Verificarea legalitatii si oportunitatii masurii arestarii preventive. Discutii in contradictoriu. Absenta. Consecinte.
C. proc. pen., art. 160b, art. 3002
Potrivit art. 3002 raportat la art. 160b alin.1 Cod procedura penala, in cursul judecatii instanta verifica periodic, dar nu mai tarziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive.
Chiar daca textul de lege nu prevede in mod expres, avand in vedere principiile generale care guverneaza judecata intr-o cauza penala, instanta poate efectua aceste verificari abia dupa ce s-au purtat discutii in contradictoriu cu privire la chestiunea legalitatii si a temeiniciei masurii arestarii preventive.
Orice cerere a partilor trebuie sa aiba o rezolvare din partea instantei de judecata, inclusiv cererile inculpatului vizand revocarea masurii arestarii preventive.
Instanta nu poate retine temeiuri noi ale arestarii preventive, fara ca, in prealabil, acestea sa fi fost discutate in contradictoriu.
La data de 30 martie 2011 in dosarul nr. 2483/96/2010/a6 Tribunalul Harghita a pronuntat incheierea penala nr. 1 prin care a dispus respingerea cererii de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi tara, formulate de inculpatul S.N. iar in baza art. 3002 Cod procedura penala a mentinut masura arestarii preventive fata de acelasi inculpat.
Pentru a hotari in acest mod, prima instanta a retinut urmatoarele: referitor la cererea de inlocuire a masurii arestarii preventive formulata de inculpatul S.N., tribunalul a gasit-o neintemeiata. Potrivit afirmatiilor facute in sedinta publica de catre inculpat, acesta a cunoscut emiterea mandatului de arestare preventiva de catre Tribunalul Bucuresti, acesta nu s-a predat autoritatilor ci a ales sa traiasca in continuare in Marea Britanie, sustragandu-se astfel atat arestarii, cat si cercetarii penale ce se desfasura.
Tribunalul a constatat, de asemenea, ca punerea in libertate a inculpatului prezinta riscul ca acesta sa fuga. Potrivit afirmatiilor sale, familia sa, incluzand copiii, locuieste in continuare in Marea Britanie.
Instanta a constatat ca exista cazul de arestare prevazut de art. 148 lit. a Cod procedura penala si se impune mentinerea masurii arestarii preventive a inculpatului.
Fata de aspectele retinute, tribunalul a inlaturat apararea inculpatului care a solicitat egalitate de tratament cu ceilalti inculpati. S-a apreciat ca inculpatul S.N. nu are o situatie similara celorlalti, el sustragandu-se arestarii si cercetarii penale. Totodata, durata detentiei preventive a acestui inculpat s-a apreciat ca fiind semnificativ mai mica, mandatul de arestare fiind confirmat la 3 martie 2011, neimpunandu-se concluzia depasirii unui termen rezonabil.
Tribunalul a avut in vedere si incercarea de inducere in eroare a instantei prin concluziile aparatorului inculpatului care a afirmat, neintemeiat, ca inculpatul s-a predat de buna-voie autoritatilor si ca nu a stiut despre existenta mandatului de arestare emis pe numele sau.
Impotriva acestei hotarari in termenul legal prevazut de art. 160 indice b alin.4 Cod procedura penala a declarat recurs inculpatul care critica hotararea atacat.
Sub aspectul nelegalitatii hotararii atacate inculpatul arata ca, nu s-a pus in discutia partilor verificarea si temeinicia arestarii preventive a inculpatului precum si faptul ca nu s-a pronuntat asupra cererii de revocare a arestului preventiv iar in privinta netemeinciei hotararii atacate inculpatul o critica aratand ca ceilalti inculpati au fost pusi in libertate el fiind singurul arestat in prezenta cauza.
Examinand legalitatea si temeinicia hotararii atacate sub aspectul motivelor de recurs si in conformitate cu dispozitiile art. 385 indice 6 alin.3 Cod procedura penala, Curtea apreciaza ca recursul este fondat pentru urmatoarele considerente:
Prima instanta, la termenul din 30 martie 2011 a avut de solutionat o cerere de inlocuire a masurii arestului preventiv formulata de inculpatul S.N., asupra careia s-a si pronuntat prin dispozitivul incheierii atacate.
