Apel. Solutii. Desfiintarea hotararii cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
C. proc. pen., art. 379
A. In situatia in care nu exista concordanta intre considerente si dispozitivul hotararii cu privire la durata pedepsei aplicate inculpatului, acesta a fost condamnat si pentru o infractiune cu care instanta nu fusese sesizata, iar in latura civila, in dispozitiv a fost obligata o alta persoana la repararea prejudiciului, apelul procurorului este fondat, sentinta urmand sa fie desfiintata cu trimiterea cauzei spre rejudecare in prim grad.
La data de 14 decembrie 2010, Tribunalul Mures pronunta sentinta penala nr.181 prin care:
L-a condamnat pe inculpatul I.AL., la pedeapsa de 3 ani inchisoare si 2 ani interzicerea exercitiului drepturilor prevazute de art. 64 lit. d, e Cod penal, pentru savarsirea infractiunii de viol prevazuta si pedepsita de art. 197 alin. 1, 3 Cod penal si cu aplicarea dispozitiilor art. 74 Cod penal si art. 76 lit. a Cod penal.
I-a fost interzis inculpatului, pe durata executarii pedepsei inchisorii, exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 alin 1 lit. a,b Cod penal.
A fost condamnat inculpatul I.AL. la pedeapsa de 2 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de lipsire de libertate, prevazuta si pedepsita de art. 189 alin. 1,2 Cod penal, cu aplicarea dispozitiilor art. 74 Cod penal si art. 76 lit. b Cod penal si i s-a interzis acestui inculpat, pe durata executarii pedepsei inchisorii, exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 alin 1 lit. a,b Cod penal.
Au fost contopite conform prevederilor art. 33 lit. a Cod penal, art. 34 lit. b Cod penal, cele doua pedepse aplicate inculpatului, prin aceasta hotarare, respectiv aceea de 3 ani inchisoare, cu pedeapsa de 2 ani inchisoare, urmand ca in final inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani inchisoare, alaturi de care a aplicat si pedeapsa complementara a interzicerii exercitiului drepturilor prevazute de art. 64 lit. e,d Cod penal pe o durata de 2 ani.
S-a dispus, conform prevederilor art. 861 Cod penal, suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii, pe durata termenului de incercare de 5 ani calculat conform prevederilor art. 82 Cod penal si i s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal, privind conditiile si consecintele revocarii suspendarii executarii pedepsei.
In baza dispozitiilor art. 863 alin. 1, 3 Cod penal, pe durata suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii, inculpatul s-a dispus sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) - sa se prezinte la Serviciul de Probatiune la datele fixate conform programului de supraveghere ce va fi stabilit de aceasta institutie;
b) - sa anunte, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea;
c) - sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
d) - sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.
In baza dispozitiilor art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea exercitiului drepturilor prevazute de art. 64 alin 1 lit. a,b Cod penal, pe durata termenului de incercare al suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii, iar in baza dispozitiilor art. 864 Cod penal, i s-a atras atentia inculpatului ca, in caz de incalcare, cu rea-credinta, a masurii dispuse sau a obligatiilor care ii revin, se va dispune revocarea suspendarii sub supraveghere si executarea in intregime a pedepsei inchisorii in regim de detentie.
S-a admis, in parte, conform prevederilor art. 17 Cod procedura penala si art. 346 alin. 1 Cod procedura penala, actiunea civila exercitata din oficiu de reprezentanta Ministerului Public, pentru victima minora B.M. si a fost obligat inculpatul sa ii plateasca acesteia suma de 5.000 lei daune morale, respingandu-se restul pretentiilor.
A mai fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare catre stat.
Pentru a adopta aceasta solutie instanta de fond a avut in vedere urmatoarele argumentatie, faptica si juridica:
Din analiza tuturor mijloacelor de proba, instanta a constatat ca in ziua de 23 martie 2010, in jurul orelor 17:00 - 18:00, inculpatul s-a intalnit, la magazinul martorului C.E.I., cu partea vatamata minora B.M., pe care o cunostea, intrucat locuiau in aceeasi localitate si, la iesirea din magazin, i-a propus partii vatamate sa mearga la locuinta lui, sub pretextul ca o sa ii dea niste alimente, astfel ca minora a fost de acord.
