Obligatie de a face. Conditiile in care cumparatorul poate cerere rezolutiunea contractului printr-o actiune in garantie numita redhibitorie sunt ca viciul sa fie ascuns, sa fi existat la momentul incheierii contractului si sa fie grav
- Codul civil, art. 1352
Potrivit dispozitiilor art. 1352 din Codul civil vanzatorul raspunde pentru viciile ascunse ale lucrului, daca din cauza lor, lucrul este impropriu intrebuintarii dupa destinatie, sau daca viciile micsoreaza intr-atat valoarea de intrebuintare incat cumparatorul, in cunostinta de cauza, nu ar fi cumparat sau ar fi platit un pret mai redus.
In consecinta, conditiile in care cumparatorul poate cerere rezolutiunea contractului printr-o actiune in garantie numita redhibitorie sunt ca viciul sa fie ascuns, sa fi existat la momentul incheierii contractului si sa fie grav.
Viciul poate fi considerat ascuns numai daca cumparatorul nu l-a cunoscut si nici nu putea sa-l cunoasca in urma unei verificari normale dar atente, iar vanzatorul nu i l-a comunicat. Posibilitatea cumparatorului de a lua cunostinta de viciul lucrului se apreciaza avandu-se in vedere un cumparator prudent si diligent.
raspunderea nu este conditionata de cunoasterea viciului de catre vanzator, numai intinderea raspunderii lui difera dupa cum a avut sau nu cunostinta de existenta viciului.
Prin decizia civila nr. 27 din 26.01.2012 a Tribunalului Mures, pronuntata in dosarul nr. 78/320/2010 s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul D.A. impotriva sentintei civile nr. 3602 din 19.04.2011 pronuntata de Judecatoria Targu-Mures.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de apel a retinut ca din expertiza tehnica efectuata in cauza rezulta ca autoturismul care a format obiectul contractului de vanzare-cumparare dintre parti prezenta la momentul efectuarii expertizei urme de fisuri la blocul motor, iar aceasta fisura nu putea fi observata la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare, deoarece era localizata la camasa de apa a cilindrului motor nr. 3, in jumatatea lui inferioara, aceasta zona fiind putin luminata.
S-a apreciat ca in mod judicios aceasta proba stiintifica a fost coroborata de catre instanta de fond cu declaratia martorului F.I., iar sustinerea apelantului in sensul ca expertul nu a precizat momentul la care a aparut fisura sau momentul la care a fost efectuata lipirea acesteia nu poate fi primita.
S-a retinut in acest sens faptul ca expertul a aratat ca dupa o reconditionare a blocului motor prin metoda adausului adeziv si daca este corect efectuata, motorul autoturismului poate functiona in conditii optime, iar aceasta concluzie a expertului a fost coroborata in mod corect de catre instanta de fond cu reactia paratului-intimat la care a facut referire acelasi martor F.I., care a aratat ca paratul ar fi afirmat la momentul la care temperatura apei la motor a crescut ca "a luat teapa", reactie care intr-adevar este specifica unei persoane care realizeaza ca se afla intr-o situatie neprevazuta si care-l prejudiciaza.
Tribunalul a subliniat ca instanta de fond a avut in vedere declaratia martorului R.A. cu ocazia deliberarii, coroborand-o cu celelalte probe administrate in cauza. S-a retinut ca din declaratia acestui martor rezulta ca anterior vanzarii autoturismului, verificarea pe care acesta a facut-o impreuna cu reclamantul-apelant a vizat sistemul de pornire-aprindere, verificarea sistemului de directie, starea exterioara a masinii, fara ca verificarea sa aiba legatura cu blocul motor.
S-a mai retinut de catre instanta de apel faptul ca la verificarea tehnica la RAR, efectuata cu ocazia vanzarii, nu se verifica si existenta unor eventuale defectiuni (fisuri) la motorul autoturismului.
Sustinerea apelantului in sensul ca plata de catre intimatul-parat a sumei de 200 lei cu titlu de impozitul aferent autoturismului ar face dovada faptului ca autoturismul nu ar fi avut nicio defectiune, a fost inlaturata, intrucat paratul a luat cunostinta de defectiune dupa aproximativ 7 luni de la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare, iar o eventuala plata a impozitului sau a primei de asigurare de catre paratul-cumparator se circumscrie obligatiei legale a fiecarui proprietar de autoturism prevazuta de Codul fiscal (art. 263 si 264), respectiv de art. 48, alin. 1 din Legea nr. 136/1995.
