Extinderea efectelor recursului. Limite.
C. proc. pen., art. 3857
Pentru a fi incidente dispozitiile art.3857 Cod procedura penala, este necesara indeplinirea urmatoarelor conditii:
- recursul sa fie declarat in termen;
- recursul sa fie admisibil;
- recursul sa fie declarat numai in favoare;
- inculpatii sa faca parte din acelasi grup procesual.
In cazul in care doar parchetul a declarat recurs in defavoarea inculpatului, nu sunt indeplinite conditiile aratate mai sus, astfel ca cererea inculpatului este nefondata.
Nu poate fi primit punctul de vedere al procurorului, care arata ca o astfel de cerere este inadmisibila, intrucat extinderea unei cai de atac poate opera doar pentru partile care se afla in acelasi consortiu procesual, ori procurorul nu este parte, ci doar participant in procesul penal.
Chiar daca procurorul nu este parte in procesul penal, atunci cand sunt indeplinite cumulativ conditiile pentru extinderea unei cai de atac, acesta poate cere extinderea recursului declarat de el in termen si fata de alte persoane decat acela la care s-a referit fara a crea acestora o situatie mai grea, astfel ca cererea nu este inadmisibila, intrucat legea permite formularea unei astfel de cereri, ci nefondata, deoarece nu sunt intrunite toate conditiile prevazute de lege pentru extinderea recursului declarat de procuror. Prin sentinta penala nr. 101 din data de 10 septembrie 2010, pronuntata de Judecatoria Tarnaveni, s-a dispus in baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicata, condamnarea inculpatului C.I. la pedeapsa de 1 an inchisoare.
In baza art. 81, 82 din Codul penal, suspendarea conditionata a executarii pedepsei, pe o perioada de 3 ani.
S-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 din Codul penal si l-a obligat pe inculpat plata de cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a hotari cele de mai sus, prima instanta a avut in vedere ca in dupa amiaza zilei de 20 martie 2010, in jurul orei 21:50 inculpatul aflat la volanul autoturismului marca Suzuki Vitara, cu nr. de inmatriculare de Bulgaria, CC-8404-CB a fost oprit pentru control de un echipaj de politie pe DJ 142 la intrarea in localitatea Coroisanmartin. I s-au solicitat pentru control documentele personale si ale masinii si a fost testat cu aparatul etilotest de catre organele de politie a rezultat ca inculpatul prezinta o concentratie de 0,80 mg/l alcool pur in aerul expirat. Inculpatul a fost condus apoi la Spitalul municipal Tarnaveni unde i s-au recoltat doua probe biologice, rezultand o alcoolemie de 1,60‰, la prima proba si 1,40‰ la a doua proba.
Prima instanta a apreciat ca situatia de fapt retinuta si vinovatia inculpatului au fost pe deplin dovedite prin mijloacele de proba administrate in cauza.
Fiind audiat in cursul urmaririi penale, inculpatul a recunoscut savarsirea faptei, aratand ca in jurul orelor 14:00 a consumat 2 pahare cu vin si 2 pahare cu bere, insa faptul ca s-a urcat baut la volan se datoreaza unei urgente intervenite datorita starii grave de sanatate a calului sau. A aratat ca a fost nevoit sa se urce la volanul masinii intrucat nu a gasit sprijin din partea altor persoane care sa-l duca la domiciliul medicului veterinar pentru a-l aduce la locuinta sa in vederea acordarii de ingrijiri medicale calului. De asemenea a mai aratat ca a circulat pe o portiune mica de drum public, in rest circuland pe un drum laturalnic.
Inculpatul nu a contestat rezultatele analizelor medicale.
Martorul O.S.M., audiat atat in cursul urmaririi penale, cat si de catre instanta, a aratat ca in cursul lunii martie 2010, cand era de serviciu impreuna cu colegul sau, l-au oprit pe inculpat in trafic, l-au testat cu aparatul etilotest, care a indicat peste 0,40 mg/l alcool pur in aerul expirat si l-au condus la Spitalul municipal Tarnaveni, unde i s-au recoltat doua probe biologice, la interval de o ora.
Martorul R. Gh., care la acea data se afla in autoturism cu inculpatul a aratat ca inculpatul s-a deplasat cu autoturismul pentru a asigura asistenta medicala calului sau.
Prima instanta a apreciat ca, in drept, fapta inculpatului care, la data de 20 martie 2010, a condus autoturismul marca Suzuki Vitara, cu nr. de inmatriculare de Bulgaria, CC-8404-CB, avand in sange o imbibatie alcoolica de 1,60‰ prima proba si 1,40‰ a doua proba intruneste elementele constitutive ale infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care are o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala, prevazuta de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicata.