Partea vatamata a ajuns, prima, la casa inculpatului, dar imediat ajuns si acesta, imprejurare observata de vecina inculpatului, martora I.N., care a declarat ca, in momentul, in care fata a intrat in casa inculpatului, acesta se uita pe strada, ca si cand ar fi dorit sa vada daca cineva a observat acest lucru.
Inauntru, inculpatul a incuiat usa de acces din interior, dupa care a impins-o pe pat pe minora, a prins-o de maini, imobilizand-o (in atare mod justificandu-se leziunile traumatice de la nivelul membrelor superioare, care s-au putut produce prin comprimare intre doua planuri dure, posibil in conditiile unei imobilizari, iar pentru vindecare acestor leziuni sunt necesare 1 - 2 zile ingrijiri medicale, dar si mai multe hematoame si echimoze la nivelul antebratelor) si a inceput sa o sarute pe fata si pe gura, in timp ce, o mangaia; apoi, s-a dezbracat si el, i-a dat jos si minorei pantalonii si chilotii, desi fata i-a spus ca nu vrea, s-a asezat, apoi, langa ea, pe pat si a continuat sa o mangaie. La un moment dat, i-a introdus un deget in vagin, dupa care si penisul si, asa cum a declarat si partea vatamata minora, nu a durut-o, dar a simtit penetrarea care nu a fost completa, intrucat inculpatul si-a dat seama ca aceasta este virgina - aspect relevat si de examinarea medico-legala, ce nu a indicat existenta vreunor rupturi recente sau vechi, in ceea ce priveste himenul victimei.
Deoarece partea vatamata a inceput sa planga, inculpatul i-a dat un prosop, sa se stearga in zona organelor genitale, dupa care cei doi s-au imbracat. La plecarea partii vatamate din locuinta sa, intr-adevar inculpatul i-a dat acesteia un borcan cu untura, doua tigari si doua plicuri cu cafea si i-a cerut sa nu spuna nimanui ca l-a vizitat. De asemenea, si la plecare, aceasta a iesit printr-o poarta laterala, ceea ce a presupus faptul ca inculpatul nu a dorit, ca vreun vecin sau alte persoane, care ar fi trecut intamplator, pe strada, la acel moment, sa vada ca victima l-a vizitat, aceste aspecte fiind relatate de aceeasi martora I.N.. Partea vatamata a ajuns acasa - situata la aproximativ 1,5 km distanta de locuinta inculpatului, si vazand bunurile pe care victima le avea asupra ei, parintii ei au intrebat-o de unde le are si ce s-a intamplat de a intarziat, in cele din urma aceasta povestindu-i mamei sale evenimentul.
Asadar, sustinerile partii vatamate cu privire la faptul ca a fost agresata de catre inculpat au fost confirmate de actele medico-legale existente la dosar. Totodata, sustinerile inculpatului cu privire la faptul ca victima s-a dezbracat singura si el nu a facut nimic, altceva, decat sa-si frece organul sexual de zona genitala a ei, au fost infirmate, atat de existenta leziunilor constatate pe membrele superioare ale victimei cat si de constatarile medico-legale, in ceea ce priveste existenta unei penetrari vaginale, cu un corp cilindric, posibil deget, precum si a celorlalte leziuni de la nivelul membrelor superioare, lucru care s-a coroborat si cu sustinerile partii vatamate.
