Revendicare imobiliara. Transmisiunea calitatii procesuale poate avea loc nu doar pe cale legala, ci si conventionala, ca urmare a unei cesiuni de creanta, a unei vanzari sau donari a bunului aflat in litigiu, precum si prin orice alte mijloace juridice indirecte de schimbare a subiectului activ sau pasiv a raportului juridic, substantial dedus judecatii
- Codul civil, art. 480, art. 481
Pe parcursul desfasurarii judecarii cauzei, a avut loc o transmitere a dreptului de proprietate asupra imobilului aflat in litigiu, odata cu transmiterea dreptului de proprietate a avut loc si o transmitere a calitatii procesuale pasive, in conditiile in care instanta a fost investita cu o actiune in revendicare prin care reclamantii invocand faptul ca sunt proprietari neposesori, au chemat in judecata pe posesorii care au apreciat ca sunt neproprietari.
Potrivit doctrinei, transmisiunea calitatii procesuale poate avea loc nu doar pe cale legala, ci si conventionala, ca urmare a unei cesiuni de creanta, a unei vanzari sau donari a bunului aflat in litigiu, precum si prin orice alte mijloace juridice indirecte de schimbare a subiectului activ sau pasiv a raportului juridic, substantial dedus judecatii.
Cel care dobandeste dreptul de proprietate asupra bunului aflat in litigiu dobandeste si calitatea procesuala, ca efect al transmisiunii si preia procesul in starea in care se gaseste. Prin cererea inregistrata la Tribunalul Mures sub nr.2619/2000, reclamantii S.A., S.D. si S.L., au chemat in judecata paratele K.M., B.K. si V.V., solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa recunoasca dreptul de proprietate al reclamantilor asupra apartamentului nr. 6 din imobilul situat in municipiul Targu Mures, P-ta Trandafirilor, si inscris in CF nr. 90203 Targu Mures sub A+1, nr. top. 1161/2 1162/1, 1163/1 format din spatiu comercial avand intrare directa din strada, in suprafata de 72,54 mp, un antreu in suprafata de 7,67mp, o camera de 4,5/5 m. si un depozit aflat la subsol in suprafata de 46,8mp. De asemenea, reclamantii au solicitat sa se dispuna intabularea dreptului de proprietate in cartea funciara.
Prin sentinta civila nr. 84 din 30.03.2001, Tribunalul Mures a admis actiunea si a obligat paratele sa recunoasca dreptul de proprietate al reclamantilor asupra imobilului aflat in litigiu, s-a dispus inscrierea dreptului de proprietate in cartea funciara in favoarea reclamantilor si totodata obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
Tribunalul Mures a retinut ca, prin contractul de vanzare-cumparare din 08.04.1948, imobilul in litigiu a fost instrainat catre S.A. si S.D. de catre antecesoarea paratelor in contract consemnandu-se plata in intregime a pretului precum si faptul ca apartamentul a intrat in posesia cumparatorilor.
De asemenea, tribunalul a retinut ca, prin incheierea nr. 1276 din 1948 a biroului de carte funciara, s-a dispus inscrierea dreptului de proprietate al cumparatorilor la data de 5.08.1948, operatiunea in cartea funciara fiind efectuata in baza incheierii Judecatoriei Mixte Targu Mures, prin care intregul imobil a fost cuprins in CF 2916 Targu Mures si a fost dezmembrat pe apartamente.
De asemenea, s-a retinut ca dovada faptului ca cei doi cumparatori au intrat in posesia imobilului este ordinul de cartiruire precum si contractul de inchiriere incheiat intre reclamanta S.A. si Magazinul de stat Targu Mures.
Prin decizia civila nr. 59/A din 14.11.2001, Curtea de Apel Targu Mures a admis apelurile declarate de parate, a anulat sentinta civila nr. 84/2001, pronuntata de Tribunalul Mures si, in rejudecare, a admis actiunea reclamantelor si a obligat paratele sa recunoasca dreptul de proprietate al reclamantelor asupra imobilului in cauza. Paratele au formulat recurs impotriva acestei decizii si prin decizia civila nr. 2442 din 14.06.2002 I.C.C.J. l-a admis, a casat decizia recurata, precum si sentinta civila nr. 84/2001 a Tribunalului Mures, cauza fiind trimisa spre rejudecare Judecatoriei Targu Mures.
