Litigii de munca - inadmisibilitatea cererii de chemare in garantie a M.F.P. in litigiile de munca privind drepturi banesti derivand din raporturile de munca avute cu personalul din sectorul bugetar
Chemarea in garantie a M.F.P. de catre institutiile publice angajatoare - actionate la randul lor in instanta pentru plata unor drepturi banesti derivand din raporturile de munca avute cu personalul din sectorul bugetar, nu indeplineste cerintele prevazute de art. 60 din Codul de procedura civila.
Prin sentinta civila nr. 1308/7 iulie 2011, Tribunalul Mures a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Inspectoratului Scolar Judetean Mures, a admis actiunea civila formulata si precizata de reclamantii V.D.J. s.a., prin reprezentant legal Sindicatul din Invatamant "S.H." Mures, in contradictoriu cu paratii Scoala Generala Albesti, Comuna Albesti si Inspectoratul Scolar Judetean Mures si, drept consecinta:
- a obligat in solidar paratii la calcularea si la plata in favoarea fiecarui reclamant a diferentelor de drepturi banesti aferente indemnizatiei de concediu de odihna pe anul 2010 prin raportare la media zilnica a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii in care este efectuat concediul, multiplicata cu numarul de zile de concediu;
- a dispus ca sumele mai sus mentionate vor fi actualizate in functie de rata inflatiei, calculata incepand cu data scadentei lunare a fiecarei diferente salariale si pana la data platii efective a debitului.
Prin aceeasi hotarare, tribunalul a respins exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in garantie, a admis cererea de chemare in garantie formulata de paratul Inspectoratul Scolar Judetean Mures, in contradictoriu cu chematul in garantie M.F.P. si, drept consecinta, l-a obligat pe acesta sa aloce in favoarea paratului Inspectoratul Scolar Judetean Mures fondurile banesti necesare platii drepturilor banesti obtinute de reclamanti prin hotarare.
In adoptarea acestei solutii, tribunalul a retinut ca Inspectoratul Scolar Judetean Mures dispune de calitate procesuala pasiva, conform art. 11, alin. 5 din Legea nr. 128/1997, art. 142 lit. g din Legea nr. 84/1995, art. 33 alin. 7 si art. 38 alin. 5 din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura de Invatamant, deoarece acest parat are atributii specifice angajatorului, inclusiv in asigurarea efectuarii legale a platii drepturilor banesti ale personalului didactic.
Comuna parata are calitate procesuala pasiva, conform art. 19 din Legea nr. 273/2006, art. 13 alin. 1 din O.U.G. nr. 32/2001, art. 16 din Normele aprobate prin H.G. nr. 2192/2004 si art. 167 alin. 3 din Legea nr. 84/1995, acest parat asigurand aprobarea in bugetul local a sumelor necesare patii drepturilor banesti solicitate prin actiune.
Cu referire la cererea de chemare in garantie, instanta a apreciat ca se impune respingerea exceptiei inadmisibilitatii, retinand ca M.F.P. raspunde de finantarea unitatilor de invatamant preuniversitar (inclusiv in privinta cheltuielilor de personal) in temeiul art. 13 din O.U.G. nr. 32/2001, art. 16 din Normele aprobate prin H.G. nr. 2192/2004, art. 7 alin. 4 lit. a din Legea nr. 388/2007 si art. 5 alin. 3 lit. a din Legea nr. 18/2009. Ca o consecinta, M.F.P. dispune de calitate procesuala pasiva, astfel incat, vazand si prevederile art. 60-61 din Codul de procedura civila, s-a apreciat ca intemeiata cererea de chemare in garantie formulata de Inspectoratul Scolar Judetean Mures.