Toate acestea au dus la concluzia ca inculpatul a dorit, inca de la inceput - de cand a acostat-o pe victima - sa abuzeze de ea, dar si ca a agresat-o sexual pe aceasta, in locuinta, iar la plecare i-a dat acele alimente si i-a cerut sa nu spuna nimanui ce s-a intamplat, tocmai pentru a-si acoperi activitatea infractionala. Justificarile inculpatului, in sensul ca a chemat-o pe fata la el "sa se joace", adica sa-si petreaca timpul liber impreuna, "sa nu ma plictisesc" si ca fata "s-a simtit bine" au fost apreciate ca evident neserioase si ele au fost inlaturate, fiind de neacceptat ca o persoana matura si chiar cu un nivel ridicat de pregatire, de scolarizare, sa adopte o atare conduita fata de o persoana minora, sa faca astfel de propuneri chiar daca el credea ca fata are 14 ani,
In raport cu afirmatiile constante ale inculpatului si ale partii vatamate, precum si ale martorilor indirecti, dar si cu modalitatea, concreta, de exercitare a agresiunii sexuale asupra partii vatamate si cu zona vizata si lezata, instanta a apreciat ca acuzatia adusa inculpatului este intemeiata, fiind vadita intentia directa inculpatului de a intretine, un act sexual, normal cu victima a carei varsta, in mod evident, nu ii dadea posibilitatea de a-si exprima in vreun fel consimtamantul, in conditiile in care constatarile medico-legale vin sa sustina afirmatiile partilor in acest sens.
Asa cum a reiesit din concluziile raportului de examinare medico-legala a minorei, aceasta, la examenul medical efectuat la data de 23 martie 2010, era virgina din punct de vedere anatomic, dar prezenta un himen usor complezent, care ar fi permis penetrarea orificiului cu un corp dur, cilindric (posibil deget), fara deflorare; s-au mai constatat leziuni, la nivelul membrelor superioare, care s-au putut produce prin comprimare intre doua planuri dure, posibil in conditiile unei imobilizari, iar pentru vindecare acestor leziuni le erau necesare 1 - 2 zile ingrijiri medicale. Raportul medico-legal de constatare a mai mentionat, in plus fata de cele indicate mai sus, mai multe hematoame si echimoze la nivelul antebratelor, neindicand existenta vreunor rupturi recente sau vechi in ceea ce privea himenul victimei, toate acestea confirmand si sustinand ca inculpatul a exercitat asupra partii vatamate, acte de agresiune de intensitate modica, dar si o agresiune sexuala.
Atat in faza de urmarire penala, cat si in cursul cercetarii judecatoresti, minora a fost audiata si in prezenta unui psiholog din cadrul Organizatiei "Salvati Copii" Mures, dar si al Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Mures, partea aratand aceleasi aspecte ca cele retinute in starea de fapt. Totodata, la dosarul cauzei s-a depus un raport de evaluare psihologica, in ale carui concluzii s-a aratat ca desi minora a relatat aceleasi aspecte in mod constant, evenimentul prin care a trecut nu a fost perceput de aceasta cu o intensitate semnificativa, si nici nu a influentat dezvoltarea sa psihoemotionala, minora neprezentand indicatorii tipici ai unei traume de tip sexual.
Asadar, in drept, fapta inculpatului I.Al. care la data de 23 martie 2010 a intretinut un raport sexual cu partea vatamata B.M. - minora in varsta de 11 ani - impotriva vointei acesteia, in locuinta acestuia, in data de 23 martie 2010, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de viol, fapta prevazuta si pedepsita de art. 197 alin. 1,3 Cod penal.