Instanta suprema a constat ca, desi paratele au contestat existenta valabila a unui titlu exhibat de reclamanti, instantele nu au dispus administrarea unor probe pentru verificarea acestor sustineri si abia dupa administrarea unor astfel de probe - verificarea de scripte, expertiza, inscrisuri - se va putea trece la aplicarea Decretului lege nr. 115/1938.
In rejudecare, reclamantii au formulat o cerere de chemare in judecata a altor persoane, respectiv a paratilor S.C.C., S.M. si K.C.S.C., solicitand obligarea acestora la recunoasterea dreptului de proprietate al reclamantilor asupra imobilului in cauza, evacuarea neconditionata a paratilor S.C. si M. din spatiul revendicat, lasarea acestuia in deplina folosinta reclamantilor, cu obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
Reclamantii au sustinut aceasta cerere aratand ca, in cursul judecatii cererii, paratele impreuna cu K.C. au instrainat, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 898/2001, imobilul in cauza catre sotii S., insa cum procesul era inscris in cartea funciara, in contrat s-a prevazut ca vanzatorii garanteaza pe cumparatori de evictiune totala sau partiala.
Judecatoria Targu Mures si-a declinat competenta materiala in solutionarea cererii trimise spre judecare prin sentinta civila nr. 5776 din 5.10.2004 in favoarea Tribunalului Mures.
In rejudecare, paratii au invocat exceptia autoritatii de lucru judecat si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor K.C.S., V.V., B.K. si K.M., aceste exceptii fiind unite de instanta cu fondul cauzei.
Tribunalul Mures, prin sentinta civila nr. 1850 din 13.11.2008, a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor K.C.S., V.V., B.K. si K.M. si a respins actiunea formulata de reclamanti in contradictoriu cu acestia. Totodata, a admis actiunea civila formulata de reclamantii S.A., S.D. T. si S.L., actiune continuata de reclamantii S.D. T. si S.L., in nume propriu si in calitate de mostenitori ai reclamantei S.A., si a obligat paratii S.M.si S.C. sa recunoasca reclamantilor dreptul de proprietate asupra apartamentului 6 din imobilul situat in Targu Mues, P-ta Trandafirilor, inscris in CF nr. 90203 Targu Mures, sub A+1, nr.top. 1161/2, 1162/1 si 1163/1/1, apartament compus din spatiu comercial in suprafata de 72,54 mp, un antreu in suprafata de 7,67 mp., o camera de 4,5/5metri si un depozit la subsol de 46,8 mp. S-a dispus intabularea in CF a dreptului de proprietate al reclamantilor asupra imobilului si a obligat paratii la plata cheltuielilor de judecata suportate de reclamanti.
Tribunalul a retinut ca nu sunt intrunite conditiile prevazute de art. 1201 Cod civil in ceea ce priveste autoritatea de lucru judecat, intrucat actiunea reclamantilor, solutionata prin decizia nr. 1494 din 9 decembrie 1996 a Curtii de Apel Alba Iulia, a fost formulata in contradictoriu cu Primaria municipiului Targu Mures si R.A.G.C.L. Targu Mures.
De asemenea, tribunalul a retinut ca paratele K.M., V.V., B.K. nu au calitate procesuala pasiva in cauza, intrucat ele nu mai sunt proprietare, nu au calitate de posesori ai imobilului revendicat in cauza.
Pe fond, Tribunalul Mures a retinut ca, in conformitate cu indrumarile deciziei I.C.C.J., dar si cu concluziile raportului de expertiza grafologica efectuata in cauza, conform carora contractul a fost semnat de vaduva lui B.G., B.V., B.G. junior, B.L. si B.E., reclamantii si-au dovedit dreptul de proprietate in contradictoriu cu paratele K.M., V.J. si B.K., prin prisma prevederilor art. 969 alin. 1 Cod civil si a ansamblului prevederilor Decretului Lege nr. 115/1938, potrivit carora lipsa inscrierii drepturilor reale in cartea funciara nu poate fi opusa de o parte contractuala celeilalte parti contractuale.
