Amenda judiciara. Abaterea judiciara prevazuta de art. 198 alin. 3 C. pr. pen. Cazuri in care poate fi retinuta
C. pr. Pen., art. 198 alin. 3
Daca asistenta juridica in cauza nu este obligatorie, absenta nejustificata a avocatului ales al inculpatului si omisiunea aparatorului de a-si asigura substituirea nu constituie temeiuri ale retinerii abaterii judiciare prevazute de art. 198 alin. 3 C. pr. pen. si nu justifica aplicarea in sarcina avocatului absent a amenzii judiciare. Prin sentinta penala nr. 219/23.02.2011 pronuntata de Judecatoria Miercurea Ciuc in baza art. 86 alin.1 din O.U.G. 195/2002-R, cu aplicarea art.74 lit.a, 76 lit.d Cod penal a fost condamnat inculpatul I.S.A., la pedeapsa de 2 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana a careia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat.
In baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata unui termen de incercare de 2 ani si 2 luni.
A fost atrasa atentia inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal.
In baza art. 191 Cod procedura penala a fost obligat pe inculpat sa plateasca statului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a avut in vedere urmatoarele:
La data de 31.12.2009 inculpatul a condus autoturismul marca Chevrolet Aveo cu numarul de inmatriculare DB 06 MCJ pe DN 13/A spre Harghita Bai a fost oprit de catre un echipaj de politie, ocazie cu care s-a constatat ca dovada de inlocuire a permisul de conducere seria CD nr.0137797, eliberata la data de 22.12.2009, era cu mentiunea fara drept de circulatie, potrivit procesului verbal de constatare.
Prin adresa nr.555875 din 30.12.2009, a Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti, Brigada Rutiera a fost comunicat inculpatului ca i-a fost suspendata exercitarea dreptului de a conduc pe o perioada de 90 zile incepand cu data de 22.12.2009, pentru incalcarea la data de 22.12.2009 a prevederilor art.102 alin.3 lit.a din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 195/2002-R, astfel sustinerea acestuia ca s-a aflat in eroare cu privire la valabilitatea dovezi de inlocuire a permisul de conducere s-a considerat a fi neintemeiata.
Netemeinicia sustinerii inculpatului a rezultat si din pregatirea acestuia potrivit propriei declaratii, inginer, iar permisul de conducere l-a obtinut si in urma absolviri a unor cursuri de legislatie.
In drept, fapta inculpatului, s-a apreciat ca intruneste elementele constitutive ale infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care nu poseda permis de conducere prev. de art. 86 alin.1 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 195/2002-R.
In ce priveste pedeapsa ce i-a fost aplicata inculpatului s-au avut in vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. art.72 Cod penal rap.la dispozitiile art.52 Cod penal.
Inculpatul s-a aflat la primul conflict cu legea penala, era cunoscut cu un comportament corespunzator in familie si societate, iar in cursul urmaririi penale a avut o atitudine sincera, imprejurari ce au constituit o atenuarea a raspunderii lui penale potrivit art.74 lit.a Cod penal.
Din comportamentul acestuia a rezultat ca inculpatul nu prezinta pericol pentru comunitate, astfel incat riscul ca inculpatul sa comita fapte asemanatoare s-a considerat a fi scazut.
Pentru aceste considerente instanta de fond l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsa cu inchisoare sub minimul special prevazut de lege pentru infractiunea savarsita, iar in privinta individualizarii executarii pedepsei, pentru considerentele mai sus dezvoltate, din care a rezultat ca scopul pedepsei poate fii atins chiar si prin neexecutare in regim penitenciar, ca prezenta condamnare va constitui un suficient avertisment pentru inculpat, in baza art.83 Cod penal, a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata unui termen de incercare de 2 ani la care s-a adaugat durata pedepsei.
S-a atras atentia inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal asupra comportamentului pe care va trebui sa-l aiba in viitor si a consecintelor savarsirii unei noi infractiuni, constand in revocarea acestei masuri.
Prin incheierea penala din 10.03.2011, Judecatoria Miercurea Ciuc s-a dispus respingerea cererii formulate de petentul av. P.M., privind scutirea sa de amenda judiciara aplicata prin incheierea nr.5 pronuntata de Judecatoria Miercurea Ciuc in data de 12.01.2010 in dosarul nr.1740/258/2010.
S-a retinut ca la data de 10.02.2010, petentul av. P.M. prin cererea formulata a solicitat scutirea sa de amenda in cuantum de 500 lei, care i-a fost aplicata prin incheierea nr.5 pronuntata de Judecatoria Miercurea Ciuc in data de 12.01.2010 in dosarul nr.1740/258/2010, pentru lipsa nejustificata de la judecarea cauzei in care avea calitatea de avocat ales al inculpatului I.S.A..
In motivarea cererii, petentul a aratat ca pentru termenul de judecata din data de 12.01.2011 a trimis prin fax concluzii scrise. Ulterior a aflat ca judecarea cauzei s-a amanat pentru data de 23.02.2011, pentru lipsa de aparare a inculpatului.
Petentul a invocat in sustinerea cererii sale faptul ca temeiul de drept indicat in incheierea prin care a fost amendat este gresit deoarece art.198 alin.2 Cod procedura penala nu se refera la amendarea aparatorului.
Chiar daca temeiul de drept al amendarii petentului este eronat indicat in incheierea nr.5/12.01.2011, este vorba despre o eroare materiala care nu inlatura temeiul de fapt al sanctionarii, respectiv lipsa nejustificata a aparatorului ales la termenul de judecata, care este sanctionata de art.198 alin.3 Cod procedura penala.