La individualizarea judiciara a pedepsei care urmeaza i-a fost aplicata inculpatului, in conditiile in care s-a stabilit, pe baza de probe, ca acesta este autorul infractiunii pe care a comis-o cu vinovatie, dar si ca raspunde din punct de vedere penal, instanta a avut in vedere criteriile prevazute de art. 72 Cod penal si anume - gradul de pericol social concret, ilustrat de imprejurarile care compuneau continutul constitutiv al infractiunii de viol, dar si extrinseci acesteia, cum sunt, in esenta, actiunea inculpatului asupra unei minore, natura intentiei sale si manoperele folosite - "captatio" si "sugestio" si chiar si violenta - in realizarea rezultatului dorit si urmarit, faptul ca a profitat de nestiinta si inocenta victimei cu care dorea sa se "joace", locul si timpul comiterii activitatii infractionale, urmarile cauzate, concretizate in lezarea unor drepturi fundamentale ale partii vatamate - dreptul la integritate corporala si la libertatea vietii sexuale, dar si dreptul la o dezvoltare normala, armonioasa a victimei sub toate aspectele, tinand cont de varsta frageda a acesteia, de doar unsprezece ani la acea data, toate acestea imprimand actiunii sale un grad ridicat de pericol social. De asemenea, s-a tinut cont si de persoana inculpatului care a avut o atitudine relativ sincera pe parcursul procesului penal, de varsta acestuia. Relevanta a fost si evaluarea psihologica a partii vatamate, procedura in cadrul careia, desi s-a conturat, din relatarile constante ale victimei, existenta infractiunii, totusi s-a concluzionat ca datorita modului inocent, de o intensitate redusa, in care a fost perceput evenimentul prin care a trecut, acesta nu a influentat dezvoltarea sa psihoemotionala, minora neprezentand indicatorii tipici ai unei traume de tip sexual care sa ii puna in pericol chiar dezvoltarea sa ulterioara sub toate aspectele: fizica, emotionala, comportamentala.
Toate aceste aspecte au justificat reducerea sub minimul special, a pedepsei ce i-a fost aplicata inculpatului, prin retinerea in favoarea sa a unor circumstante atenuante judiciare, date de art. 74 alin. 1 lit. a,c Cod penal. Imprejurarea existentei unor antecedente penale de aceeasi natura, concretizate de mai multe condamnari ale inculpatului in anul 1994, 1996, 1997 era dovedita de fisa de cazier judiciar a inculpatului, insa nu s-a retinut starea de recidiva, in cauza fiind aplicabile dispozitiile art. 38 alin. ultim Cod penal
Sintetizand aceste elemente de individualizare, instanta a considerat ca o pedeapsa de 2 ani inchisoare si 4 ani interzicerea exercitiului drepturilor prevazute de art. 64 lit. a,b Cod penal aplicata inculpatului pentru savarsirea infractiunii de viol prevazuta si pedepsita de art. 197 alin. 1, alin. 3 Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 74 Cod penal si ale art. 76 lit. b Cod penal, va reprezenta un tratament penal just in contextul dat, realizandu-se totodata si scopul sanctiunii penale inserat in economia art. 52 Cod penal, fiind respectat si principiul proportionalitatii sanctiunii aplicate in raport cu gravitatea faptei penale.
De asemenea, in raport de intregul ansamblu de probe care a conturat fapta si persoana inculpatului si tinand cont de considerentele mai-sus expuse, instanta a apreciat ca scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea propriu-zisa a acesteia, suspendarea conditionata a executarii ei fiind necesara si suficienta pentru reeducarea inculpatului.
In atare situatie, fiind indeplinite conditiile prevazute de art. 861 Cod penal, ca modalitate de executare a pedepsei astfel stabilite, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executarii ei, stabilind un termen de incercare de 5 ani, din care 3 ani reprezenta cuantumul pedepsei, iar 2 ani termenul stabilit de dispozitiile procedural-penale.
Totodata, pe durata suspendarii executarii pedepsei, in baza dispozitiilor art. 863 alin. 1, 3 Cod procedura penala, inculpatul a fost obligat sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) - sa se prezinte la Serviciul de Probatiune la datele fixate conform programului de supraveghere ce va fi stabilit de aceasta institutie;
b) - sa anunte, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea;
c) - sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
d) - sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.
In baza dispozitiilor art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus si suspendarea exercitiului drepturilor prevazute de art. 64 alin 1 lit. a,b Cod penal, pe durata termenului de incercare al suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii, iar in baza dispozitiilor art. 864 Cod procedura penala, instanta a atras atentia acestuia ca, in caz de incalcare, cu rea-credinta, a masurii dispuse sau a obligatiilor care ii revin, se va dispune revocarea suspendarii si executarea in intregime a pedepsei.
In ceea ce priveste latura civila a cauzei, in cursul urmaririi penale partea vatamata B.M. - prin reprezentantii sai legali numita S.M., mama partii vatamate - s-a constituit parte civila, cu suma de 5.000 lei.