Tribunalul a mai retinut ca, in ceea ce priveste paratii S.C. si S. M., nu se pot prevala de prezumtia de proprietate rezultata din intabulare, intrucat aceasta profita numai dobanditorilor de buna credinta, iar paratii cunosteau, la data incheierii contractului de vanzare- cumparare, de existenta litigiului purtat cu mostenitorii defunctilor B.G. si B.V., mai mult, ei si-au asumat riscul unei evictiuni. In continuare, tribunalul a aratat ca, prin compararea titlului de proprietate al reclamantilor cu titlul de proprietate al paratilor S.C. si S. M., este preferabil cel al reclamantilor, care au dobandit imobilul prin cumparare de la fostii proprietari tabulari.
Intrucat efetul principal al actiunii in revendicare reprezinta restituirea bunului in patrimoniul revendicatorului liber de orice sarcina, in temeiul Legii nr. 7/1996 s-a dispus inscrierea in CF a dreptului de proprietate.
Impotriva acestei hotarari judecatoresti au declarat, in termen legal, apel atat reclamantii S.D. si S.L., cat si paratii S.C. si S. M..
La data de 31 februarie 2009, reclamantii au formulat in scris o cerere de renuntare la judecarea apelului, iar paratii S.C. si S.M.au solicitat schimbarea in tot a hotararii atacate si respingerea cererii de chemare in judecata. In motivarea apelului paratii au aratat urmatoarele:
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale active, aceasta a fost in mod gresit respinsa in raport cu prevederile art. 17 si 18 din Legea nr. 115/1938, deoarece, in cauza, nu s-a facut dovada faptului ca autorii reclamantilor si-au inscris dreptul de proprietate in cartea funciara. Inscrierea in cartea funciara reprezinta o conditie fara de care dreptul de proprietate asupra unui imobil nu se poate constitui. Incheierea de intabulare nr. 1276 din 20.07.1948 nu face dovada mentiunilor cuprinse in CF si nici ca, la momentul nationalizarii, imobilul constituia proprietatea autorilor reclamantilor.
La momentul cumpararii imobilului de catre familia S., in cartea funciara nu era inscris numele reclamantilor si astfel in contra paratilor li se putea opune doar o inscriere in CF, pentru ca actiunea in revendicare sa fie intemeiata.
Instanta de fond nu face nicio referire cu privire la apararea paratilor potrivit careia reclamantii nu au dovedit faptul ca la momentul nationalizarii erau proprietari ai imobilului aflat in litigiu, pentru a combate astfel hotararea prin care s-a constat in mod irevocabil ca imobilul a fost nationalizat de la paratii K. si B., carora li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra intregului imobil. In contractul de vanzare-cumparare invocat de reclamanti se poate observa declaratia vanzatorilor, care arata ca la data incheierii contractului nu sunt proprietari tabulari ai intregului imobil.
Asa cum s-a aratat, prin sentinta civila nr. 861 din 25.06.1999, pronuntata de Tribunalul Mures, hotarare ramasa irevocabila, s-a constatat faptul ca imobilul a fost nationalizat de la paratii K. si B. si in aceste conditii, a pronunta o noua hotarare judecatoreasca prin care s-ar recunoaste dreptul de proprietate asupra apartamentului 6 ar duce la existenta a doua hotarari potrivnice.
Instanta de fond a respins in mod gresit exceptia autoritatii de lucru judecat prin raportate la aceasta hotarare judecatoreasca.
In fine, apartamentul 6 pentru care s-a dispus admiterea actiunii nu mai poate fi delimitat, asa cum, de astfel, s-a aratat in raportul de expertiza intocmit in fata instantei de fond.
Curtea de Apel Targu Mures, prin decizia nr. 117/A din 5 noiembrie 2009, a luat act de renuntarea reclamantilor S.D. si S.L. la judecarea apelului declarat impotriva sentintei civile nr. 1850 din 13.11.2008, pronuntata de Tribunalul Mures, si totodata a respins ca nefondat apelul declarat de paratii S.M.si S.C..
Pentru a dispune astfel, Curtea de apel a retinut urmatoarele:
La data de 31.03.2009, reclamantii au inregistrat la dosarul cauzei o cerere de renuntare la apelul declarat si respectand principiul disponibilitatii, instanta a luat de renuntare la judecarea apelului.
