Anulare act. Interesul - conditie esentiala in exercitarea unei actiuni civile
Orice demers in justitie indiferent de forma pe care aceasta o imbraca, trebuie sa fie util si sa urmareasca un profit material sau moral.
Interesul a fost calificat unanim ca fiind o conditie esentiala in exercitarea unei actiuni civile si ca acest interes trebuie sa fie juridic si legitim, ceea ce inseamna ca el trebuie sa fie in concordanta cu legea si cu regulile de convietuire sociala; sa fie nascut si actual, adica trebuie sa existe atunci cand se declanseaza demersul procesual, in fine, sa fie direct si personal, in sensul ca folosul urmarit prin demersul procesual sa apartina titularului acestuia.
Instanta de fond a remarcat in mod corect faptul ca prin constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare, imobilul nu intra in patrimoniul reclamantelor, ci a paratului Municipiul Targu Mures, si nu exista o dovada clara ca acest imobil li s-ar cuveni reclamantelor, ca o compensare a pierderii proprietatii prin nationalizare.
Faptul ca reclamantele au identificat ca paratul Municipiul Targu Mures nu a inscris imobilul in litigiu pe lista bunurilor sau serviciilor ce puteau fi date in compensare celor care ar fi fost indreptatit, nu le asigura un privilegiu, o intaietate la aceasta procedura si de aceea Curtea a apreciat ca interesul reclamantelor nu este direct si personal. Prin sentinta civila nr. 4845 din 17.05.2010, Judecatoria Targu Mures a admis exceptia lipsei de interes a cererii invocata de paratul Municipiul Targu Mures, prin intampinare, a respins cererea formulata de reclamantele P.M. si P.M., in contradictoriu cu paratii Municipiul Targu Mures, S.C. P.C. S.R.L. si O.C.P.I. Mures, ca fiind lipsita de interes.
Pentru a dispune astfel, judecatoria a constatat urmatoarele:
Reclamantele au solicitat anularea actelor de instrainare a unui imobil de catre paratul Municipiul Targu Mures, catre parata S.C. P.C.S.R.L., invocand faptul ca acest act de instrainare este lovit de nulitate absoluta, ca urmare a vocatiei reclamantei, la masuri reparatorii prin echivalent, intemeiate pe dispozitiile Legii nr. 10/2001.
Cererea reclamantelor nu poate fi primita pentru ca acestea nu pot justifica un interes imediat pe care-l au, pentru a justifica punerea in miscare a procedurii judiciare de anulare a actului de instrainare dintre cei doi parati. Chiar daca instanta ar constata nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare incheiat intre parate, acest lucru nu ar produce nici un efect in patrimoniul reclamantelor, imobilul urmand a reveni in patrimoniul paratului Municipiul Targu Mures.
Impotriva acestei hotarari judecatoresti, au declarat recurs reclamantele, solicitand casarea hotararii atacate si in rejudecare, admiterea actiunii.
In motivarea recursului, s-a aratat ca reclamantele au calitatea de persoane indreptatite, potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, la masuri reparatorii, pentru imobilul care a fost nationalizat de Statul Roman, pe rolul Tribunalului Mures aflandu-se contestatia formulata impotriva dispozitiei paratului Municipiul Targu Mures, prin care s-a stabilit masuri la reparatii prin masuri echivalente.
Paratul Municipiul Targu Mures, in mod eronat a sustinut ca nu are in patrimoniu bunuri sau servicii care pot fi date in compensare, deoarece ulterior a instrainat un astfel de bun paratei S.C. P.C.SRL.
Tribunalul Mures a procedat la recalificarea caii de atac din recurs in apel si la data de 26.05.2011, prin Decizia civila nr. 189, a admis apelul reclamantelor, a desfiintat in tot hotararea atacata si in consecinta, a trimis cauza spre rejudecare.
In considerentele deciziei, in esenta, tribunalul a retinut ca, in mod gresit instanta de fond a admis exceptia lipsei de interes a reclamantelor, in a solicita anularea contractului de vanzare-cumparare, apreciind ca, in realitate, reclamantele pot justifica un interes in demersul lor judiciar, in conditiile in care sunt indreptatite potrivit art. 1 alin. 2 si 5 din Legea nr. 10/2001, la a beneficia la compensarea in natura cu bunul aflat in litigiu, pentru prejudiciul cauzat prin exproprierea dispusa de Statul Roman inainte de 1989.
Constatand asadar ca instanta de fond a solutionat cauza fara a trece la cercetarea pe fond a cererii reclamantelor, Tribunalul Mures a apreciat ca instanta de fond trebuie sa rejudece cauza.
Decizia Tribunalul Mures a fost atacata cu recurs de parata S.C. P.C. SRL, iar Municipiul Targu Mures a formulat o cerere de achiesare la acest recurs.
Parata S.C. P.C. SRL, a solicitat modificarea hotararii atacate in sensul respingerii apelului reclamantelor si mentinerea hotararii instantei de fond.
In considerentele recursului s-a apreciat ca hotararea atacata a fost data cu interpretarea gresita a legii, ceea ce constituie motivul de recurs prevazut de art.304 pct. 9 Cod procedura civila. Parata a apreciat ca interesul reclamantelor trebuia analizat in raport cu cererea de chemare in judecata in care s-a aratat ca temeiul de fapt al cererii de constatare a nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare este acela ca vanzarea imobilului aflat in litigiu s-ar fi facut de o persoana care nu era intabulata in cartea funciara si ca potrivit art. 22 din Legea nr. 7/1996, se aplica principiul relativitatii inscrierii, care poate fi dispusa numai impotriva celui care la data cererii era inscris in cartea funciara.