In fata instantei de judecata, partea vatamata B.M. - minora in varsta de 11 ani, prin reprezentantii sai legali mama S.M., a aratat in fata instantei de judecata, ca-si mentine constituirea de parte civila, iar reprezentantul parchetului a solicitat a se constata ca exercita si din oficiu actiunea civila, potrivit prevederilor art. 17 Cod procedura penala, solicitand obligarea inculpatului la plata de daune morale, intr-un cuantum de 10.000 lei.
In conditiile exercitarii de catre reprezentantii legali ai minorei B.M., precum si din oficiu a actiunii civile, conform prevederilor art. 17 Cod procedura penala si art. 346 alin. 1 Cod procedura penala, instanta a admis aceasta actiune civila, exercitata din oficiu de reprezentantul Ministerului Public, pentru victima minora si l-a obligat pe inculpatul M.I. sa ii plateasca acesteia suma de 5.000 lei daune morale.
Asupra cuantumului acestor daune, s-a aratat faptul ca, in legislatia actuala, nefiind prevazut un criteriu matematic, abstract de evaluare a cuantumului despagubirilor morale, aceasta operatiune este lasata la aprecierea judecatorului, in functie atat de suferintele psihice indurate de parte - in cauza de fata concretizate in prejudiciul fizic, psihic si moral suportat, argumentat de suferintele la care a fost supusa minora, prin actiunea agresiva a inculpatului, actiune exercitata asupra unei minore, aflate la debutul perioadei sale de dezvoltare preadolescentina - cat si de faptul ca aceste despagubiri nu trebuie sa reprezinte o imbogatire nejustificata a partii si nicio exploatare neintemeiata a patrimoniului inculpatului in prezent major.
In baza prevederilor art. 193 alin. 1 Cod procedura penala, precum si a art. 191 alin. 1 Cod procedura penala, inculpatul a fost obligat sa plateasca suma de 76,5 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre partea civila, precum si suma de 1200 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului, din care suma reprezentand contravaloarea onorariilor avocatiale din oficiu, din cursul urmaririi penale si din faza de judecata, s-au prevazut a fi avansate Baroului de Avocati Mures, din fondul special al Ministerului Justitiei repartizat Tribunalului Mures.
Aceasta hotarare a instantei de fond, in termen legal, a fost atacata cu apel de catre Parchetul de pe langa Tribunalul Mures, care a invederat ca aceasta se caracterizeaza prin nelegalitate si netemeinicie, impunandu-se a fi desfiintata si a fi retrimisa, cauza spre rejudecare, instantei de fond.
S-a aratat in apelul astfel declarat ca:
In speta, instanta de fond a stabilit si si-a motivat hotararea in sensul ca, in drept, fapta inculpatului I.Al. ar intruni elementele constitutive ale infractiunii de viol, fapta prev. si ped. de art. 197 alin. 1, 3 Cod penal si sintetizand elementele de individualizare (gradul de pericol social concret al faptei, persoana inculpatului care a avut o atitudine relativ sincera pe parcursul procesului penal, varsta acestuia, evaluarea psihologica a partii vatamate - care a relevat ca minora nu a prezentat indicatorii tipici ai unei traume de tip sexual care sa ii puna in pericol dezvoltarea sa ulterioara sub toate aspectele), instanta a considerat ca o pedeapsa de 2 ani inchisoare si 4 ani interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a, b Cod penal aplicata inculpatului pentru savarsirea infractiunii de viol, prev. si ped. de art. 197 alin. 1, 3 Cod penal cu aplic. prev. art. 74 Cod penal si ale art. 76 lit. b Cod penal va reprezenta un tratament penal just, realizandu-se scopul sanctiunii penale inserat in art. 52 Cod penal, fiind respectat si principiul proportionalitatii sanctiunii aplicate in raport cu gravitatea faptei penale.