In privinta apelului paratilor, Curtea de apel a avut in vedere urmatoarele argumente de fapt si de drept:
Imobilul situat in strada Stalin, nr. 45, in prezent P-ta Trandafirilor, a format, in intregul lui, proprietatea defunctei B.E., ai carei mostenitori legali sunt B.K., V.J. si K.M.
Imobilul a constituit obiect al Decretului de nationalizare nr. 92/1950, iar prin sentinta civila nr. 861 din 25.06.1999 a Tribunalului Mures, s-a constatat ca imobilul a fost trecut nelegal in proprietatea statului si ca urmare s-a dispus restabilirea dreptului de proprietate in favoarea lui B.E., cu restabilirea situatiei de carte funciara. Urmare a acestei sentinte, cele trei parate au devenit proprietare tabulare in cota de 1/3 parte fiecare. Prin contractul de vanzare cumparare incheiat la data de 08.04.1948 in fata Notarului Public D.I., B.E. a vandut sotilor S.D. si S.A. o parte din imobil, respectiv apartamentul nr. 6, situat la parterul imobilului. Dreptul de proprietate transmis sotilor Suciu a fost mentionat si in incheierea CF nr. 1276 din 1948, in care se arata ca apartamentul nr. 6, ce a facut obiectul contractului de vanzare-cumparare, a fost intabulat in CF individual nr. 8021 Targu Mures. Valabilitatea contractului de vanzare-cumparare incheiat intre familia S. si vanzatoarea B.E. a fost verificata in urma unei expertize grafologice, care a dovedit ca acest contract a fost semnat de vanzatoare. In aceste conditii, instanta de fond a aplicat corect prevederile art. 969 alin. 1 Cod civil si prevederile D.L. 115/1938, potrivit carora lipsa inscrieri dreptului in cartea funciara nu poate fi opusa celeilalte parti contractante, fiecare dintre parte fiind obligata sa respecte obligatiile asumate.
Dreptul de proprietate al dobanditorului este opozabil si tertilor care au cunostinta de existenta acestui drept desi nu este inscris in cartea funciara.
In aceasta situatia se afla si paratii S., care, la data cumpararii, aveau cunostinta de existenta litigiului intre reclamanti si mostenitoarele lui B.E., asumandu-si riscul de a fi evinsi de catre reclamanti.
Dreptul de proprietate fiind pe deplin dovedit, actiunea in revendicare este admisibila in conditiile art. 480-481 Cod civil, de aici izvorand calitatea procesuala activa a reclamantilor, ceea ce a dus la respingerea in mod corect a exceptiei lipsei calitatii procesuale invocata de paratii S.C. si M. In mod corect s-a retinut faptul ca dreptul de proprietate al reclamantilor a fost dovedit si prin incheierea de CF nr. 1276 din 20.07.1948, ceea ce face ca sustinerile paratilor, conform carora incheierea poarta doar semnatura de conformitate, fara a exista o dovada ca este irevocabila, nu poate fi retinuta.
Paratii erau cei care trebuiau sa dovedeasca faptul ca impotriva acestei incheieri s-a exercitat o cale de atac. Nu are relevanta sustinerea paratilor potrivit careia reclamantii nu au facut dovada ca imobilul revendicat ar fi apartinut autorilor lor, avand in vedere ca reclamantii si-au intemeiat actiunea pe art. 480, 481 Cod civil. Este adevarat ca prin sentinta civila nr. 2648/1999 a Tribunalului Mures s-a constatat nelegalitatea trecerii in proprietatea statului a intregului imobil din P-ta Trandafirilor, insa trebuie mentionat ca decretul de nationalizare se referea la imobilele inscrise in cartea funciara si la proprietarii tabulari, insa, in fapt, imobilul a fost nationalizat de la familia S., asa cum rezulta din Ordinul de cartiruire din 07.09.1948. In consecinta, faptul ca s-a nationalizat intregul imobil de la vaduva lui B.G., B. E., nu are relevanta atata timp cat dreptul de proprietate al antecesorilor reclamantilor, proprietari ai apartamentului 6, nu era inscris in cartea funciara dar dobandit anterior nationalizarii.
