Contestatie formulata impotriva actelor administrativ fiscale in cadrul procedurii reglementate de O.U.G. nr. 92/2003, republicata.
- O.U.G. nr. 92/2003, republicata
- C. pr. civila, art. 312 alin. 2
Respingerea contestatiei ca nemotivata echivaleaza cu nesolutionarea pe fond a acesteia. Daca instanta constata ca in mod gresit organul de solutionare a contestatiilor a considerat contestatia nemotivata, nu se poate substitui atributiilor acestuia si se impune anularea deciziei si obligarea D.G.F.P. sa emita o noua decizie prin care sa solutioneze fondul contestatiei. Prin sentinta 1923/29 iunie 2011 Tribunalul Harghita a respins contestatia formulata de reclamantul Composesoratul S.C. in contradictoriu cu parata D.G.F.P. Harghita avand ca obiect anularea Deciziei nr. 72/2010 si restituirea sumei de 14.474 lei si dobanda de 1900 lei.
Instanta a retinut ca prin Decizia de impunere 73/2010 organele de inspectie fiscala au stabilit in sarcina reclamantului obligatii fiscale de plata in cuantum de 23.175 lei reprezentand impozit pe profit, TVA si majorari de intarziere, pe baza constatarilor consemnate in raportul de inspectie fiscala 8104/2010, perioada supusa verificarii fiind 1 ianuarie 2005-31 decembrie 2009 iar prin Decizia 72/21 octombrie 2010, D.G.F.P. Harghita a respins ca nemotivata contestatia reclamantului.
Analizand prevederile art.213 alin.1 si 206 alin.1 Cod procedura fiscala, instanta a retinut ca reclamantul desi a contestat cuantumul obligatiilor fiscale, la cererea organului fiscal nu a completat contestatia cu privire la suma contestata iar simpla mentiune in sensul ca dispozitiile legale in materie ar fi fost aplicate retroactiv, nu poate fi primita.
Impotriva hotararii primei instante a declarat recurs reclamantul care a solicitat modificarea in sensul anularii Deciziei 72/2010 si restituirii sumei totale de 16.374 lei, motivand ca s-a facut o aplicare gresita a legii si o interpretare gresita a actului dedus judecatii deoarece s-a aratat in contestatie ca autoritatea de inspectie fiscala a incalcat prevederile art.1 Cod civila din moment ce art.15 din Legea nr. 571/2003, pana la 14.05.2010 avea alin. 2 si 3 care stabileau o modalitate de calcul a impozitului pe profit iar la 14.05.2010 a intrat in vigoare art.15 alin.4 care coroborat cu art. 21 alin.1 din Codul fiscal modifica modalitatea de calcul.
S-a invocat si incalcarea prevederilor art.21 alin.2 din Legea 571/2003 si art.26, subliniind ca la vremea respectiva contabilul firmei a refuzat sa trimita actele sustinand ca sumele au fost corect calculate. S-a mai invederat ca si alte composesorate din zona s-au aflat in aceeasi situatie, au contestat masurile luate impotriva lor si obligatiile de plata au fost retrase, rezultand ca s-a facut un control preferential.
Intimata D.G.F.P. Harghita a formulat intampinare solicitand respingerea recursului sustinand, in esenta nemotivarea contestatiei si nesustinerea acesteia cu documente.
Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor invocate si tinand cont si de incidenta prevederilor art.3041 Cod procedura civila instanta constata ca recursul este fondat.
Conform actului de la fila 50 dosar fond, reclamantul a formulat contestatie impotriva Deciziei de impunere 73/30.06.2010 in care a invocat faptul ca la stabilirea impozitului pe profit organele de control fiscal au aplicat retroactiv alin.2 si 3 ale art.15 din Legea 571/2003, indicand textul alin.4 care a intrat in vigoare la 14.05.2010, ca nu s-a aplicat corect art.21 alin.1 din Legea 571/2003 si nici alin.1 si 2 lit."f" ale art.33 din Legea 46/2008 si nici prevederile art.21 alin.1 si 2 din Legea 571/2003, precizand ca, composesoratele sunt obligate potrivit Codului silvic sa efectueze cheltuieli cum sunt prevazute de art.26. In ultimul aliniat al contestatiei s-a mentionat ca din motivele aratate, considera ca toate calculele efectuate de organele fiscale au fost facute in mod eronat.
Organul de solutionare a contestatiei in pofida faptului ca la pct. I din Decizia nr. 72/2010 retine motivele invocate in contestatie, la pct. III apreciaza ca nu se aduce nici un argument de fapt si de drept in pofida faptului ca si-a manifestat rolul activ solicitand contestatorului sa-si completeze contestatie cu privire la suma contestata, motivele de fapt si de drept si dovezile pe care se intemeiaza, respingand in cele din urma contestatia fara a proceda la analiza pe fond a cauzei, ca nemotivata si nesustinuta cu documente.
Respingerea contestatiei ca nemotivata echivaleaza cu nesolutionarea pe fond a acesteia, in conditiile in care din contestatie rezulta clar ca se invoca aplicarea retroactiva a unor norme legale cu trimitere concreta la textul acestora, ca toate calculele efectuate de organele de control sunt eronate prin prisma prevederilor art. 21 alin. 2 lit."l" din Legea 571/2003 si art. 26 din Codul silvic.
Organul de solutionare a contestatiei avea obligatia sa analizeze contestatia sub aspectul motivelor invocate, aplicarea retroactiva a legii nefiind legata de existenta unor documente justificative ci de analiza documentelor contabile din perioada verificata si incidenta textelor legale in materie, in vigoare la data respectiva, aspecte la care trebuie sa se raspunda. In ceea ce priveste pretinsa lipsa a sumei contestate, la o simpla lectura a contestatiei se putea obseR.V.A. ca in ultimul aliniat se precizeaza ca toate calculele efectuate sunt eronate, fara respectarea legislatiei in vigoare, prin urmare, este evident ca se contesta intreaga suma stabilita prin Decizia de im punere contestata. Contestatoarea a criticat punctual faptul ca la stabilirea impozitului pe profit s-a aplicat retroactiv art.15 alin.2 si 3 din Legea nr. 571/2003, ca la determinarea profitului impozabil nu s-a aplicat corect art.21 alin.1 din Legea nr. 571/2003, nefiind luate in considerare nici prevederile art.33 alin.1 si 2 lit."f" din Legea 46/2008, precum si art. 26 din Codul Silvic. Fata de continutul contestatiei, decizia nr. 72/21 octombrie 2010 este nelegala iar instanta in mod gresit si-a insusit argumentele organului de solutionare a contestatiilor potrivit carora contestatia este nemotivata si trebuie respinsa ca atare.
Vazand prevederile art.312 alin.2 Cod procedura civila instanta a admis recursul reclamantului si a modificat hotararea atacata in sensul ca a admis actiunea in contencios administrativ, a anulat Decizia nr. 72/21 octombrie 2010 si a obligat parata D.G.F.P. Harghita sa emita o noua decizie prin care sa solutioneze fondul contestatiei formulate impotriva Deciziei de impunere 730/2010 si implicit a actelor care au stat la baza emiterii acesteia.