In aceste conditii instanta de fond a considerat ca cererea petentului nu era motivata, iar amenda judiciara a fost aplicata in mod intemeiat.
Impotriva acestei hotarari, in termenul legal prev. de art.3853 alin. 1 Cod procedura penala, a declarat recurs inculpatul, care solicita admiterea recursului, casarea hotararii atacate si achitarea sa, in baza art.11 alin.2 lit.a rap.l a art.10 alin.1 lit.a Cod procedura penala.
In motivarea recursului, inculpatul arata ca a comis fapta fara intentie, fiind in eroare cu privire la valabilitatea dovezii de inlocuire a permisului de conducere.
Impotriva incheierii din 10.03.2011 pronuntata de Judecatoria Miercurea Ciuc in acelasi dosar, a formulat recurs si avocatul P.M., care arata ca in mod gresit instanta i-a respins cererea de scutire de la plata amenzii, aplicata in data de 12.01.2011, intrucat fiind vorba despre o cauza in care nu era necesara asistenta judiciara din oficiu, nu se impunea sa fie prezent la solutionarea cauzei.
Examinand legalitatea si temeinicia hotararilor atacate prin prisma motivelor de recurs si in considerarea disp. art.3856 alin.3 Cod procedura penala, Curtea apreciaza ca numai recursul avocatului P.M. este fondat pentru urmatoarele considerente:
Inculpatul a fost dedus judecatii pentru comiterea infractiunii prev. de art.86 alin.2 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.195/2002. Pedeapsa pentru aceasta infractiune este inchisoarea de la 6 luni la 3 ani.
Potrivit art.171 alin.3 Cod procedura penala in cursul judecatii asistenta juridica este obligatorie in cauzele in care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii de 5 ani sau mai mare.
Avand in vedere ca pentru infractiunea dedusa judecatii pedeapsa este pana la 3 ani inchisoare, asistenta juridica a inculpatului nu este obligatorie si prin urmare in mod gresit instanta de fond a amendat avocatul ca nu s-a prezentat in cauza, aceasta putand fi solutionata si fara prezenta avocatului ales.
Cu privire la recursul inculpatului, Curtea apreciaza ca acesta nu este fondat.
Din probele dosarului administrate atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii rezulta in mod neechivoc ca inculpatul in data de 31.12.2009 a condus autoturismul marca Chevrolet Aveo, cu numar de inmatriculare DB 06 MCJ pe DN 13A in conditiile in care dreptul de conducere era suspendat. Acest aspect a fost recunoscut inclusiv de catre inculpat.
Sustinerile inculpatului ca s-a aflat in eroare cu privire la dovada emisa de politie la data de 22.12.2009 nu pot fi retinute.
La data de 22.12.20098 inculpatul a fost surprins de organele de politie conducand un autoturism sub influenta bauturilor alcoolice. Cu aceasta ocazie i s-a intocmit un proces-verbal de contraventie si i s-a retinut permisul de conducere, eliberandu-i-se o dovada, insa fara drept de circulatie (f.9 dosar urm.pen.).
Sustinerile inculpatului ca nu a citit dovada si ca nu stia ca nu mai avea dreptul de a conduce nu pot fi retinute, intrucat inculpatul nu isi poate invoca propria culpa in comiterea faptei.
Prin urmare, in mod corect a retinut instanta de fond ca sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii prev. de art.86 alin.2 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.195/2002.
Fata de considerentele expuse, Curtea in baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedura penala, urmeaza sa respinga recursul inculpatului ca nefondat, apreciind ca hotararea atacata este legala si temeinica sub acest aspect.
De asemenea, in baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedura penala, Curtea urmeaza sa admita recursul declarat de avocatul P.M. impotriva incheierii din 10 martie 2011 pronuntata de Judecatoria Miercurea Ciuc in dosarul nr.1740/258/2010, sa caseze integral incheierea atacata si rejudecand cererea avocatului sa dispun scutirea acestuia de la plata amenzii de 500 lei aplicata prin incheierea nr.5 din 12 ianuarie 2011 pronuntata de Judecatoria Miercurea Ciuc.
In baza art.192 alin.1 urmeaza sa oblige inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare partiale in recurs.
Nota: Art. 3851 alin. 3 C. pr. pen. instituie regula dupa care incheierile nu pot fi atacate separat cu recurs, decat odata cu sentinta sau decizia recurata. In considerarea acestei reguli, recursul declarat impotriva sentintei sau a deciziei se socoteste facut si impotriva incheierilor. De la aceasta regula dispozitiile procesual penale instituie exceptii dupa care anumite incheieri nu sunt supuse niciunei cai de atac sau sunt atacabile separat de sentinta sau decizie. Intre aceste exceptii nu se incadreaza si incheierile prin care au fost aplicate amenzi judiciare ori prin care s-au solutionat cererile de reducere sau de scutire de la plata amenzii judiciare.
In considerarea acestor idei, recursul promovat in cauza de catre avocat impotriva unei incheieri de sedinta prin care i s-a respins cererea sa de scutire de la plata amenzii judiciare trebuia calificat ca fiind declarat impotriva sentintei penale aduse asupra fondului, aceasta hotarare trebuia casata, iar in urma rejudecarii trebuia admisa cererea avocatului, cu consecinta scutirii lui de la plata amenzii judiciare.