Nu are relevanta faptul ca reclamantii au revendicat imobilul din fosta Piata Stalin, nr. 16, pentru ca acest imobil a fost atribuit autorilor reclamantei ca urmare a rechizitionarii farmaciei ce o aveau in proprietate. Oricum, aceasta actiune a fost respinsa ca urmare a faptului ca si el a fost preluat abuziv de la alti proprietari.
In mod corect a fost respinsa si exceptia autoritatii de lucru judecat in raport cu decizia civila nr. 1496/1996 a Curtii de Apel Targu Mures, lipsind tripla identitate in conditiile in care in aceasta cauza parati erau Primaria municipiului Targu Mures si R.A.G.C.L. Targu Mures, iar obiectul nu il constituia o actiune in revendicare.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs paratii S.M.si S.C., solicitand casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin decizia nr. 6589 din 6 decembrie 2012, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul paratilor si a casat in parte decizia recurata dispunand trimiterea spre rejudecare a apelului declarat de paratii S.M.si S.C., mentinand dispozitiile referitoare la apelul reclamantilor.
In considerentele deciziei s-a aratat ca din actele aflate la dosar, la data de 20 februarie 2006, parata B.K. a decedat, anterior pronuntarii sentintei civile nr. 1850 din 13.11.2008 a Tribunalului Mures.
Ca urmare, cererea reclamantilor a fost introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala, in atare situatie se impune casarea si trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, urmand sa fie analizate toate motivele.
Procedand la rejudecarea cauzei curtea retine urmatoarele:
Inalta Curte de Casatie si Justitie a casat decizia Curtii de Apel Targu Mures, apreciind ca au fost viciate normele de procedura in conditiile in care hotararea instantei de fond, respectiv sentinta civila nr. 1850 din 13.11.2008, a fost pronuntata dupa ce, anterior, decedase una dintre parate. Cu toate acestea, Inalta Curte de Casatie si Justitie a apreciat ca rejudecarea cauzei trebuie sa porneasca din faza procesuala a apelului. Din ansamblul motivarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie rezulta ca motivele de casare privesc stabilirea cadrului procesual al acestui litigiu.
Actiunea a fost initial pornita de catre reclamantii S.A., S.D. si S.L., pe parcursul judecatii decedand reclamanta S.A., demersul judiciar fiind continuat de ceilalti doi reclamanti, care au si calitatea de mostenitori ai primei reclamante.
Cererea initiala a fost indreptata impotriva paratelor K.M., nascuta B., B.K., nascuta B., si V.V., nascuta B. Ulterior, la data de 02.05.2001, imobilul aflat in litigiu este cumparat de sotii S.C. si S.M.si este inscris in cartea funciara la pozitia B+21, B+22, la data de 02.05.2001, prin incheierea nr. 7601, in baza contractului de vanzare-cumparare nr. 898/2001, pentru ca, mai apoi, sotii S. sa vanda acelasi imobil catre SC H.C.SRL prin contractul de vanzare-cumparare nr. 2373/2001, dreptul de proprietate fiind inscris sub B+23 la data de 03.10.2001, prin incheierea nr. 17736.
La data de 07.10.2002, reclamantii formuleaza o cerere de introducere in cauza si a sotilor S.C. si S.M.constatand ca acestia au dobandit, prin cumparare, imobilul aflat in litigiu, aceeasi cerere fiind formulata cu ocazia rejudecarii apelului fata de SC H.C.SRL.
Curtea constata ca, pe parcursul desfasurarii judecarii cauzei, a avut loc o transmitere a dreptului de proprietate asupra imobilului aflat in litigiu de la paratii initiali K.M., B.K. si V.V. catre sotii S.C. si S.M.si, in cele din urma, catre SC H.C.SRL:
Odata cu transmiterea dreptului de proprietate a avut loc si o transmitere a calitatii procesuale pasive, in conditiile in care instanta a fost investita cu o actiune in revendicare prin care reclamantii invocand faptul ca sunt proprietari neposesori, au chemat in judecata pe posesorii care au apreciat ca sunt neproprietari.