In ceea ce priveste fondul cauzei, tribunalul a retinut ca sustinerea conform careia personalul din sectorul bugetar beneficiaza de indemnizatie pentru concediu de odihna, stabilita in baza prevederilor H.G. nr. 250/1992 si ale O.G. nr. 10/2008, si ca indemnizatia pentru concediu de odihna se raporteaza la salariul de baza aferent lunii in care se efectueaza concediu de odihna, calculata ca medie zilnica nu poate fi primita. Prevederile H.G. nr. 250/1992 in privinta concediului de odihna au fost abrogate implicit prin dispozitiile Codului muncii. Aceasta rezulta atat din interpretarea cronologica a actelor normative, dar si din faptul ca prin art. 59 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007 - 2010 incheiat conform art. 10 si 11 din Legea nr. 130/1996, republicata, inregistrat la Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei cu nr. 2895/21/29.12.2006, s-a stabilit ca "pe durata concediului de odihna, salariatii vor primi o indemnizatie ce reprezinta media zilnica a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii in care este efectuat concediul, multiplicata cu numarul de zile de concediu".
Deci, reclamantilor le sunt aplicabile prevederile art. 145 din Codul muncii care prevad ca "Pentru perioada concediului de odihna salariatul beneficiaza de o indemnizatie de concediu, care nu poate fi mai mica decat salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva, prevazute in contractul individual de munca.
Indemnizatia de concediu de odihna reprezinta media zilnica a drepturilor salariale prevazute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei in care este efectuat concediul, multiplicata cu numarul de zile de concediu." De asemenea le sunt aplicabile prevederile art.59 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007 - 2010.
In consecinta, calcularea indemnizatiei de concediu de odihna trebuia sa se faca in raport de ultimele 3 luni anterioare celei in care este efectuat concediul, multiplicata cu numarul de zile de concediu.
Cum prin Legea nr. 118/2010 se stabileste reducerea cu 25% a tuturor cheltuielilor aferente drepturilor de natura salariala, rezulta ca se reduc cu 25% indemnizatiile de concediu de odihna efectuat dupa data intrarii in vigoare a Legii nr. 118/2010. Prevederile respective au intrat in vigoare la 3 iulie 2010, astfel ca pentru salariatii care au intrat in concediu de odihna in luna iulie 2010 nu erau aplicabile prevederile Legii nr.118/2010, raportarea indemnizatiei facandu-se la venituri obtinute deja in cele 3 luni anterioare, care nu erau diminuate. In ceea ce priveste pe salariatii care au intrat in concediu in luna august 2010, raportarea se face la lunile mai, iunie, iulie, astfel ca li se aplica Legea nr.118/2010, urmand ca raportarea indemnizatiei de concediu sa se faca inclusiv la luna iulie, in care veniturile erau deja diminuate.
Legea nr. 118/2010 nu prevede reducerea indemnizatiilor de concediu de odihna cu 25%, ci se refera la veniturile salariale, si nu poate retroactiva, astfel ca reducerea se aplica nu asupra indemnizatiei de concediu, ci asupra salariului. Aceasta deoarece, daca s-ar considera ca reducerea opereaza direct asupra indemnizatiei de concediu de odihna, inseamna a nu da eficienta prevederilor art.145 din Codul muncii si a incalca prevederile art.15 alin. 2 din Constitutie referitoare la principiul neretroactivitatii legii.
Pentru motivele aratate, tribunalul a admis actiunea reclamantilor potrivit descrierii din cuprinsul dispozitivului hotararii pronuntate, facand si aplicarea prevederilor art. 1082 din Codul civil si ale art. 161 alin. 4 din Codul muncii, in sensul actualizarii prejudiciului suferit in functie de rata inflatiei.
Impotriva hotararii anterior descrise a declarat recurs chematul in garantie M.F.P., prin D.G.F.P. Mures, care a solicitat, prin invocarea motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, modificarea in parte a sentintei atacate, in sensul admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive si respingerii cererii de chemare in garantie, aratand ca in materia litigiilor de munca este inadmisibila o astfel de cerere, intrucat intre aceasta institutie si reclamanti nu exista raporturi juridice de munca.
