Litigiu de munca. Drepturi banesti
- Legea nr. 330/2009, art. 8 si art. 30 alin. 5
- Decizia nr.15/04.11.2009 a Curtii Constitutionale
In esenta, parata a aratat ca dispozitia atacata a fost emisa in conformitate cu art. 8 si art. 30 alin. 5 din Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitara, prevederi potrivit carora salariul a fost calculat in raport cu indemnizatia din luna decembrie 2009, iar sporurile prevazute in anexe raman in afara acestui salariu. Dispozitiile cuprinse in Legea nr. 330/2009 nu au fost declarate neconstitutionale prin raportare la art. 53 din Constitutia Romaniei si nici nu incalca principiile fundamentale prevazute de art.41 din Constitutia Romaniei.
Curtea a apreciat ca rationamentul pe care se intemeiaza reclamantii este unul eronat, deoarece Legea nr. 330/2009 a fost deja supusa controlului constitutionalitatii in integralitatea sa prin Decizia nr.15/04.11.2009 a Curtii Constitutionale. De asemenea, chiar art. 30, la care fac trimitere reclamantii, a fost cenzurat de Curtea Constitutionala si declarat constitutional prin Decizia nr. 1457 din 8.11.2011.
Nu poate fi primita nici critica potrivit careia Legea nr.330/2009 incalca prevederile Legii nr. 24/2000, deoarece conform dispozitiilor art.30 alin.1 si 5, art.5, 6 si 7 din O.U.G. nr.1/2010 s-a instituit principiul legal al pastrarii drepturilor salariale ale personalului bugetar si dupa data de 01 ianuarie 2010, iar aceste dispozitii nu au avut drept scop repunerea in vigoare a unor dispozitii abrogate prin art.48 din Legea nr.330/2009. Prin cererea inregistrata la data de 23 aprilie 2010, reclamantii M.G. s.a., prin reprezentant legal SINDICATUL A. TG. MURES, au solicitat, in contradictoriu cu parata D.G.A.S.P.C. Mures, anularea Dispozitiei nr.76/28.01.2010, emisa de parata si obligarea acesteia la plata de despagubiri reprezentand diferentele de drepturi salariale rezultate ca urmare a neaplicarii prevederilor art. 13 alin. 4 din Legea nr. 330/2009, actualizate cu rata inflatiei si plata dobanzilor legale capitalizate;
In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca dispozitia contestata este netemeinica si nelegala, deoarece aceasta nu se putea emite in baza O.G. nr. 10/2008, care a fost abrogata prin art. 48 pct. 12 din Legea nr. 330/2009, abrogarea avand caracter definitiv, potrivit art. 62 alin. 2 din Legea nr.24/2000.
Reclamantii au mai invederat ca prevederile art. 12 alin. 3 si art. 30 alin. 5 din Legea nr.330/2009 contravin dispozitiilor art.15 alin.1, art.1 alin.3 si 5 si art.53 din Constitutie, deoarece suspenda punerea in aplicare a drepturilor noi de salarizare, mai favorabile, reglementate de Legea nr.330/2009, care sunt reduse la niste simple drepturi fara continut ("nudum jus"), ajungandu-se la reglementarea unor situatii fictive, ceea ce contravine principiului statului de drept si art.1 din Protocolul nr.1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Prin intampinare, parata a solicitat respingerea actiunii reclamantilor, aratand ca drepturile salariale ale reclamantilor a fost legal stabilita, cu respectarea prevederilor art.8 si art.30 alin.5 din Legea nr.330/2009, coroborate cu cele ale O.U.G. nr.1/2010, care reglementeaza pastrarea drepturilor salariale in cuantumul aflat in plata in luna decembrie 2009. aceste dispozitii legale nu contravin normelor constitutionale.
Parata a mai invocat si exceptia netimbrarii capatului de cerere privind plata dobanzilor legale.
Parata D.G.A.S.P.C. Mures a chemat in garantie Consiliul Judetean Mures, solicitand obligarea chematului in garantie la asigurarea sumelor necesare achitarii drepturilor banesti, conform art.1 alin.2 lit.c din Regulamentul aprobat prin H.G. nr.1434/2004 si art.104 alin.1 lit.o din Legea nr.215/2001 raportat la art.60 Cod procedura civila.
Prin intampinare, chematul in garantie Consiliul Judetean Mures, a invocat exceptia necompetentei materiale a instantei, aratand ca natura cauzei este una de contencios administrativ. Chematul in garantie a invocat si exceptia prematuritatii introducerii actiunii, deoarece reclamantii nu au respectat prevederile art.7 din Legea nr.554/2004. Pe fondul cauzei, chematul in garantie a solicitat respingerea cererii de chemare in garantie, considerand ca nu sunt intrunite conditiile prescrise de art.60 alin.1 Cod procedura civila.
Prin sentinta civila nr. 2144 din 30.11.2011 a Tribunalului Mures, au fost respinse exceptiile necompetentei materiale a instantei, a netimbrarii capatului de cerere privind plata dobanzilor si a prematuritatii introduceri actiunii.
