegala, realizand motivul prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, solutia care se impune fiind, asadar, admiterea recursului, potrivit art. 312 alin. 1 teza I Cod procedura civila.
Ca urmare a admiterii recursului, hotararea atacata urmeaza a fi modificata in parte, in sensul admiterii actiunii introductive, asa cum a fost precizata, si, respectiv, anularea pct. 1 din Decizia nr. 52/2008, cauza urmand a fi trimisa, sub acest aspect, spre solutionarea, pe fond, de catre D.G.F.P. Harghita - Compartimentul de Solutionare a Contestatiilor a contestatiei formulate impotriva Deciziei de Impunere nr. 6721/5.09.2008 si Raportului de Inspectie Fiscala nr. 6720/5.09.2008.
Pentru ca nu au fost identificate si alte motive de reformare a hotararii atacate, ca urmare a examinarii acesteia si din oficiu, potrivit art. 3041 Cod procedura civila, celelalte dispozitii vor fi mentinute ca legale si temeinice.