La individualizarea pedepsei ce a aplicat-o inculpatului, instanta a avut in vedere criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 din Codul penal.
A retinut ca inculpatului nu era cunoscut cu antecedente penale.
Desi a recunoscut savarsirea faptei retinute in sarcina sa in cursul urmaririi penale si in fata instantei, inculpatul a invocat in apararea sa starea de necesitate in care se afla calul sa si faptul ca a circulat pe o portiune mica de drum public, insa prima instanta a apreciat ca aceste aspecte nu pot fi catalogate ca ar reprezenta acea stare de necesitate prevazuta de art. 45 din Codul penal intrucat, prin fapta sa, inculpatul ar fi putut pricinui urmari vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce prin savarsirea infractiunii retinute in sarcina sa, pe de o parte prin faptul ca in masina cu care se deplasa mai erau si alte persoane ale caror vieti s-au aflat in pericol cat si prin faptul ca pe drumul public ar fi putut provoca un accident de proportii, fiind cunoscut faptul ca o persoana aflate sub influenta alcoolului are incetinite instinctele si reactiile pe care in mod normal le-ar avea o persoana aflata la volanul autoturismului.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel inculpatul, invocand, din nou, starea de necesitate, iar in subsidiar ca fapta sa nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infractiuni.
In mod cu totul si cu totul subsidiar a solicitat reducerea pedepsei, in urma retinerii circumstantei atenuante, intrucat se afla la prima abatere.
Prin decizia penala nr.81/A/25.02.2011 Tribunalul Mures a admis apelul declarat de inculpatul C.I., a desfiintat partial sentinta atacata, si, rejudecand cauza limitativ in baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicata, cu aplicarea art. 74 alin. 1 literele a si c din Codul penal si a art. 76 alin. 1 litera d din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul C.I., la pedeapsa de 3 luni inchisoare pentru comiterea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul avand in sange o imbibatie alcoolica peste limita prevazuta de lege.
In baza si in conditiile art. 71 alin. 2 din Codul penal i-a interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 alin. 1 litera a, teza a II-a si b din Codul penal, ca pedeapsa accesorie.
In baza art. 81 din Codul penal s-a suspendat conditionat executarea pedepsei pe durata unui termen de incercare de 2 ani si 3 luni, stabilit potrivit art. 82 din Codul penal.
In baza art. 359 din Codul de procedura penala s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei prevazute de art. 83 din Codul penal.
In baza art. 71 alin. 5 din Codul penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale.
S-au mentinut celelalte dispozitii din sentinta atacata.
In baza art. 192 alin. 3 din Codul de procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat in apel au ramas in sarcina acestuia.
Pentru a pronunta aceasta decizie Tribunalul Mures, examinand apelul promovat, a retinut urmatoarele considerente:
Sub aspectul starii de fapt, care a fost corect retinuta - pornind de la continutul materialului probator administrat pe parcursul desfasurarii procesului penal in fata primei instante, raportat la infractiunea pentru care s-a pronuntat condamnarea inculpatului, a considerat ca hotararea instantei de fond nu a comportat nici un fel de critica, fiind justa solutia la care s-a oprit aceasta, respectiv la condamnarea inculpatului-apelant pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul avand in sange o imbibatie alcoolica peste limita prevazuta de lege.
In raport cu circumstantele reale ale comiterii faptei, respectiv intr-o localitate relativ apropiata de oras, populata, in care folosirea autoturismului propriu nu reprezenta singura varianta de transport a medicului veterinar pentru a consulta si acorda asistenta medicala calului, putandu-se foarte bine apela la ajutorul rudelor, prietenilor, vecinilor, cunostintelor, concitadinilor etc., neputandu-se admite ideea ca toata lumea l-a refuzat pe inculpat, in opinia Tribunalul Mures, este exclusa, categoric, incidenta dispozitiilor art. 45 din Codul penal referitoare la starea de necesitate.
In raport cu pericolul social generic sau abstract pe care-l prezinta infractiunile de genul celei de savarsirea careia este acuzat inculpatul, pericol care a fost avut in vedere de legiuitor atunci cand a stabilit limite ale pedepsei in cuantum destul de ridicat, precum si cu pericolul social concret prezentat de fapta concreta a inculpatului, care a condus autoturismul pe drumurile publice dupa ce a consumat bauturi alcoolice, transportand si alte persoane, punand astfel in pericol atat persoana sa cat si pe celelalte persoane transportate, precum si siguranta celorlalti participanti la trafic, este exclusa aplicarea art. 181 Cod penal. In cazul infractiunii pe care a analizat-o are o mai mica importanta lungimea traseului parcurs, pericolul concret nascandu-se si persistand pentru orice mica distanta parcursa in conditiile date pe drumurile publice. In raport cu aceste consideratii, nu s-a putut accepta ca fapta inculpatului nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infractiuni.