Potrivit doctrinei, transmisiunea calitatii procesuale poate avea loc nu doar pe cale legala, ci si conventionala, ca urmare a unei cesiuni de creanta, a unei vanzari sau donari a bunului aflat in litigiu, precum si prin orice alte mijloace juridice indirecte de schimbare a subiectului activ sau pasiv a raportului juridic, substantial dedus judecatii.
Cel care dobandeste dreptul de proprietate asupra bunului aflat in litigiu dobandeste si calitatea procesuala, ca efect al transmisiunii si preia procesul in starea in care se gaseste.
Ca urmare, in rejudecarea apelului, Curtea de Apel Targu Mures a procedat la introducerea in cauza, in calitate de parata, a SC H.C.SRL, singura care, la momentul de fata, are calitate procesuala pasiva.
Paratele initiale, K.M., B.K. si V.V., precum si sotii S.C. si S.M.nu mai au calitate procesuala pasiva in cauza, ca urmare a transmiterii acestei calitati succesiv catre SC H.C.SRL:
Curtea remarca faptul ca, in cauza, doar in rejudecarea apelului si cu mult timp dupa ce a avut loc instrainarea imobilului dedus judecatii, paratii S.C. si S.M.au inteles sa invoce faptul ca nu mai au calitate procesuala pasiva in cauza, incercand astfel sa lase fara efect demersul judiciar al reclamantilor.
Curtea apreciaza ca, in cauza, sunt incidente prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, care stipuleaza principiul potrivit caruia orice persoana este indreptatita sa beneficieze de un proces echitabil intr-un termen rezonabil. Chiar daca normele de procedura civila nu reglementeaza in mod expres procedura dupa care are loc transmiterea calitatii procesuale, in cazul in care are loc o transmitere conventionala a bunului ce face obiectul litigiului, prin raportare la art. 20 alin. 2 din Constitutia Romaniei, prevederile art. 6 din Conventie pot asigura cadrul legislativ care sa permita inlocuirea paratilor care au instrainat obiectul dedus judecatii si care nu mai justifica participarea lor la judecata cu cel care a dobandit imobilul si, odata cu aceasta, calitatea procesuala pasiva. Acest procedeu asigura toate garantiile procesuale privind dreptul la aparare pentru cel care a dobandit calitate procesuala prin transmitere. Aceasta cu atat mai mult cu cat, in cauza, SC H.C.SRL are ca actionari unici pe paratii S.C. si S. M..
In ceea ce priveste criticile de nelegalitate invocate in apel, Curtea retine ca acestea sunt nefondate pentru urmatoarele argumente:
Conform contractului de vanzare-cumparare nr. 93/1948 incheiat de Notarul Public I.D.la data de 8 aprilie 1948, imobilul aflat in litigiu a fost inscris initial in cartea funciara nr. 2916 Targu Mures, sub A+1 avand ca proprietari tabulari pe vaduva lui B.G. - B.E., nascuta B., B.V., B.G. junior, B.L. junior si B.E.
Apartamentul 6 din acest imobil constand in local de farmacie, compus din o camera mare, o bucatarie, antreu, a fost vandut, prin contractul de vanzare-cumparare mai sus, aratat sotilor S.D. si S.A. contra sumei de 174.000 lei. In cuprinsul contractului de vanzare-cumparare se mentioneaza la pct. 4 alin. 2 ca, la momentul incheierii vanzarii, dreptul de proprietate al vanzatorilor nu era intabulat in cartea funciara, insa, prin mentiunea facuta pe acest contrat de vanzare-cumparare constand in incheierea nr. 1276/1948 din data de 5.08.1948, mentiune semnata si stampilata, dreptul de proprietate dobandit de cumparatori a fost inscris in cartea funciara. Aceasta inseamna ca, in intervalul 8 aprilie 1948, data incheierii contractului de vanzare-cumparare, si 5 august 1948, data incheierii, dreptul de proprietate al vanzatorilor asupra intregului imobil a fost inscris in cartea funciara, precum si dreptul de proprietate al cumparatorilor asupra apartamentul 6. In acest sens se poate observa ca, prin incheierea aflata la fila 12 din dosarul nr.2619/2000 al Tribunalului Mures, a avut loc o dezmembrare a imobilului inscris initial in CF nr.2916 Targu Mures in 7 apartamente, iar apartamentul 6 - local de pravalie-farmacie - a fost transcris in CF 8021 Targu Mures si inscris dreptul de proprietate al sotilor S.D. si S.A.. Ulterior dobandirii dreptului de proprietate, familia Suciu este obligata sa paraseasca acest local de farmacie, primeste de la autoritatile vremii un alt local pentru farmacie, preluat de autoritati de la alte persoane, apoi este nationalizata farmacia cu tot ce este in ea si trecuta in proprietatea statului. Imobilul este transcris din cartea funciara nr. 8021 Targu Mures, mai intai in foaia colectiva 800/II Targu Mures si, in cele din urma, in cartea funciara nr. 90203 Targu Mures.