Pe fond, s-a respins actiunea civila formulata de reclamanti in contradictoriu cu parata Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Mures si cererea de chemare in garantie formulata de parata Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Mures.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut urmatoarele:
In ceea ce priveste exceptia necompetentei materiale a instantei, tribunalul a apreciat-o ca neintemeiata. Conform prevederilor art.34 alin.4 din Legea nr.330/2009, persoana, nemultumita de masurile dispuse in materie de salarizare, se poate adresa instantei de contencios administrativ sau, dupa caz, instantei competente potrivit legii. Reclamantii, fiind personal contractual, nu au instituita o competenta speciala, derogatorie de la dreptul comun in materie de litigii de munca privind salarizarea. Ca atare, in temeiul art.269 alin.1 din Codul muncii raportat la art.2 pct.1 lit.c Cod procedura civila, Tribunalul Mures este competent material sa solutioneze conflictul de drepturi dedus judecatii izvorat in urma emiterii dispozitiei nr.76/28.01.2010.
Instanta de fond a apreciat ca neintemeiata si exceptia netimbrarii capatului de cerere privind plata dobanzilor legale. Conform prevederilor art.166 alin.4 raportat la art.253 alin.1, art.278 alin.1 si art.266 din Codul muncii, pretentiile privind plata dobanzilor legale pentru drepturile salariale neachitate in termen se incadreaza in sfera litigiilor contractuale de munca. In consecinta, in temeiul art.270 din Codul muncii, actiunea dedusa judecatii este scutita de plata taxei de timbru.
De asemenea, tribunalul a apreciat ca neintemeiata si exceptia prematuritatii introducerii cererii, deoarece reclamantii au respectat procedura prealabila prevazuta de art.34 alin.2 din Legea nr.330/2009, depunand contestatiile impotriva dispozitiei de salarizare atacate prin actiunea dedusa judecatii.
Cu privire la fondul cauzei, instanta de fond a retinut ca reclamantilor, in calitate de personal contractual angajati la unitatea parata, le-au fost stabilite drepturile salariale prin Dispozitia nr.76/28.01.2010, pentru fiecare reclamant in parte, aceasta dispozitie fiind emisa in baza prevederilor art.8 si art.30 din Legea nr.330/2009, coroborate cu cele ale O.U.G. nr.1/2010.
Conform dispozitiilor art.30 alin.1 si alin.5 din Legea nr.330/2009, ale art.5 alin.1 - 4 si art. 6 - 7 din O.U.G. nr.1/2010, s-a instituit principiul legal al pastrarii, incepand cu data de 1 ianuarie 2010, a drepturilor salariale ale personalului bugetar in cuantumul avut in luna decembrie 2009.
Rezulta ca aceste dispozitii legale nu au ca obiect repunerea in vigoare a actelor normative abrogate prin art.48 alin.1 pct.12 din Legea nr.330/2009, contrar prevederilor art.64 alin.3 din Legea nr.24/2000. Aceste dispozitii legale, care au stat la baza emiterii dispozitiei contestate, au ca obiect de reglementare stabilirea cuantumului drepturilor salariale ale personalului bugetar, cu respectarea dispozitiilor art.162 alin.3 din Codul muncii, incepand cu luna ianuarie 2010. Deci, facultatea legiuitorului de a reglementa, conform art.61 alin.1 din Constitutie, cuantumul drepturilor salariale pentru viitor nu se confunda cu repunerea in vigoare a unor norme juridice privind salarizarea definitiv abrogate.
De asemenea, faptul ca prin dispozitiile art.30 alin.1 si alin.5 din Legea nr.330/2009 se suspenda implicit aplicarea noii grile de salarizare a reclamantilor, nu constituie o reducere a drepturilor salariale ale acestora la simple drepturi lipsite de continut ("nudum jus"), contrara prevederilor art.53 din Constitutie, deoarece reclamantii se bucura in continuare de drepturile salariale in integralitatea acestora, cu sporurile si adaosurile aferente, in acelasi cuantum cu cel avut in luna decembrie 2009, niciun drept de natura salariala a reclamantilor nefiind eliminat. Acestia nu sunt lipsiti efectiv de drepturile salariale garantate de lege printr-o dispozitie tranzitorie si temporara, pana la punerea in aplicare a unei noi grile de salarizare.
Impotriva acestei hotarari judecatoresti a declarat recurs SINDICATUL A. TARGU MURES, solicitand casarea in totalitate a sentintei atacate, cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului Mures, iar in subsidiar, modificarea in totalitate a sentintei atacate in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata.
In motivarea recursului s-au aratat urmatoarele:
Prin Dispozitia nr.70/2010, emisa de parata D.G.A.S.P.C. Mures, s-a procedat la reincadrarea reclamantilor in noile functii prevazute de Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice. Potrivit dispozitiei, s-a avut in vedere, in mod concret, art.8 si art.30 alin.5 din Legea nr.330/2009 raportate la prevederile O.U.G. nr.1/2010 privind unele masuri de reincadrare in functii a unor categorii de personal bugetar.