Tot prin aceasta hotarare, instanta a dispus in baza art. 300 indice 2 Cod procedura penala, mentinerea arestului preventiv a inculpatului S.N., fara ca acest aspect sa fie pus in discutia partilor.
Potrivit art. 3002 raportat la art. 160b alin.1 Cod procedura penala in cursul judecatii instanta verifica periodic, dar nu mai tarziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia, arestarii preventive.
Chiar daca textul de lege nu prevede in mod expres acest lucru, avand in vedere principiile generale care guverneaza judecata intr-o cauza penala, acest aspect trebuie pus in discutia partilor si abia apoi, dupa ce acestea formuleaza concluzii, instanta se pronunta asupra acestei chestiuni de drept motivat.
In speta, instanta de fond nu a pus in discutia partilor verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii preventive in conformitate cu dispozitiile art. 3002 raportat la art. 160b alin.1 Cod procedura penala, astfel ca prin aceasta s-a incalcat dreptul la aparare al inculpatului, hotararea fiind lovita de nulitate absoluta, reglementata de art. 197 alin.1 si 4 Cod procedura penala.
Inculpatul S.N., prin avocat a solicitat revocarea masurii arestului preventiv. Instanta de fond a pus in discutie aceasta cerere, insa nu s-a pronuntat in nici un fel asupra acesteia, astfel ca si din acest punct de vedere hotararea instantei de fond este nelegala.
Un al treilea aspect care confera nelegalitate hotararii pronuntate este faptul ca instanta de fond a retinut un alt temei de arestare, respectiv prevederile art. 148 lit. a Cod procedura penala fara ca acest aspect sa fie pus in discutia partilor, asupra temeiului initial prevazut de art. 148 lit. f Cod procedura penala nefacand nici o referire.
Potrivit art. 160b alin.3 Cod procedura penala cand instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, instanta dispune, prin incheiere motivata, mentinerea arestarii preventive.
Asadar, atunci cand instanta apreciaza ca sunt temeiuri noi care justifica in continuare privarea de libertate a inculpatului trebuie puse in discutia partilor, conform regulilor generale care reglementeaza judecata in cadrul procesului penal si abia apoi acestea pot fi retinute sau inlaturate.
Procedand in alt mod, instanta a pronuntat o hotarare lovita de nulitate, intrucat nu i-a dat posibilitatea inculpatului sa se apere cu privire la aspectele invocate. Nulitatile invocate mai sus nu pot fi inlaturate decat numai prin anularea incheierii pronuntate, si prin trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond.
Fata de aceste considerente, nu se impune a se analiza si celelalte temeiuri de netemeinicie invocate de inculpat prin avocat ales, astfel ca in baza art.38515 pct.2 lit. c Cod procedura penala, Curtea urmeaza sa admita recursul inculpatului si sa dispuna trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Harghita.
Cu ocazia rejudecarii, instanta va pune in discutia partilor toate cererile formulate in cauza, iar daca apreciaza ca se impune verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii preventive a inculpatului, va pune in discutia partilor si aceasta chestiune de drept, precum si daca considera ca temeiurile de drept privind arestarea inculpatului s-au schimbat, va pune in discutia partilor noile temeiuri si numai dupa aceasta se va pronunta motivat asupra fiecarei cereri.
Nota: Cazurile de casare cu trimitere spre rejudecare sunt expres si limititiv prevazute de art. 38515 pct. 2 lit. c C. pr. pen., intre care nu se numara si nulitatile relative care se comporta ca nulitatile absolute, prevazute de art. 197 alin. 1 si 7 C. pr. pen., cum sunt cele trei identificate in speta. Intrucat, recursul, ca a doua si ultima cale de atac, devolueaza integral pricina, insa in limita chestiunilor care se judeca, in prezenta cauza, viciile semnalate in recurs puteau fi remediate in fata acestei instante, fara casarea hotararii cu trimiterea spre rejudecare.