La 25 iunie 1999, prin sentinta civila nr.861, Tribunalul Mures a constatat nelegalitatea trecerii in proprietatea statului a imobilului construit situat in Targu Mures, Piata Trandafirilor, nr.45, restabilind dreptul de proprietate in favoarea vechiului proprietar, B.E., in CF 800/II Targu Mures, nr.top 1161/2, 1162/1, 1163/1/1, imobil transcris din CF 8023 Targu Mures. Ulterior, dreptul de proprietate redobandit astfel de fosta proprietara este inscris sub B+9 in CF 90203 Targu Mures, prin Incheierea nr.13880 din 5.08.1999, transcris din CF 800/2 Targu Mures.
In baza certificatului de mostenitor nr.113/1999, prin Incheierea nr.14578, este inscris dreptul de proprietate in favoarea lui B.K., V.J. si K.M..
Foarte important este de observat faptul ca, desi imobilul a fost dezmembrat iar apartamentul 6, dobandit de sotii S.D. si S.A., a fost transcris intr-o alta carte funciara si anume CF 8021 Targu Mures, la inscrierea dreptului de proprietate redobandit de B. E. in CF 90203 nu s-a avut in vedere faptul ca in CF 800/II Targu Mures nu putea sa fie transcrisa din CF 8023 Targu Mures decat partea din imobil ramasa in urma dezmembrarii ce a avut loc in anul 1948, adica apartamentele 1, 2, 3, 4, 5 si 7, ramase in proprietatea lui B.E. inainte de nationalizare.
Recapituland, Tribunalul Mures, prin sentinta civila nr.861/15.06.1999, a dispus restituirea imobilului din Piata Trandafirilor, nr.45, mai putin apartamentul 6, ce a fost dobandit de autorii reclamantilor si apartamentul 6 a ramas inscris in CF 8021 Targu Mures. De altfel, chiar in dispozitivul acestei hotarari se face trimitere la imobilul transcris in foaia colectiva din CF 8023 Targu Mures, deci la apartamentele 1, 2, 3, 4, 5 si 7.
Trebuie precizat faptul ca, o data cu nationalizarea imobilelor, a avut loc o transcriere a acestora in carti funciare colective, una dintre acestea fiind 800/II Targu Mures, ocazie cu care cartile funciare initiale s-au distrus.
Constatarea starii de fapt mai sus aratate rezulta insa din actele depuse la dosar, din contractul de vanzare-cumparare incheiat in anul 1948, precum si din incheierea de dezmembrare si inscriere a dreptului de proprietate depuse de reclamanti in mai multe randuri, pe parcursul judecarii cauzei. Foarte important este si aspectul ca, intr-un prim demers initial de reclamanti, instantele au stabilit ca apartamentul 6, pe care-l revendica reclamantii, nu a facut obiectul nationalizarii prin Decretul nr.92/1950 (in acest sens, a se vedea decizia civila nr.1494 din 1996 a Curtii de Apel Alba Iulia).