Impotriva acestei hotarari reclamantul D.A. a formulat recurs, solicitand modificarea deciziei in sensul admiterii apelului, schimbarii sentintei atacate, admiterii actiunii si respingerii cererii reconventionale.
Recurentul a mai solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea recursului, recurentul a aratat ca decizia atacata este nelegala, intrucat instanta nu a cercetat amplu circumstantele esentiale ale cauzei, primind sustinerile paratului desi nu aveau suport probator.
Recurentul a aratat defectiunile invocate de parat nu existau la momentul predarii masinii, acestea intervenind datorita utilizarii in conditii necorespunzatoare a autoturismului, care a fost folosit pentru exploatare forestiera.
Recurentul a aratat ca expertiza nu a stabilit momentul la care s-a produs fisura, concluziile acesteia fiind contradictorii si nu pot fi luate in considerare ca unic mijloc de proba, pentru a fundamenta o raspundere pentru vicii ascunse, neputandu-se retine raspunderea sa pentru manevrele dolosive ale paratului, cu atat mai mult cu cat autoturismul a fost verificat si la RAR, trecand examenul tehnic.
In drept, recurentul a invocat dispozitiile art. 304 pct. 8, 9, art. 274 din Codul de procedura civila.
Intimatul C.A. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, aratand ca hotararea atacata este temeinica si legala.
In acest sens, s-a aratat ca in mod legal s-a retinut ca sunt intrunite toate conditiile actiunii redhibitorii.
Examinand decizia atacata din perspectiva motivelor invocate, instanta de control judiciar a constat urmatoarele:
In fapt, prin contractul de vanzare cumparare incheiat la data de 08.04.2008, intre parti, recurentul a vandut paratului autoturismul marca Aro 243 D, cu nr. de inmatriculare 154423, serie motor 2021205880, cilindree 2660, pentru pretul de 3300 lei, cu obligatia paratului reclamant reconventional de a efectua operatiunile, in vederea radierii si transcrierii autoturismului pe numele sau.
Intimatul nu si-a indeplinit obligatia de a radia autoturismul si de a-l transcrie pe numele sau, intrucat, in luna octombrie a anului 2008, a constatat ca autoturismul are o defectiune tehnica, la blocul motor, respectiv la nivelul camasii de apa, de la cilindrul 3, aproape pe toata inaltimea ei, pe care vanzatorul nu i-a comunicat-o la momentul incheierii contractului de vanzare cumparare si nici nu a putut fi observata, in urma examinarii atente, pe care a facut-o.
Criticile de nelegalitate a hotararii atacate vizand constatarea indeplinirii conditiilor actiunii redhibitorii sunt neintemeiate, pentru considerentele prezentate in continuare.
Potrivit dispozitiilor art. 1352 din Codul civil vanzatorul raspunde pentru viciile ascunse ale lucrului, daca din cauza lor, lucrul este impropriu intrebuintarii dupa destinatie, sau daca viciile micsoreaza intr-atat valoarea de intrebuintare incat cumparatorul, in cunostinta de cauza, nu ar fi cumparat sau ar fi platit un pret mai redus.
In consecinta, conditiile in care cumparatorul poate cerere rezolutiunea contractului printr-o actiune in garantie numita redhibitorie sunt ca viciul sa fie ascuns, sa fi existat la momentul incheierii contractului si sa fie grav.
Viciul poate fi considerat ascuns numai daca cumparatorul nu l-a cunoscut si nici nu putea sa-l cunoasca in urma unei verificari normale dar atente, iar vanzatorul nu i l-a comunicat. Posibilitatea cumparatorului de a lua cunostinta de viciul lucrului se apreciaza avandu-se in vedere un cumparator prudent si diligent. In speta, conform declaratiei martorului R.A., verificarea anterioara vanzarii, pe care a facut-o impreuna cu reclamantul, a vizat sistemul de aprindere-pornire, de directie si starea exterioara a masinii, iar nu blocul motor. De asemenea, verificarea tehnica la RAR vizeaza numai sistemul de directie, suspensie, franare si identificarea autovehiculului, iar nu existenta unor defectiuni la motor. Aceasta defectiune a fost constatata in momentul in care temperatura apei din motor a urcat, si deschizand capota, paratul-reclamant a vazut ca din motor ies aburi.
