Imparteala judiciara a bunurilor. Modalitati de imparteala
Potrivit art. 673 ind.5 alin. 2 C.pr.civ. imparteala bunurilor poate si trebuie sa fie facuta in natura daca partile nu se inteleg si nu stabilesc de comun acord modalitatea de impartire a bunurilor.
Potrivit art. 673 ind.9 C.pr.civ. si art. 673 ind.10 C. pr. civ. modalitatea de iesire din indiviziune prin atribuirea imobilului uneia din parti este varianta subsidiara oferita de legiuitor in situatia in care buna invoiala sau impartirea in natura nu este posibila.
Prin dispozitiile art. 673 ind.11 C .pr. civ. se prevede ca vanzarea bunului de catre parti sau de catre executorul judecatoresc poate fi facuta numai in situatia in care niciunul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului.
In contextul in care recurenta, prin cererea reconventionala, a solicitat atribuirea in natura a imobilului, cu obligarea sa la plata sultei catre intimat nu pot fi primite argumentele acesteia in sensul ca atribuirea bunului imobil in conditiile in care aceasta nu are posibilitatea materiala a achitarii sultei sunt suficiente pentru a schimba modalitatea de sistare a codevalmasiei, intrucat, pe de o parte, nimeni nu poate invoca necunoasterea dispozitiilor legale, iar pe de alta parte modalitatea in care partea intelege sa solicite instantei iesirea din indiviziune nu poate fi stabilita de judecator, ci este supusa principiului disponibilitatii partilor depinzand exclusiv de vointa acestora.
In atare conditii, dispozitiile art. 673 ind.11 C.pr.civ. nu pot fi avute in vedere in solutionarea cailor de atac, fiind in mod evident cereri noi si nu "modalitati" de solutionare a unei cereri formulate in prima instanta.
Prin Sentinta civila nr.6039 din 21 iulie 2009 pronuntata de Judecatoria Tg. Mures, s-a admis actiunea formulata si precizata de reclamantul - parat M.A. impotriva paratei-reclamante M.E., s-a admis actiunea reconventionala formulata si precizata de parata-reclamanta M.E. impotriva reclamantului-parat M.A. si, pe cale de consecinta, s-a constatat ca partile au dobandit in timpul casatoriei, ca bun comun, imobilul situat in Tg. Mures, jud. Mures, evidentiat in CF nr. 6062 Tg. Mures, nr. top. 3798/13, 3797/23, compus din teren in suprafata reala de 432 mp in valoare de 230.859,72 lei si casa de locuit in valoare de 99.493 lei; s-a constatat ca partile au avut o contributie egala de 50% fiecare la dobandirea imobilului bun comun; s-a constatat ca parata-reclamanta a efectuat investitii cu privire la imobil in valoare de 29.838 lei; s-a dispus sistarea starii de codevalmasie a partilor asupra bunului comun dobandit in timpul casatoriei prin atribuirea paratei-reclamante M.E. in deplina proprietate si posesie, a bunului imobil, compus din casa de locuit si teren in suprafata reala de 432 mp. Instanta de fond a obligat parata-reclamanta M.E. la plata catre reclamantul-parat M.A. a sumei de 150.257,36 lei, cu titlu de sulta si a dispus inscrierea in cartea funciara a dreptului de proprietate al paratei-reclamante, conform hotararii, cu compensarea cheltuielilor de judecata efectuate in cauza.
Impotriva acestei hotarari, parata reclamanta M.E. a declarat in termen legal apel.
Tribunalul Mures, prin Decizia civila nr.32 din 25 ianuarie 2011 a admis apelul declarat de parata M.E., impotriva Sentintei civile nr.6039 din 21 iulie 2009 pronuntata de Judecatoria Tg. Mures, a schimbat in parte hotararea atacata in sensul ca a redus suma la care a fost obligata parata-reclamanta M.E. catre reclamantul-parat M.A. la cuantumul de 129.627,5 lei.
Prin aceeasi hotarare s-au mentinut celelalte dispozitii ale hotararii atacate, s-au compensat in parte cheltuielile de judecata din apel si a fost obligat intimatul M.A. la plata catre apelanta M.E. a sumei de 532,25 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut urmatoarele:
Cu privire la modalitatea de partajare prin atribuirea imobilului in natura reclamantei apelante, tribunalul a apreciat aceasta solutie corecta.
Tribunalul a avut in vedere ca in prima instanta, apelanta a precizat cererea reconventionala, in sensul ca nu solicita ca modalitate a sistarii indiviziunii, partajarea in natura prin formarea de 2 loturi faptice, ci solicita ca intregul imobil sa-i fie atribuit in natura, cu obligarea sa la plata unei sulte compensatorii catre intimat.
Apelanta s-a opus unei modalitati de sistare a starii de indiviziune prin vanzarea imobilului.