Pornind de la aceasta stare de fapt, Curtea retine ca, indubitabil, reclamantii, in calitate de mostenitori ai fostilor proprietari tabulari ai apartamentului 6, au calitate procesuala activa in a revendica acest imobil invocand prevederile art.480 - 481 Cod civil. Dreptul de proprietate al autorilor reclamantilor fiind inscris in CF poate fi opus oricaror persoane care invoca un drept asupra acestui imobil. Valabilitatea contractului de vanzare-cumparare nu numai ca a fost confirmata de expertiza grafologica, dar ea este intarita de faptul ca acest contract a stat la baza inscrierii dreptului de proprietate al autorilor reclamantilor in CF 8021 Targu Mures si intabularea dreptului de proprietate in CF 90203 Targu Mures in favoarea lui B.E. si apoi succesiv, prin mostenire, in favoarea lui B.K., V.J. si K.M., prin vanzare-cumparare in favoarea familiei Sipos Cornel si Sipos M. si prin vanzare-cumparare in favoarea S.C. H.C.S.R.L. a avut la baza o eroare a conducatorilor de carte funciara.
Nu se pot retine nici criticile de nelegalitate aduse de apelanti privind existenta unei autoritati de lucru judecat pentru ca, pe de o parte, cauza litigiului promovat de S.A., S.D. T. si S.L.D. in contradictoriu cu Consiliul local al municipiului Targu Mures si R.A.G.C.L. Targu Mures este diferita de cea din prezenta cauza si totodata partile sunt diferite. Asa cum s-a aratat deja, hotararea Tribunalului Mures din 1999 a dispus cu privire la imobilul transcris din CF 8023 Targu Mures.
Apelantii au criticat hotararea instantei de fond considerand ca apartamentul 6 nu poate fi restituit pentru ca expertul tehnic judiciar, care, la fond, a efectuat raportul de expertiza, a precizat ca acest apartament nu poate fi delimitat incat sa poata fi revendicat de catre reclamanti.
Nici aceasta critica nu poate fi primita si curtea nu-si insuseste concluziile expertului pentru ca, intr-adevar, prin raportare la situatia actuala a imobilului, care, dupa instrainare si dobandirea acestuia de catre familia Sipos si mai apoi de catre S.C. H.C.S.R.L., si-a schimbat destinatia si totodata compartimentarea. Este evident ca, in raport cu aceasta noua compartimentare, nu poate fi identificat cu descrierea din cartea funciara, dar aceasta constatare a expertului nu poate duce la concluzia ca actiunea in revendicare nu poate fi primita pentru ca, in mod evident, admitandu-se actiunea in revendicare, limitele de demarcare a apartamentului 6, asa cum este el descris prin suprafete si amplasament, pot fi restabilite.
Apelantii parati au criticat hotararea instantei de fond considerand ca reclamantii nu puteau revendica imobilul situat in Piata Trandafirilor, nr.45, pentru ca localul de farmacie a fost rechizitionat de la autorii reclamantilor si li s-a atribut o alta farmacie, un alt local, al firmei R. din fosta Piata StaliN.
Curtea nu poate sa nu remarce diferenta de rationament a paratilor, care, pe de o parte, neaga faptul ca autorii reclamantilor au devenit proprietari ai apartamentului 6 revendicat si sustin ca imobilul a fost in intregime nationalizat de la vaduva B., iar, pe de alta parte, apreciaza ca imobilul in litigiu a fost rechizitionat de Statul Roman, reclamantii primind in schimb un alt imobil.
Rationamentul Curtii porneste de la faptul ca autorii reclamantilor nu doar au incheiat un contract de vanzare-cumparare pentru imobilul aflat in litigiu, ba chiar au intrat in posesia acestuia si si-au inscris dreptul de proprietate in cartea funciara. Faptul ca, ulterior, statul, printr-o masura arbitrara, a rechizitionat imobilul aflat in litigiu si tot printr-o masura arbitrara a acordat autorilor reclamantilor un alt spatiu dovedeste atat ca apartamentul 6 n-a fost preluat de Statul Roman prin nationalizare in temeiul Decretului nr.92/1950, ci prin rechizitie, cat si faptul ca reclamantii nu au fost compensati pentru pierderea acestui apartament.
De altfel, asa cum au sustinut chiar si paratii, demersul reclamantilor de a redobandi un alt imobil decat cel care sunt indreptatiti nu a fost incununat de succes.
Pentru toate aceste motive, Curtea apreciaza ca apelul este nefondat si urmeaza a fi respins.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, in cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 274 alin.1 Cod procedura civila, potrivit caruia cel care cade in pretentii este obligat sa suporte cheltuielile de judecata efectuate de partea adeversa.