La aceasta reincadrare, angajatorul trebuia sa aiba drept reper salariile de baza corespunzatoare functiilor avute la data de 31.12.2009, la care urmau sa adauge sporurile care trebuiau incluse in salariul de baza.
Constructia noilor salarii pe care urma sa le plateasca angajatorul este una total gresita, intrucat salariile de baza corespunzatoare functiilor avute la 31.12.2009 sunt cele care au fost stabilite conform O.G. nr.1/2010. O atare referinta nu putea fi avuta in vedere, intrucat art.48 pct.12 din Legea nr.330/2009 a abrogat in mod expres prevederile O.G. nr.10/2008. Asadar, prin abrogarea expresa a actului normativ sus aratat, considera ca a fost abrogat si criteriul de referinta la care face trimitere si Legea nr.330/2009 si deci nu mai exista nici baza legala care a stat la baza emiterii dispozitiei atacate.
Articolul 62 alin.2 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa stabileste ca abrogarea unei dispozitii legale are un caracter definitiv, ceea ce face imposibila repunerea in vigoare a unor dispozitii legale abrogate.
Prevederile Legii nr.330/2009 privind sistemul de salarizare din sectorul bugetar a stabilit cateva principii, printre care caracterul unitar al salarizarii, suprematia legii in sensul ca drepturile de natura salariala se stabilesc numai prin acte juridice de forta legii, luarea in considerare a sporurilor si adaosurilor salariale, echitatea si coerenta legislatiei in domeniul muncii.
Prin Dispozitia nr.76/2010 se realizeaza o incalcare grava a principiilor generale privitoare la salarizare stabilite chiar de catre Legea nr.330/2009, mai exact s-a incalcat principiul egalitatii de tratament si cel al diferentierii salariilor si sporurilor numai in raport cu nivelul studiilor.
Parata D.G.A.S.P.C. Mures a depus intampinare solicitand respingerea recursului ca nefondat.
In esenta, parata a aratat ca dispozitia atacata a fost emisa in conformitate cu art.8 si 30 alin.5 din Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitara, prevederi potrivit carora salariul a fost calculat in raport cu indemnizatia din luna decembrie 2009, iar sporurile prevazute in anexe raman in afara acestui salariu. Dispozitiile cuprinse in Legea nr.330/2009 nu au fost declarate neconstitutionale prin raportare la art.53 din Constitutia Romaniei si nici nu incalca principiile fundamentale prevazute de art.41 din Constitutia Romaniei.
La randul sau, chematul in garantie Consiliul Judetean Mures a solicitat respingerea recursului aratand ca dispozitia atacata a fost emisa in conformitate cu Legea nr.330/2009.
Verificand hotararea atacata, curtea constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Prin Legea nr.330/2009 legiuitorul a urmarit realizarea unui cadru unitar de salarizare a personalului bugetar, stabilirea unor principii si reguli comune in baza carora angajatorul urmeaza sa plateasca drepturile salariale ale personalului bugetar. Totodata, ca un principiu general valabil, legiuitorul a urmarit ca drepturile salariale platite de la 01.01.2010 sa nu fie mai mici decat cele din luna decembrie 2009.
Reclamantii au contestat Dispozitia nr.76/28.01.2010 precizand ca Legea nr.330/2009 are un caracter ambiguu prin aceea ca face trimitere la un act normativ atunci cand indica modul de stabilire a salariului, act normativ care, in conformitate cu art.48 pct.12, este abrogat.
Curtea apreciaza ca rationamentul pe care se intemeiaza reclamantii este unul eronat, deoarece Legea nr.330/2009 a fost deja supusa controlului constitutionalitatii in integralitatea sa prin Decizia nr.15/04.11.2009 a Curtii Constitutionale. De asemenea, chiar art.30, la care fac trimitere reclamantii, a fost cenzurat de Curtea Constitutionala si declarat constitutional prin Decizia nr. 1457 din 8.11.2011.
Nu poate fi primita nici critica potrivit careia Legea nr.330/2009 incalca prevederile Legii nr.24/2000, deoarece conform dispozitiilor art.30 alin.1 si 5, art.5, 6 si 7 din O.U.G. nr.1/2010 s-a instituit principiul legal al pastrarii drepturilor salariale ale personalului bugetar si dupa data de 01 ianuarie 2010, iar aceste dispozitii nu au avut drept scop repunerea in vigoare a unor dispozitii abrogate prin art.48 din Legea nr.330/2009.
Asa cum a retinut instanta de fond, dispozitiile legale criticate de reclamanti si care au stat la baza emiterii dispozitiei atacate au drept scop stabilirea cuantumului drepturilor salariale ale personalului bugetar cu respectarea dispozitiilor art.162 alin.3 din Codul muncii.
Fata de cele retinute, curtea a respins recursul ca nefondat, in temeiul art.312 alin.1 Cod procedura civila.