Cu toate ca in prima instanta reclamantul parat M.A. a solicitat la randul sau ca modalitate de sistare a starii de indiviziune, atribuirea in natura, sau o vanzare a imobilului la licitatie publica, s-a aratat de acord cu modalitatea de partajare dispusa - reclamantul-parat neformuland apel.
Prin urmare, avand in vedere titularul caii de atac, fata de limitele efectului devolutiv al acesteia si raportat la modalitatea de sistare a starii de indiviziune solicitata de parata reclamanta M.E. in prima instanta, cererile acesteia cuprinse in motivele de apel, de a se proceda la o alta modalitate de partajare ( cu sustinerea ca imobilul ar fi comod partajabil in natura sau ca s-ar impune scoaterea imobilului la vanzare prin licitatie), sunt nefondate.
In ce priveste valoarea imobilului, din proba administrata in apel constand in efectuarea unei completari la expertiza constructii, a reiesit faptul ca la acest moment imobilul in litigiu are o valoare mai mica decat cea stabilita de instanta de fond.
Pornind de la principiului egalitatii valorice a loturilor (art.741 din Codul civil) si retinand faptul ca bunul imobil se regaseste in patrimoniul apelantei, tribunalul a apreciat echitabil, ca la stabilirea unei sulte pentru compensarea in bani a cotei parti ce ar fi revenit intimatului (conform art.742 Cod civil), sa se aiba in vedere valoarea de circulatie atat pentru constructie, cat si pentru teren.
Din valoarea stabilita de expert tribunalul a mentinut valoarea investitiilor efectuate de apelanta intrucat aceste investitii nu au format obiectul criticilor din apel.
Apreciind asupra celor de mai sus, tribunalul s-a pronuntat in sensul aratat.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal, a declarat recurs parata reclamanta-reconventionala M.E. solicitand admiterea recursului declarat si mentinand solutia de admitere a apelului sa se dispuna iesirea din indiviziune privind imobilul in litigiul prin vinderea acestuia la licitatie publica cu stabilirea unui pret de strigare la valoarea de circulatie a imobilului, respectiv 298.094 lei; distribuirea sumei cu retinerea investitiilor efectuate de recurenta.
In subsidiar, recurenta a solicitat stabilirea sultei pornindu-se de la valoarea stabilita de expert de 212.071,39 lei calculata prin cumulul valorii terenului, determinata prin metoda patrimoniala la suma de 151.585,25 lei.
In drept recurenta a invocat dispozitiile art.304 pct.7 si 9 C.pr.civ.
In opinia recurentei aplicarea implicita a dispozitiilor art.294 alin.1 C.pr.civ., este gresita intrucat aceasta cerere nu a fost o cerere noua fiind de fapt o modalitate de rezolvare a unei cereri principale. Instanta de apel trebuia sa cerceteze logica sustinuta de recurenta, respectiv, sa aleaga modalitatea de vanzare la licitatie a imobilului ca o modalitate de rezolvare a cererii de iesire din indiviziune, cerere formulata de ambele parti.
In fine, recurenta a aratat ca in prezent niciuna dintre parti nu are posibilitatea de a achita sulta la valoarea stabilita de instante iar singura modalitate de sistare a obligatiilor reciproce este vanzarea la licitatie publica.
In opinia recurentei criza economica, cu toate consecintele ei, permit instantei sa adapteze actul de justitie la factorii externi care il influenteaza si care influenteaza situatia patrimoniala a partilor.
Cu referire la solicitarile subsidiare ale recurentei aceasta a aratat ca valoarea imobilului, respectiv a constructiei si terenului, trebuia stabilita de instanta prin raportare la valoarea actuala de circulatie stabilita prin expertiza efectuata in apel prin metoda patrimoniala intrucat in momentul de fata nu se mai pot avea in vedere valori efective de tranzactionare ci doar oferte de vanzare. Un argument in plus al recurentei este intemeiat pe situatia actuala economica in sensul in care, in aprecierea sa, preturile imobilelor nu pot fi mai mari decat in 2007.
Reclamantul parat reconventional M.A. a formulat intampinare solicitand respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul a aratat ca in mod constant recurenta a solicitat atribuirea in natura a imobilului si obligarea sa la plata sultei insistand in fiecare faza procesuala in privinta efectuarii expertizelor pentru ca in prezenta cale de atac sa invoce imprejurarea ca nu are posibilitatea sa suporte cuantumul sultei stabilite. In aceste conditii intimatul a apreciat ca recursul formulat este vadit neintemeiat.
La solicitarea expresa a instantei, recurenta prin avocatul ales, a formulat precizari in privinta solicitarilor cuprinse in memoriul de recurs, aratand ca in principal solicita iesirea din indiviziune prin scoaterea imobilului la licitatie publica iar in subsidiar solicita reducerea sultei stabilite prin calcularea acestei pornindu-se de la valoarea de 212.071 lei.