In schimb, hotararea primei instante s-a considerat a fi criticabila in privinta modalitatii de individualizare a pedepsei.
In conditiile in care inculpatul se afla la primul conflict cu legea penala si a recunoscut fara rezerve comiterea faptei, s-a apreciat a fi inexplicabil de ce prima instanta nu a dat eficienta circumstantelor atenuante judiciare prevazute de art. 74 alin. 1 literele a si c din Codul penal, iar prin retinerea circumstantelor atenuante mentionate mai sus, se putea cobori pedeapsa pana la un cuantum moderat, de trei luni inchisoare, aceasta fiind practica judiciara majoritara in spete similare, la nivelul instantelor din judetul Mures.
Fata de cele de mai sus, Tribunalul Mures a procedat in modalitatea aratata in dispozitivul deciziei penale descris mai sus.
Impotriva acestei hotarari, in termenul legal prev. de art.3853 alin.1 Cod procedura penala a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Mures, care solicita admiterea recursului, casarea hotararii judecatoresti atacate si mentinerea hotararii primei instante.
In motivarea recursul, parchetul arata ca in mod gresit s-a admis apelul inculpatului si s-au retinut in sarcina acestuia circumstantele atenuante prev. de art.74 lit.a si c Cod penal, deoarece instanta nu a administrat nicio proba si prin urmare nu se impunea retinerea acestor circumstante.
Examinand legalitatea si temeinicia hotararii atacate sub aspectul motivelor de recurs si din oficiu, in conformitate cu disp. art.3859 alin.3 Cod procedura penala, Curtea apreciaza ca recursul nu este fondat pentru urmatoarele considerente:
In mod corect instanta de apel a retinut in sarcina inculpatului circumstantele atenuante prev. de art.74 lit.a si c Cod penal, intrucat inculpatul nu are antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penala, a recunoscut si regretat comiterea faptei, atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii, explicand totodata de ce a urcat la volan sub influenta bauturilor alcoolice, explicatia acestuia fiind plauzibila.
Nu se impunea administrarea de probe noi in privinta retinerii circumstantelor atenuante, intrucat faptul ca inculpatul nu are antecedente penale si a recunoscut fapta comisa, precum si explicatiile acestuia in legatura cu conducerea autoturismului sub influenta bauturilor alcoolice rezulta din cazierul judiciar al inculpatului, precum si din declaratiile date de acesta in cursul urmaririi penale si al judecatii, astfel ca nu se impune administrarea altor probe in acest sens asa cum sustine procurorul in motivele de recurs.
De asemenea, Curtea apreciaza ca si pedeapsa la care s-a oprit tribunalul este bine individualizata in raport de criteriile de individualizare reglementate de art.72 Cod penal, astfel ca nu se impune majorarea acesteia.
In privinta cererii formulate de inculpat prin avocat ales, in privinta extinderii recursului parchetului si cu privire la inculpat, Curtea o gaseste ca fiind nefondata.
Pentru a fi incidente disp. art.3857 Cod procedura penala, este necesara indeplinirea urmatoarelor conditii:
- recursul sa fie declarat in termen;
- recursul sa fie admisibil;
- recursul sa fie declarat numai in favoare;
- inculpatii sa faca parte din acelasi grup procesual.
In speta, se constata ca doar parchetul a declarat recurs, prin care s-a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului de catre instanta de apel, astfel ca recursul parchetului este declarat in defavoarea inculpatului si prin urmare in cauza nu sunt indeplinite conditiile aratate mai sus, astfel ca cererea inculpatului urmeaza a fi respinsa in baza art.3857 Cod procedura penala.
Nu putem imbratisa punctul de vedere al procurorului, care arata ca o astfel de cerere este inadmisibila, intrucat extinderea unei cai de atac poate opera doar pentru partile care se afla in acelasi consortiu procesual, ori procurorul nu este parte, ci doar participant in procesul penal.
Chiar daca procurorul nu este parte in procesul penal, atunci cand sunt indeplinite cumulativ conditiile pentru extinderea unei cai de atac, acesta poate cere extinderea recursului declarat de el in termen si fata de alte persoane decat acela la care s-a referit fara a crea acestora o situatie mai grea, astfel ca cererea nu este inadmisibila, intrucat legea permite formularea unei astfel de cereri, ci nefondata, deoarece nu sunt intrunite toate conditiile prevazute de lege pentru extinderea recursului declarat de procuror.
Fata de considerentele expuse, Curtea apreciaza ca hotararea atacata este legala si temeinica, astfel ca, in baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedura penala urmeaza sa respinga ca nefondat recursul parchetului.