Admiterea plangerii, prin sentinta, desfiintarea rezolutiei sau
ordonantei atacate si trimiterea cauzei procurorului, in vederea
inceperii sau redeschiderii cercetarii penale (art.278/1 alin.8 lit.b
Cod
procedura penala). In cazul sesizarii prin plangere sau denunt, organul
de
urmarire penala, potrivit art.224 Cod pr.penala, in
vederea inceperii urmaririi penale, poate efectua acte
premergatoare care sa vizeze numai verificarea sau
completarea informatiilor din actul de sesizare.
Respingerea plangerii formulate in temeiul
dispozitiilor
art.275-278 Cod pr.penala, ignorandu-se faptul ca
faptul ca organul de cercetare penala nu a intreprins
acte
premergatoare in vederea verificarii celor sesizate de
petent indreptate instantei ca in procedura prevazuta
de
art.278/1 Cod pr.penala, ca prin sentinta, sa
admita
plangerea, sa desfiinteze rezolutia sau ordonanta
atacata
si sa trimita cauza procurorului, in vederea inceperii
urmaririi penale.
(Curtea de Apel Pitesti, decizia penala
nr.202/R din 3 aprilie 2007).
Prin sentinta penala nr.20/F din 20 februarie 2007,
pronuntata de Tribunalul Valcea, s-a respins ca nefondata plangerea
formulata impotriva rezolutiilor nr.112/P din 28 martie 2006 si
nr.2171/II/2 din 27 noiembrie 2006, ale Parchetului de pe langa
Tribunalul Valcea.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca intimatul -
agent de politie - nu a comis infractiunea de abuz in serviciu reclamata
de petent.
Impotriva sentintei a formulat recurs petentul, sustinand ca
organul de urmarire penala trebuia sa administreze probe pe baza carora
sa stabileasca cu certitudine daca intimatul a savarsit sau nu fapta la care
se refera plangerea.
Prin decizia penala nr.202/R din 3 aprilie 2007, pronuntata
de Curtea de Apel Pitesti, s-a admis recursul, s-a casat sentinta iar, pe
fond, s-a admis plangerea, s-au desfiintat rezolutiile atacate si s-a trimis
cauza procurorului, in vederea inceperii urmaririi penale impotriva
intimatului si audierea unor martori nominalizati.
Pentru a decide astfel, curtea a constatat ca organul de
cercetare penala nu a administrat nici o proba in legatura cu plangerea
formulata de petent, cu privire la pretinsa fapta savarsita de intimat.
In mod corect, curtea a constatat ca in cauza, desi organul de cercetare
penala era obligat de dispozitiile art.224 Cod pr.penala, nu a procedat la
verificarea plangerii formulate.