Amanarea repetata a cauzei pentru lipsa de aparare. Respingerea cererii de amanare nu echivaleaza cu nerespectarea dreptului la aparare, daca aceasta nu este temeinic justificata.
Potrivit art. 156 C.proc.civ. instanta va putea da un singur termen pentru lipsa de aparare, temeinic motivata. Cand instanta refuza amanarea judecatii pentru acest motiv, va amana, la cererea partii, pronuntarea in vederea depunerii de concluzii scrise.
Sectia I civila - Decizia civila nr. 558/01 noiembrie 2012
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr. 4090/97/2011, reclamantele PF si PB au contestat dispozitia de restituire in natura nr. 94/11.03.2011 emisa de parata E.M. Lupeni, criticand-o in ce priveste conditionarea restituirii imobilului situat in Lupeni, str. V.A., de restituirea sumei de 40.000 lei actualizata.
Prin sentinta civila nr. 98/2012, prima instanta a respins actiunea ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca prin sentinta civila nr. 308/2007 a Tribunalului Hunedoara, definitiva si irevocabila prin decizia civila nr. 269/2007 a Curtii de Apel Alba Iulia si decizia civila nr. 6251/2008 a ICCJ, parata a fost obligata sa emita o dispozitie de restituire in natura a imobilului situat in Lupeni, str. V.A., catre reclamantii din prezenta cauza, conditionat de restituirea despagubirilor in suma de 40.000 primite in anul 1978. Acest aspect a facut obiectul judecatii si in dosarul solutionat de Tribunalul Hunedoara prin decizia nr. 308/2007 in cererea de lamurire a dispozitivului.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantele, care au solicitat casarea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare.
In expunerea motivelor, recurentele sustin ca prima instanta le-a lipsit de dreptul la un proces echitabil si la o aparare efectiva, intrucat a ignorat cererea aparatorului ales de amanare a cauzei in vederea pregatirii apararii.
Analizand legalitatea si temeinicia sentintei atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul, retinand urmatoarele:
Pentru primul termen de judecata reclamanta PF a formulat cerere prin care a solicitat primei instante amanarea cauzei pentru angajarea unui aparator.
Instanta a amanat cauza acordand un termen de peste doua luni.
Pentru al doilea termen de judecata, avocatul ales al reclamantelor a solicitat instantei amanarea cauzei pentru a se familiariza cu dosarul, avand in vedere ca a fost angajat cu putin timp inainte de termen.
Prima instanta a incuviintat si aceasta cerere, acordand un nou termen de judecata la data 15.02.2012.La cel de-al treilea termen de judecata, avocatul reclamantelor a solicitat din nou amanarea cauzei, invocand faptul ca, datorita conditiilor meteorologice, autoturismul cu care trebuia sa se deplaseze nu a pornit.
Instanta nu a mai amanat cauza, dar, pentru a da posibilitatea reclamantelor sa depuna concluzii scrise, a amanat pronuntarea sapte zile, termen inauntrul caruia reclamantele, prin avocat ales, nu au inteles sa depuna asemenea concluzii.
Fata de cele ce preced, Curtea a constatat ca instanta de fond a respectat toate garantiile procesuale pentru asigurarea unui proces echitabil si pentru respectarea dreptului la aparare al reclamantelor. Potrivit art. 156 alin. 1 C. pr. civ., instanta de judecata poate amana cauza o singura data pentru lipsa de aparare, temeinic motivata. In cauza reclamantele au formulat doua cereri de amanare pentru asigurarea apararii. Daca prima cerere, formulata de una dintre reclamante, poate fi apreciata ca intemeiata, aceasta fiind lipsita de o aparare calificata, cea de-a doua cerere de amanare nu poate fi circumscrisa dispozitiilor mentionate. Aceasta, pe de-o parte, pentru ca era formulata de insusi avocatul ales in cauza, care chiar daca a fost angajat cu trei zile inaintea termenului de judecata avea timp suficient pentru a studia dosarul, care la acel moment cuprindea doar cererea de chemare in judecata si dispozitia atacata. Pe de alta parte, cererea de amanare formulata de avocat, care a solicitat acordarea unui nou termen de judecata pentru a se familiariza cu dosarul, nu poate fi, sub nicio forma, considerata temeinic motivata.
Cu toate acestea, instanta de fond, dand dovada de maxima clementa, tocmai pentru a garanta reclamantelor dreptul la aparare si implicit, la un proces echitabil, a incuviintat si a doua cerere de amanare pentru asigurarea apararii.
In fata primei instante, pe tot parcursul procesului, reclamantele nu au formulat nicio cerere in probatiune, nu au depus in sustinerea cererii lor nicio dovada si nici nu au inteles sa beneficieze de dreptul de a depune concluzii scrise, prin care puteau inclusiv sa solicite repunerea cauzei pe rol si administrarea de probe.
Fata de cele retinute si avand in vedere conduita procesuala a reclamantelor, Curtea a constatat ca in fata primei instante nu au fost incalcate garantiile procesuale ale acestora care le asigurau dreptul la un proces echitabil si exercitarea dreptului la aparare, astfel ca aceste critici sunt nefondate.