Din cuprinsul raportului de expertiza tehnica, intocmit in cauza si din declaratia martorului F.I., rezulta ca, din cauza naturii sale, si a locului unde se afla, la camasa de apa a cilindrului motor nr.3, in jumatatea lui inferioara, fisura nu putea fi observata printr-o verificare normala sau atenta. Prin urmare, prima conditie este indeplinita.
Cea de-a doua conditie, respectiv ca viciul sa fi existat la momentul incheierii contractului, Curtea a constat ca, de asemenea, este indeplinita, intrucat din coroborarea declaratiei martorului F.I., cu concluziile raportului de expertiza tehnica intocmit in cauza, rezulta ca fisura la blocul motor exista la momentul incheierii contractului de vanzare cumparare. Argumentele recurentului in sensul ca defectiunea nu exista la momentul incheierii contractului de vanzare cumparare, intrucat, de la data de 08.04.2008, cand s-a incheiat contractul si pana in octombrie 2010, cand a fost constatata fisura, autoturismul a fost folosit de catre parat nu pot fi primite, intrucat sunt contrazise de concluziile aceluiasi raport de expertiza tehnica, de unde rezulta ca dupa o astfel de reconditionare, motorul poate functiona o perioada de timp, in conditii optime. De asemenea, nu pot fi primite nici sustinerile recurentului in sensul ca fisura s-a produs ca urmare a utilizarii necorespunzatoare a autoturismului, fiind folosit la exploatare forestiera, intrucat nu au nici un suport probator in cauza.
Curtea a constat ca este indeplinita si cea de-a treia conditie, necesara pentru admiterea actiunii redhibitorii, respectiv aceea ca viciul sa fie grav. Astfel, existenta unei fisuri la blocul motor, este de natura sa faca autoturismul marca ARO impropriu destinatiei sale, iar daca paratul reclamant ar fi cunoscut existenta acestui viciu, nu ar fi cumparat autoturismul in litigiu. In acelasi context, instanta subliniaza ca raspunderea nu este conditionata de cunoasterea viciului de catre vanzator, numai intinderea raspunderii lui difera dupa cum a avut sau nu cunostinta de existenta viciului.
Din aceasta perspectiva, s-a constat ca sunt nefondate si criticile recurentului referitoare la obligarea acestuia de a restitui suma de 2500 lei, cu titlu de parte din pretul autoturismului. In ceea ce priveste suma de 200 lei, achitata cu titlu de impozit, in mod legal s-a dispus obligarea reclamantului sa o restituie, avand in vedere sporirea patrimoniului reclamantului, si micsorarea corespunzatoare a patrimoniului paratului, cu aceasta valoare, precum si existenta legaturii de cauzalitate intre acestea. Aceasta este consecinta fireasca a repunerii partilor in situatia anterioara, ceea ce presupune reintrarea cu efect retroactiv a bunului in patrimoniul vanzatorului, caruia ii revine in calitate de proprietar obligatia de a suporta impozitele aferente bunului sau.
Prin urmare, Curtea a constat ca decizia ce face obiectul prezentei analize este legala si temeinica sub aspectul retinerii indeplinirii conditiilor actiunii redhibitorii, instanta analizand si coroborand intregul material probator administrat in cauza.
Fata de cele retinute anterior, Curtea a constat ca nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevazute de art. 304 pct. 8 si 9 din Codul de procedura civila, astfel ca in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 din Codul de procedura civila va respinge ca nefondat recursul promovat de reclamantul D.A. impotriva deciziei civile nr. 27 din 26.01.2012 pronuntata de Tribunalul Mures in dosarul nr. 78/320/2010.
De asemenea, fiind in culpa procesuala, reclamantul urmeaza a fi obligat la plata catre intimatul C.A. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in recurs, reprezentand onorariu avocatial, conform chitantei nr. 000078 din 11.06.2012.