Cu toate acestea, instanta de fond a decis condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultanta de 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunilor de viol (3 ani inchisoare cu retinerea art. 74 Cod penal si art. 76 lit. a Cod penal) si lipsire de libertate (2 ani inchisoare cu retinerea art. 74 Cod penal, art. 76 lit. b Cod penal), fapte prev. si ped. de art. 197 alin. 1 si 3 Cod penal, art. 189 alin. 1, 2 Cod penal cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, existand astfel o neconcordanta intre motivarea, in drept si dispozitiv, pe de o parte, iar pe de alta parte instanta l-a condamnat pe inculpat si pentru infractiunea de lipsire de libertate, aceasta a depasit limitele sesizarii, aspecte care in opinia acuzarii, afecteaza hotararea instantei de fond de nulitate, cauza urmand a fi trimisa spre judecare la instanta de fond.
De asemenea, prin condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de viol, fapta prev. si ped. de art. 197 alin. 1 si 3 Cod penal, cu retinerea de circumstante atenuante, instanta a individualizat gresit pedeapsa, coborand nepermis de mult sub limita prevazuta de textul sanctionator, astfel incat pedeapsa aplicata nu a exprimat corect gradul de pericol social al faptei inculpatului si nu asigura resocializarea acestuia.
Analizand apelul astfel declarat prin prisma prev. art.370-374 si 378 Cod procedura penala cu referire la disp.art.317 Cod procedura penala se retine ca acesta are caracter fondat impunandu-se a fi admis si a se dispune rejudecarea cauzei de instanta de fond, pentru considerentele ce se vor expune in continuare:
Dispozitiile expuse de legiuitorul roman in prev. art.317 Cod procedura penala sunt dispozitii cu caracter imperativ de care instanta este tinuta sa tina seama la solutionarea unei cauze aflata pendinte pe rolul sau. Daca s-ar fi citit cu maxima atentie rechizitoriul intocmit la data de 25.06.2010, de catre Parchetul de pe langa Tribunalul Mures, s-ar fi putut constata cu usurinta, ca inculpatul I.Al. a fost deferit justitiei sub acuza savarsirii infractiunii incriminate de disp. art.197 alin.1,3 Cod penal. Tot din partea finala a rechizitoriului, la pct.2 rezulta ca, in conformitate cu prev.art.10 lit.d Cod procedura penala, acesta - invinuitul I.Al. - a fost scos de sub urmarire penala pentru infractiunea incriminata de art.189 alin.1 si 2 Cod penal (lipsire de libertate in mod ilegal, aceasta dispozitie a procurorului de caz bucurandu-se de caracter definitiv, deoarece, ea nu a fost atacata cu plangere, in conformitate cu prev. art.2781 alin.1 teza finala Cod procedura penala.
Depasindu-si in mod evident cadrul investirii instanta de fond nu doar ca a pasit la condamnarea inculpatului pentru doua fapte penale (in contextul in care el a fost trimis in judecata pentru comiterea uneia singure) dar in mod paradoxal, intre dispozitiv si considerentele hotararii apare o evidenta contradictie. La fila 8 a sentintei criticate, alineatul 3, rezulta ca in urma deliberarii, instanta a gasit necesar sa-l condamne pe inculpat pentru infractiunea de viol, la o pedeapsa principala de 2 ani inchisoare si o pedeapsa complementara de 4 ani de interzicere a drepturile prev. de art.64 lit.a, b Cod penal. Desigur ca, o asemenea pedeapsa, s-a apreciat ca trebuie sa-i fie aplicata inculpatului ca urmare a retinerii fata de acesta, a prev. art.74 Cod penal rap.la art.76 lit.b Cod penal. Cu toate acestea, in dispozitivul sentintei criticate, inculpatul este condamnat pentru infractiunea de viol la pedeapsa principala de 3 ani inchisoare si la o pedeapsa complementara de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.d si e Cod penal. Prin urmare, nu exista coincidenta de pedepse pentru aceasta fapta nici in ceea ce priveste pedeapsa principala nici in ceea ce priveste pedeapsa complementara, aceasta din urma pedeapsa vizand si o alta categorie de drepturi ce sunt interzise ca exercitiu inculpatului. Inculpatul a fost condamnat si pentru comiterea infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal, infractiune cu a carei existenta instanta nici nu fusese sesizata prin actul de inculpare.