Curtea a constat ca, desi in drept, au fost invocate motive de nelegalitate prev. de art. 304 pct.7 si 9 C.pr.civ., recurenta a dezvoltat motivele de nelegalitate prevazute de art.304 pct.9 C.pr.civ.
Examinand hotararea atacata, prin prisma motivelor de recurs dezvoltate, Curtea a retinut urmatoarele:
Prin solicitarile formulate pe cale principala recurenta a criticat hotararea pronuntata de tribunal sub aspectul modului in care aceasta instanta a inteles sa aplice dispozitiile art.294 C.pr.civ.
Aceasta critica nu este intemeiata.
Printr-un artificiu teoretic recurenta a incercat sa demonstreze caracterul solicitarii sale privind iesirea din indiviziune asupra imobilului prin vanzarea acestuia la licitatie publica, ca fiind o "modalitate" de solutionare a unui petit principal formulat cu ocazia judecarii in prima instanta.
O atare argumentatie nu va fi retinuta intrucat potrivit art.673 ind.5 alin.2 C.pr.civ., imparteala bunurilor poate si trebuie sa fie facuta in natura daca partile nu se inteleg si nu stabilesc de comun acord modalitatea de impartire a bunurilor.
Potrivit art. 673 ind. 9 C.pr.civ., si art. 673 ind.10 C. pr. civ., modalitatea de iesire din indiviziune prin atribuirea imobilului uneia din parti este varianta subsidiara oferita de legiuitor in situatia in care buna invoiala sau impartirea in natura nu este posibila.
Prin dispozitiile art.673 ind.11 C.pr.civ., vanzarea bunului de catre parti sau de catre executorul judecatoresc poate fi facuta numai in situatia in care niciunul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului.
Argumentele recurentei potrivit carora atribuirea bunului imobil in conditiile in care aceasta nu are posibilitatea materiala a achitarii sultei, sunt suficiente pentru a schimba modalitatea de sistare codevalmasiei, nu pot fi primite intrucat nimeni nu poate invoca necunoasterea dispozitiilor legale, pe de-o parte, iar pe de alta parte modalitatea in care partea intelege sa solicite instantei iesirea din indiviziune nu poate fi stabilita de judecator ci este supusa principiului disponibilitatii partilor depinzand exclusiv de vointa acestora.
Rezumand, Curtea a apreciat ca instanta de apel a examinat in mod corect solicitarile paratei reclamante reconventional solicitari cuprinse in memoriul de apel si reiterate prin memoriul de recurs constatand intemeiat, in baza probelor aflate la dosarul cauzei, ca pozitia procesuala a paratei reclamante reconventional a fost foarte clara in prima instanta atat prin cererile formulate cat si prin raspunsurile la interogator. In atare conditii, dispozitiile art.673 ind.11 C.pr.civ., nu pot fi avute in vedere in solutionarea cailor de atac fiind in mod evident cereri noi si nu "modalitati" de solutionare a unei cereri formulate in prima instanta.
Aceasta solutie se impune in baza dispozitiilor legale retinute de instanta de apel, in baza principiilor ce carmuiesc procesul civil dar si in considerarea drepturilor celeilalte parti pentru care modalitatea de solutionare a litigiului pornit in anul 2006 ar fi fost mult mai rapida si mai simpla daca recurenta nu s-ar fi opus cererii reclamantului parat reconventional privind vanzarea imobilului la licitatie publica.
Cu referire la critica subsidiara instanta retine ca valoarea sultei a fost corect stabilita fiind diminuata in baza probelor administrate in cauza, respectiv a lucrarii de specialitate efectuate cu ocazia judecarii apelului.
In acest sens lucrarea intocmita in cauza a avut obiectiv reevaluarea imobilului, expertul precizand la pct. B din lucrare ca a avut in vedere constatarile la fata locului din data de 05.11.2010; schimbarile survenite in privinta actualizarii valorilor; schimbarile ce au avut loc in piata imobiliara datorita crizei financiare mondiale. De asemenea expertul a avut in vedere si rezultatele consemnate in completarea raportului de expertiza efectuat la judecata in fond a cauzei la data de 06.10.2008.
In ceea ce priveste reevaluarea terenului expertul a dat prioritate pozitiei acestuia si dotarii cu utilitati. In egala masura expertul a tinut seama de coeficientul de actualizare a valorii, coeficient aplicat si in lucrarile anterioare.
Avand in vedere modalitatea in care expertul a reevaluat constructiile si terenul, modalitate necontestata de parti, Curtea a inlaturat ca neintemeiate criticile recurentei formulate in calea de atac a recursului.
Fata de cele ce preced, si, vazand si dispozitiile art.312 C. pr. civ., Curtea a respins ca nefondat recursul declarat.