De asemenea, parata a aratat ca raportat la acest temei al cererii de chemare in judecata, reclamantele nu pot justifica un interes prin care se intelege folosul practic imediat pe care o parte il are pentru a pune in miscare procedura judiciara. Eventuala admitere a cererii de chemare in judecata cu care a fost investita instanta, nu produce nicio consecinta asupra procedurii de adjudecare a imobilului, de catre parata, asupra hotararii Consiliului local prin care s-a dispus scoaterea la vanzare a acestui imobil.
In alta ordine de idei, parata a aratat ca imobilul aflat in litigiu nu se identifica cu imobilul care a fost nationalizat de Statul Roman si pentru care reclamantele au desfasurat procedura prevazuta de Legea nr. 10/2001.
La randul sau, paratul Municipiul Targu Mures a sustinut recursul paratei S.C. P.C.SRL, considerand ca decizia instantei de apel a fost data cu interpretarea gresita a legii, ceea ce constituie motivul prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Reclamantele au formulat intampinare, prin care au solicitat respingerea recursului, despre care au apreciat ca nu au un fundament logico-juridic, atata vreme catre reclamantele erau indreptatite sa primeasca in compensare de la paratul Municipiul Targu Mures, imobilul pe care l-a instrainat paratei S.C. P.C. SRL.
Verificand hotararea atacata, Curtea a apreciat ca recursul S.C. P.C. SRL este intemeiat pentru urmatoarele considerente:
In fapt, reclamantele sunt indreptatite, potrivit Legii nr. 10/2001, la masuri reparatorii pentru imobilul trecut in proprietatea Statului Roman, fapt constatat de paratul Municipiul Targu Mures prin Dispozitia nr. 2404/102/2006.
Prin aceasta dispozitie, Municipiul Targu Mures, a propus reclamantelor acordarea masurilor reparatorii prin echivalent constatand ca imobilul nationalizat nu poate fi restituit in natura si ca nu exista bunuri sar servicii pe care municipiul sa le acorde in compensare reclamantelor.
Reclamantele au constatat insa ca in 2008, paratul a instrainat un imobil pe care-l avea in proprietate paratei S.C. P.C. SRL, si ca urmare a considerat ca actul de instrainare este lovit de nulitate absoluta, apreciind ca in realitate acest imobil trebuia sa le fie oferit in compensare pentru imobilul nationalizat.
In dezlegarea pricinii, instanta de fond a apreciat ca reclamantele nu pot justifica un interes imediat, in conditiile in care o eventuala constatare a nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare imobilul nu ar intra in mod direct in patrimoniul reclamantelor, in schimb, instanta de apel, a considerat ca reclamantele pot justifica un astfel de interes prin faptul ca puteau solicita imobilul cu titlu de compensare pentru proprietatea nationalizata de Statul Roman.
Curtea a apreciat ca instanta de apel a facut o gresita aplicare a dispozitiilor legale, atunci cand a dezlegat exceptia lipsei de interes.
Potrivit jurisprudentei dar si teoriei in materie, orice demers in justitie indiferent de forma pe care aceasta o imbraca, trebuie sa fie util si sa urmareasca un profit material sau moral.
Interesul a fost calificat unanim ca fiind o conditie esentiala in exercitarea unei actiuni civile si ca acest interes trebuie sa fie juridic si legitim, ceea ce inseamna ca el trebuie sa fie in concordanta cu legea si cu regulile de convietuire sociala; sa fie nascut si actual, adica trebuie sa existe atunci cand se declanseaza demersul procesual, in fine, sa fie direct si personal, in sensul ca folosul urmarit prin demersul procesual sa apartina titularului acestuia. Ultima dintre aceste conditii, referitoare la interes, nu este indeplinita de demersul judiciar al reclamantelor.
Instanta de fond a remarcat in mod corect faptul ca prin constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare, imobilul nu intra in patrimoniul reclamantelor, ci a paratului Municipiul Targu Mures, si nu exista o dovada clara ca acest imobil li s-ar cuveni reclamantelor, ca o compensare a pierderii proprietatii prin nationalizare.
Potrivit reglementarilor Legii nr.10/2001, oricare dintre persoanele indreptatite la masuri reparatorii, care s-au adresat paratului Municipiul Targu Mures in temeiul Legii nr.10/2001, si carora nu le-a putut fi restituit in natura imobilul nationalizat, ar fi indreptatite la a primi in compensare acest imobil.
Faptul ca reclamantele au identificat ca paratul Municipiul Targu Mures nu a inscris imobilul in litigiu pe lista bunurilor sau serviciilor ce puteau fi date in compensare celor care ar fi fost indreptatit, nu le asigura un privilegiu, o intaietate la aceasta procedura si de aceea Curtea a apreciat ca interesul reclamantelor nu este direct si personal.
In masura in care reclamantele ar fi apreciat ca actul administrativ emis de paratul Municipiul Targu Mures nu ar fi in conformitate cu legea, aveau posibilitatea sa il atace si sa oblige paratul sa includa bunuri si servicii pe care paratul le detinea. Legat tot de indeplinirea conditiilor pe care interesul reclamantelor, in demersul judiciar trebuie sa il indeplineasca, Curtea a observat faptul ca reclamantele nu au aratat de ce contractul de vanzare-cumparare ar fi lovit de nulitate absoluta. De altfel, Legea nr. 10/2001, prevede in mod expres situatiile in care intervine nulitatea absoluta a actelor de instrainare dispuse de catre unitatile detinatoare, printre care nu se regaseste si cea invocata de reclamante.
Fata de cele retinute, in temeiul art. 312 alin.1 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul, a modificat in tot hotararea atacata, in sensul ca a respins apelul si a mentinut hotararea pronuntata de instantei de fond.