Condamnandu-l pe inculpat in maniera mai sus descrisa, instanta nu doar ca nu si-a exercitat rolul care ii revenea, prin prisma art.4 rap.la disp. art.322, 323 si 343 Cod procedura penala, dar a incalcat si dreptul la aparare ce ii revenea inculpatului, in cauza, potrivit art.6 Cod procedura penala, prin prisma mentiunilor care apar la fila 25 verso, din dosarul instantei de fond.
Evidenta contradictorialitate reiesita din sentinta pronuntata de instanta de fond nu poate fi corijata in apel, de catre aceasta instanta de control judiciar, in contextul, in care, principiul devolutiv si extensiv al acestei primei cai ordinare de atac nu pot fi aplicate. S-ar fi putut proceda, de aceasta instanta, la inlaturarea condamnarii inculpatului intimat pentru savarsirea infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal, daca pentru infractiunea de viol, (infractiune pe care inculpatul in mod corect s-a retinut a fi comis-o fata de victima B.M.), pedeapsa principala si pedeapsa complementara retinuta in considerentele sentintei ar fi fost identice cu cele care apar in dispozitivul sentintei. Neexistand o asemenea concordanta aceasta instanta de apel nu-si poate da seama care au fost concluziile judecatorului fondului in momentul deliberarii cu privire la pedeapsa ce se impune a fi aplicata inculpatului pentru fapta ce in mod corect a fost retinuta ca exista si a fost comisa cu forma de vinovatie a intentiei directe de catre inculpat.
Mai mult, se poate observa, faptul ca, in ceea ce priveste solutionarea actiunii civile exercitate, in cauza, instanta, a retinut, doar ca aceasta ar fi fost exercitata din oficiu, de catre reprezentantul Ministerului Public, in contextul, in care, din alineatul al 4-lea al filei 25 verso al dosarului tribunalului si din inscrisul aflat la fila 23 din acelasi dosar, rezulta ca, reprezentantul legal al partii vatamate minore a inteles sa se constituie parte civila in cauza. Instanta s-a pronuntat doar cu privire la actiunea civila exercitata din oficiu de reprezentanta Ministerului Public, iar in motivarea hotararii, mai precis, in considerentele expuse, in alineatul antepenultim al filei 9, din sentinta penala nr.181/2010, rezulta ca actiunea civila ar fi fost exercitata atat de reprezentantii legali ai victimei cat si de Ministerul Public, dar obligat la daune morale in cuantum, de 5000 lei catre victima a fost inculpatul M.I., si nicidecum persoana care figura ca inculpat, in speta, dedusa judecatii.
Toate aceste nulitati absolute constatate de catre instanta de control judiciar, nu pot fi corijate la acest grad jurisdictional, ci impun, desfiintarea integrala a hotararii criticate si rejudecarea cauzei pe fond, de catre instanta de prim grad jurisdictional, rejudecare care se va realiza de la termenul din 17.11.2010, data pana la care actele procesuale efectuate in aceasta cauza au fost intocmite de catre judecatorului fondului in mod temeinic si legal.
Pentru toate aceste considerentele expuse, urmeaza ca, in conformitate cu art.379 pct.2 lit.b Cod procedura penala, sa se admita, apelul declarat, de Parchetul de pe langa Tribunalul Mures impotriva sentintei penale nr.181/14.12.2010 pronuntata de Tribunalul Mures in dosarul nr.2145/102/2010.
Se va desfiinta, in tot, sentinta penala atacata si se va dispune rejudecarea cauzei, pe fond, de catre Tribunalul Mures, rejudecarea urmand a fi realizata de la termenul din 17.11.2010, data pana la care actele procesuale efectuate in cauza vor fi mentinute, in acest fel dandu-se eficienta ce se impune de aceasta instanta prev. art.383 alin.3 Cod procedura penala.