S-a mai sustinut ca nu exista nicio legatura intre actiunea principala si cererea de chemare in garantie, legatura care presupune un raport juridic intre parti, astfel incat temeiul actiunii principale sa constituie suportul de drept sau de fapt al chemarii in judecata a M.F.P..
De asemenea, recurentul a apreciat ca instanta de fond a ignorat dispozitiile O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, in conformitate cu care demersurile necesare in vederea asigurarii creditelor bugetare necesare platii drepturilor pretinse de reclamanti revin, potrivit Legii nr. 500/2002, ordonatorului principal de credite, respectiv ministrului educatiei, avand in vedere ca in speta este vorba de drepturi de natura salariala.
In ceea ce priveste fondul cauzei, recurentul a aratat ca prin art. 1 din Legea nr. 118/2010, s-a dispus ca salariile si indemnizatiile lunare de incadrare si sporurile aferente, astfel cum au fost stabilite prin Legea nr. 330/2009, pe perioada 03.07.2010 - 31.12.2010, sa se achite diminuate cu 25%, masura justificata de apararea securitatii nationale, ordonatorii de credite secundari si tertiari fiind obligati sa ia masurile ce se impun pentru respectarea acestei dispozitii.
Reclamantii nu au depus intampinare.
Examinand recursul dedus judecatii, prin raportare la motivele invocate, precum si din oficiu, in limitele prevazute de art. 3041 si 306 alin. 2 Cod procedura civila, Curtea a constat ca acesta este intemeiat, urmand a fi admis pentru considerentele relevate in continuare:
Institutia juridica a chemarii in garantie se intemeiaza pe existenta unei obligatii de garantie sau de despagubire, insa intre M.F.P. si institutiile bugetare parate nu exista niciun raport juridic obligational, de natura a atrage admisibilitatea unei astfel de cereri, deoarece potrivit dispozitiilor art. 16 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, bugetul de stat se aproba prin lege, rectificarea bugetara urmand aceeasi procedura, conform principiului simetriei actelor juridice.
De asemenea, art. 28 din acelasi act normativ prevede ca M.F.P. are atributii in elaborarea proiectelor legilor bugetare pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite si rolul de administrator al bugetului statului prin repartizarea sumelor catre ordonatorii principali de credite, neavand atributia de a vira acestora alte sume decat cele prevazute in legea bugetului de stat si nici de a proceda la modificarea bugetelor ordonatorilor principali de credite cuprinse in bugetul de stat.
Pe de alta parte, nici atributiile stabilite in sarcina M.F.P. prin dispozitiile art. 19 din Legea nr. 500/2002 nu sunt de natura a constitui fundamentul unui asemenea raport juridic obligational, deoarece prin Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 sunt reglementate modalitatile prin care institutiile publice vor proceda la punerea in executare a titlurilor executorii, iar dispozitiile art. 2 din acest act normativ prevad expres ca, daca executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata.
Prin urmare, chemarea in garantie a M.F.P. de catre institutiile publice angajatoare - actionate la randul lor in instanta pentru plata unor drepturi banesti derivand din raporturile de munca avute cu personalul din sectorul bugetar, nu indeplineste cerintele prevazute de art. 60 din Codul de procedura civila.
In acest sens s-a pronuntat, de altfel, si Inalta Curti de Casatie si Justitie prin decizia nr. 10/19 septembrie 2011, adoptata in urma examinarii recursului in interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Avand in vedere considerentele anterior expuse, Curtea de Apel a constat incidenta motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, astfel ca in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 din acelasi act normativ, a admis recursul dedus judecatii si a modificat in parte sentinta civila atacata, in sensul admiterii exceptiei inadmisibilitatii cererii de chemare in garantie si respingerii cererii de chemare in garantie a D.G.F.P. Mures, in numele M.F.P., formulata de paratul Inspectoratul Scolar Judetean Mures.